[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Octavian Perpelea: „Oameni din Berceni”

octavian perpelea coperta desfasurata
Distribuie:

Oameni din Berceni, volumul de poezie al lui Octavian Perpelea apărut la editura Fantomas (patronată de V. Leac), este una dintre acele cărți rare care reușesc să transforme un cartier în stare de spirit și o biografie urbană în literatură autentică. Perpelea scrie cu un ochi atent la detaliile aparent mărunte, dar care compun un univers recognoscibil imediat pentru oricine a locuit într-un cartier bucureștean de blocuri.

Versurile sunt construite într-o tonalitate hibridă, oscilând între nostalgie și ironie, tandrețe și luciditate crudă. Poetul surprinde oamenii din Berceni – vecini, prieteni, vânzători de la colț, adolescenți cu visuri prea mari pentru străzile lor – nu ca pe simple tipologii, ci ca pe personaje vii, cu drame discrete și momente de grație imprevizibilă. Fără să idealizeze nimic, Perpelea găsește lumină acolo unde alții ar vedea doar banalitate.

Poezia lui este directă, cu imagini clare și un ritm interior care amintește uneori de un jurnal scris în grabă, alteori de un colaj cinematografic. Berceniul devine decorul unei geografii afective. Un aspect remarcabil al volumului este modul în care poetul îmbină umorul și observația socială. Oamenii din carte sunt vulnerabili, ridicoli uneori, însă mereu demni de înțelegere. În felul acesta, Oameni din Berceni este mai mult decât o colecție de poeme: este un portret coral al unei comunități, un album afectiv despre supraviețuire, speranță și identitate urbană.


, . , .

Liviu nu ieșea niciodată

să se joace cu ceilalți copii

când se întorcea de la școală

până să intre în scară

toți băieții își exersau pe el

ultimele mișcări de karate

din filmele cu Linda & Bruce Lee

ajunsese să-i fie frică să ducă gunoiul

se ocupa bunică-sa de asta

după liceu s-a cărat în State

şi nu l-a mai văzut nimeni niciodată

cred că s-a făcut poet

a spus Crețu

în timp ce poștea o bere

la pet


̦ . , ,

ea avea un trecut dubios

el nu avea niciun viitor

& probabil că asta i-a făcut

să se arunce unul în brațele celuilalt

sau poate pur și simplu

gravitația socială

care face ca aproape fiecare

să trăiască alături de cineva

și să formeze acea entitate bizară care

în lipsa altui cuvânt

se numește familie

după căsătorie

au urmat patru copii

grijile părintești

pensionarea

îmbătrâniți și părăsiți de copii

stau de dimineața

până seara și

se certă pe nimicuri


, . ,

nu a mai rămas niciun băiat

din ăia vechi de la blocul 84

cinci în Spania

trei în Anglia

doi în Germania

unul în Malta

câțiva s-au însurat și s-au mutat

prin alte cartiere

Țuchi a murit în accident de mașină

nu avea nici 18 ani

pe vremuri nimeni nu pleca nebătut dacă trecea

pe lângă scara lor

acum în fața blocului stau două bătrâne

care discută despre

tratamente naturiste


̦
̦ ̦̆

numărul școlii care deținea și

un corp de clădire

pentru orfani

la clasele mixte

părinții își sfătuiau copii să-i evite

pentru că-s murdari și ciorditori

învățătorii și profesorii

îi tratau

cu severitate

cu trecerea anilor

o parte din cei umiliți

au devenit la rândul lor

călăii altora

câțiva au mers mai departe

spunând asta-i viața!

alții și-au inventat

o artă a fugii

și-au creat o altă lume

de unde nu s-au mai întors

niciodată





 

Categorie: Cultură, Recenzii
Etichete: CARTEA SĂPTĂMÂNII, Octavian Perpelea, poeme
Distribuie:
Articolul anterior
Consiliul Județean Arad – situația privind deszăpezirea: „62 de utilaje dotate cu material antiderapant intervin pe drumurile județene”
Articolul următor
FILARMONICA ARAD | Programul lunii IANUARIE 2026

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Din aceeași categorie