Audierea lui Fauci: 111 refuzuri și dosarul din spate – Originile pandemiei COVID

Audierea lui Fauci din 29 iulie 2026 a durat aproape trei ore și nu a produs niciun răspuns. Anthony Fauci, omul care a condus răspunsul american la pandemie, a invocat Amendamentul 5 la fiecare întrebare pusă de senatori. Inclusiv la întrebarea despre culoarea cravatei pe care o purta.

Miza audierii lui Fauci nu e simbolică. Comisia pentru Securitate Internă a Senatului american, condusă de senatorul republican Rand Paul, a programat pentru începutul lunii august un vot prin care fostul director NIAID ar putea fi declarat în sfidarea Congresului. O astfel de decizie poate duce la amendă, la închisoare sau la ambele.

În jurul acestui dosar s-au adunat, în ultimele șase săptămâni, peste 3.000 de pagini de documente publicate de Senat, o declasificare controversată făcută de fostul director al informațiilor naționale și o serie de procese civile pe două continente. Pentru România, capătul firului are o cifră concretă: peste trei miliarde de lei pe care statul este obligat, în primă instanță, să le plătească companiei Pfizer.

Acest material reconstituie firul complet din jurul căruia s-a construit audierea lui Fauci. Separă ce e documentat de ce e afirmat. Și marchează explicit unde se termină faptul și începe interpretarea.

1. Audierea lui Fauci: ce s-a întâmplat pe 29 iulie 2026

Audierea lui Fauci a avut loc în clădirea Dirksen a Senatului, sala SD-342, cu începere de la ora 8:30. Titlul oficial al ședinței, publicat pe site-ul Comisiei pentru Securitate Internă și Afaceri Guvernamentale, era simplu: „Mărturia lui Anthony Fauci”. Fauci s-a prezentat sub citație, nu voluntar.

După o declarație de deschidere, a refuzat orice răspuns. Formularea folosită a fost următoarea: „Deși mă doare să o fac, din cauza respectului pe care îl am pentru puterea legislativă și a deceniilor mele de cooperare cu Congresul, la sfatul avocaților mei voi invoca dreptul conferit de Amendamentul 5 al Constituției de a refuza să răspund la întrebările dumneavoastră.”

Numărul invocărilor diferă în funcție de sursă. Senatorul Rand Paul a comunicat cifra de 111. Agențiile americane de presă au relatat „peste 100″. Unele publicații europene au preluat cifre parțiale, culese din transmisiunea live înainte de finalul ședinței. Înregistrarea integrală a audierii lui Fauci, disponibilă pe C-SPAN, permite verificarea directă a cifrei.

Fauci nu a tăcut complet. În declarația de deschidere l-a acuzat pe președintele comisiei de „obsesie dezechilibrată” și a susținut că unicul scop al convocării era obținerea unei afirmații utilizabile ulterior împotriva lui. „Orice persoană rezonabilă care i-a urmărit obsesia dezechilibrată față de mine ar ajunge imediat la aceeași concluzie”, a spus el.

A invocat trei elemente concrete: cererile repetate ale senatorului de a fi urmărit penal, ceea ce a numit comentarii calomnioase repetate și decizia de a publica peste o mie de pagini din jurnalul său personal cu cinci zile înainte ca audierea lui Fauci să înceapă.

Echipa juridică a lui Fauci trimisese, în luna iunie, o scrisoare senatorului. Textul, citat de presa americană, vorbea despre o „cruciadă publică de ani de zile” și adăuga: „Sunteți fixat pe ideea de a-l vedea pe dr. Fauci urmărit penal pentru infracțiuni imaginare și sunteți atât de investit în acest deznodământ încât v-ați construit un brand personal în jurul lui.”

La finalul audierii lui Fauci, Rand Paul a anunțat votul pe sfidarea Congresului. Anunțul a fost făcut public și pe contul său oficial, iar momentul e disponibil ca fragment separat pe C-SPAN.

2. Jurnalul: 1.141 de pagini și ce conțin de fapt

Cu cinci zile înainte de audierea lui Fauci, Rand Paul a publicat pe site-ul său de senator un pachet de documente intitulat „Tony’s Diary”. Peste o mie de pagini de însemnări zilnice, acoperind perioada decembrie 2019 – decembrie 2022, adică ultimii ani ai mandatului lui Fauci la conducerea Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase.

Procedura de publicare a avut o problemă. Documentele au fost postate în weekend, retrase luni seara și repuse marți dimineața, de data aceasta cu redactări. Explicația oficială nu a fost oferită. Cu două zile înainte de audierea lui Fauci, senatorul a publicat și un „prequel” de 465 de pagini, cu documente și schimburi de e-mailuri din perioada 2001–2015.

Proveniența documentelor nu a fost explicată public de comisie. Singura indicație vine dintr-un clip postat pe rețelele sociale de secretarul american al Sănătății, Robert F. Kennedy Jr., care menționează că materialele au fost extrase „din 11 servere separate”.

Pasajul cel mai citat este însemnarea din 1 februarie 2020, în care Fauci descrie o teleconferință cu virusologi de top. Scrie acolo că „nu a existat acord total” în privința originii virusului.

Însemnările ulterioare nuanțează. Fauci notează că este „aproape sigur că virusul a evoluat natural printr-un salt de specie, chiar dacă păstrez mintea deschisă față de posibilitatea unei scurgeri de laborator” și adaugă: „faptul că două alternative sunt posibile nu înseamnă că sunt la fel de probabile.”

Interpretarea acestor pasaje e disputată și a constituit miza principală a audierii lui Fauci. Rand Paul susține că ele arată o discrepanță între ce credea Fauci în privat și ce declara public. Virusologi citați de presa americană susțin contrariul: că însemnările reflectă exact modul în care se formează un consens științific, prin revizuirea ipotezelor pe măsură ce apar date.

Restul jurnalului, cel care nu a fost discutat la audierea lui Fauci, e mai puțin tehnic. Fauci scrie despre celebritatea bruscă, pe care o descrie ca „explozivă și cu adevărat inimaginabilă”, și se autodefinește la un moment dat drept „cea mai faimoasă și mai comentată persoană din țară”. Notează că o parte din atenție i se pare „măgulitoare”. Critică, în paralel, conferințele de presă ale președintelui Trump, pe care le descrie ca „dureros de divagante” și „laborioase”.

3. Dosarul Gates: clearance nuclear, editor la NIH, briefing DARPA

Pe 31 iulie 2026, la două zile după audierea lui Fauci, aceeași comisie a publicat 1.375 de pagini despre relația dintre Bill Gates și instituțiile federale americane. Acesta este, din punct de vedere documentar, cel mai consistent material din întregul dosar și a apărut, paradoxal, abia după ce audierea lui Fauci se încheiase.

Primul element: o scrisoare din 30 iunie 2026 a Departamentului american al Energiei confirmă că Bill Gates a deținut o autorizație de securitate de tip „Q”. Departamentul o descrie ca fiind comparabilă cu nivelul Top Secret, permițând acces la date restricționate și la anumite categorii de material nuclear special. Autorizația a fost acordată reciproc pe 11 iunie 2014, pe baza unui clearance emis anterior de o altă agenție federală neidentificată, și a fost încheiată pe 6 decembrie 2021.

Scrisoarea nu explică de ce ar fi avut Gates nevoie de această autorizație. Cere, în schimb, comisiei să păstreze informația confidențială și precizează că nu este destinată publicării. Comisia a publicat-o oricum.

Al doilea element privește direct relația cu omul aflat în centrul audierii lui Fauci. În aprilie 2020, Gates i-a trimis lui Fauci memoriul „Pandemic Innovation” spre analiză, înainte ca acesta să ajungă la Organizația Mondială a Sănătății și la factorii de decizie. În ianuarie 2022, i-a trimis manuscrisul cărții How to Prevent the Next Pandemic, cerându-i explicit părerea despre capitolul 9.

Fauci a returnat manuscrisul după cinci zile, cu modificări urmărite. În mesajul de însoțire scrie: „Am dat manuscrisul în deplină confidențialitate unui coleg de încredere, care l-a distrus după ce l-a citit. Numele lui este dr. David Morens și a citit toată cartea și a oferit comentarii la fiecare capitol.”

Detaliul are greutate. David Morens este exact persoana pe care raportul final al Subcomisiei pentru Pandemia de Coronavirus o acuză că a obstrucționat deliberat ancheta, că a mințit Congresul în repetate rânduri și că a șters ilegal documente federale legate de COVID-19.

Al treilea element privește frecarea internă. În mai 2018, după ce Gates s-a întâlnit cu președintele Trump și a promis public 12 milioane de dolari pentru un vaccin antigripal universal, directorul de atunci al Institutelor Naționale de Sănătate, Francis Collins, i-a scris lui Fauci: „Cu siguranță știe despre toată munca pe care o face NIH? Și cum ar putea cele 12 milioane promise de el să adauge mult la investiția mult mai mare pe care o face NIAID? Este asta coordonat cumva, sau Bill o ia razna?”

Collins a cerut, în aceeași perioadă, o contabilizare completă a legăturilor financiare dintre NIH și Fundația Gates. Motivația din e-mail: „Din motive pe care nu le pot explica acum.” Răspunsurile au descris studii comune pe vaccinuri, finanțare de la fundație către componente ale NIH și investiții paralele în grupuri de lucru comune. Un oficial a recunoscut că o parte din fonduri „nu era ușor de trasat”.

Al patrulea element e cel mai tehnic. Pe 3 mai 2022, Biroul de Tehnologii Biologice al agenției americane DARPA a organizat o sesiune de 90 de minute pentru reprezentanți ai Fundației Gates, pe patru programe militare de cercetare biologică: INTERCEPT, PREEMPT, Friend or Foe și ReVector.

Programul PREEMPT are ca obiectiv declarat „țintirea virusurilor la animale înainte ca ele să apară la om”. Include prelevări de probe de la lilieci în patru țări și dezvoltarea unui vaccin transmisibil pentru febra Lassa, cu un mecanism intern de oprire, listat pentru posibilă desfășurare în Sierra Leone, Guineea și alte state din Africa de Vest.

Precizare necesară, pentru că lipsește din majoritatea relatărilor apărute după audierea lui Fauci: slide-ul DARPA privind vaccinul transmisibil era marcat ca aprobat pentru difuzare publică. Nu era un document clasificat. Iar documentele publicate nu stabilesc nicio legătură cauzală între autorizația de securitate a lui Gates, accesul la Fauci și briefingul DARPA. Sunt trei fapte separate, prezentate împreună.

4. Cronologia completă, din februarie 2020 până azi

Audierea lui Fauci din 2026 este ultimul episod dintr-un șir care începe cu șase ani în urmă. Reconstituirea cronologică arată că majoritatea acuzațiilor actuale se sprijină pe o singură declarație făcută în 2021.

Două puncte din tabel merită detaliate, pentru că fără ele audierea lui Fauci nu se explică.

Declarația din 11 mai 2021 este fundamentul juridic al tuturor cererilor de urmărire penală și, implicit, al audierii lui Fauci din 2026. Rand Paul a susținut în scrisoarea din august 2023 că declarația e inconsistentă cu fapte apărute ulterior și a invocat articolul 1001 din Codul SUA, care prevede până la cinci ani de închisoare pentru declarații materiale false făcute în cadrul unei anchete a Congresului. Departamentul de Justiție nu a acționat.

Audierea din 13 mai 2026, cea care a pregătit terenul pentru audierea lui Fauci, a fost prima în care un avertizor de integritate din CIA a depus mărturie publică pe acest subiect. James Erdman III, descris ca ofițer cu decenii de experiență în informații și securitate națională, a susținut că analiștii științifici ai agenției au concluzionat de mai multe ori între 2021 și 2023 că scurgerea de laborator era originea cea mai probabilă, iar aceste concluzii nu au ajuns nici în evaluarea oficială, nici la Congres. Înregistrarea e disponibilă pe C-SPAN.

5. Rețeaua: cine a finanțat ce și cine pe cine consulta

Documentele acumulate până la audierea lui Fauci descriu un ecosistem restrâns, în care aceleași câteva zeci de persoane apar în roluri multiple: finanțatori, beneficiari, evaluatori și consultanți ai serviciilor de informații. Tabelul de mai jos rezumă cine este cine în dosarul care a produs audierea lui Fauci.

Un singur fapt este stabilit dincolo de dispută, iar el nu a fost contestat nici la audierea lui Fauci: bani americani au ajuns, prin EcoHealth Alliance, la cercetare pe coronavirusuri care implica Institutul de Virusologie din Wuhan. Raportul Oficiului de Audit al Guvernului din iunie 2023 confirmă că institutul și Universitatea Wuhan au primit finanțare NIH.

Ce nu este stabilit: dacă acea cercetare se încadrează în definiția gain-of-function și dacă vreun virus finanțat astfel a devenit SARS-CoV-2. NIH a negat explicit că virusurile studiate sub finanțarea sa ar fi putut evolua în SARS-CoV-2. Nici documentele publicate în 2026, nici audierea lui Fauci nu au furnizat legătura cauzală lipsă.

6. Ce scrie Casa Albă și de unde vine textul

Cu peste un an înaintea audierii lui Fauci, poziția oficială a executivului american se mutase deja public pe ipoteza laboratorului. Din aprilie 2025, adresa covid.gov redirecționează către o pagină a Casei Albe intitulată „Lab Leak: The True Origins of Covid-19″. Pagina a înlocuit un site operat de Ministerul Sănătății, care oferea informații despre vaccinuri, tratamente și testare. Ultima modificare înregistrată în metadate este din 15 august 2025.

Pagina prezintă cinci argumente în favoarea originii de laborator: virusul ar avea o caracteristică biologică ce nu se găsește în natură; toate cazurile ar proveni dintr-o singură introducere în populația umană, spre deosebire de pandemiile anterioare; Wuhan găzduiește principalul laborator SARS al Chinei, cu istoric de cercetare gain-of-function la niveluri inadecvate de biosecuritate; cercetători ai institutului au fost bolnavi cu simptome de COVID în toamna lui 2019; și, în absența unei dovezi de origine naturală, această absență ar constitui ea însăși un argument.

Restul paginii acoperă articolul „Proximal Origin”, despre care afirmă că a fost „provocat de dr. Fauci pentru a promova narativul preferat”, EcoHealth Alliance, deficiențele NIH, obstrucția Ministerului Sănătății, rolul lui David Morens, obstrucția statului New York sub guvernatorii Cuomo și Hochul, răspunsul OMS, regula distanțării de doi metri, mandatele de mască, lockdown-urile și cenzura pe rețelele sociale.

Detaliul esențial, ignorat în aproape toate relatările din jurul audierii lui Fauci, e la subsolul paginii, scris mic: „Conținutul acestei pagini provine de pe site-ul Comisiei de Supraveghere a Camerei Reprezentanților, o subcomisie pentru pandemia de coronavirus.”

Cu alte cuvinte, poziția oficială a executivului american pe această temă este republicarea integrală a unui raport de comisie parlamentară condusă de republicani, finalizat în decembrie 2024. Nu este o evaluare independentă a administrației și nu este un document al comunității de informații. Pagina însăși oferă raportul de 520 de pagini spre descărcare.

În paralel, poziția agențiilor americane rămâne împărțită, iar audierea lui Fauci nu a schimbat-o. Departamentul Energiei și FBI înclină spre originea de laborator. CIA a formulat, în ianuarie 2025, aceeași concluzie, cu mențiunea explicită de încredere scăzută, ceea ce în terminologia federală înseamnă că informația folosită este puțină, discutabilă sau fragmentată. Alte agenții înclină spre originea naturală.

Grupul consultativ științific al OMS, format din 27 de experți, a publicat în iunie 2025 concluzia după trei ani de lucru: „greutatea dovezilor disponibile sugerează un transfer zoonotic, fie direct de la lilieci, fie printr-o gazdă intermediară”. Directorul general al organizației, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a adăugat că toate ipotezele rămân pe masă, inclusiv scurgerea de laborator, și a cerut Chinei să pună la dispoziție informațiile pe care le deține.

7. Contraargumentul: ce nu dovedesc documentele

Cea mai serioasă demontare a materialului care a precedat audierea lui Fauci nu vine din presa favorabilă lui Fauci, ci dintr-o publicație de specialitate juridică și de securitate națională. Renée DiResta a analizat pentru Lawfare, punct cu punct, cele 67 de documente declasificate de Tulsi Gabbard sub titlul „Fauci a finanțat cercetarea de la laboratorul din Wuhan care a declanșat COVID”.

Concluziile ei, publicate cu o lună înainte de audierea lui Fauci, sunt verificabile prin trimitere directă la paginile din documentele publicate de Oficiul Directorului Informațiilor Naționale.

Primul: documentele nu conțin nicio evaluare de intelligence care să concluzioneze că cercetarea finanțată de Fauci ar fi declanșat pandemia. Nu identifică niciun virus finanțat de NIH care ar fi devenit SARS-CoV-2. Chiar și publicațiile favorabile declasificării au notat că mare parte din conținut era public de ani de zile.

Al doilea, și cel mai important: documentul invocat pentru a sugera că Fauci ar fi influențat CIA spune exact opusul. Un e-mail intern al agenției consemnează că biroul relevant „nu are nicio înregistrare a vreunei vizite a dr. Fauci la sediul CIA pentru a discuta originile COVID-19″. Același e-mail descrie implicarea lui ca fiind briefingul virtual din iunie 2021, unde „a oferit opinii” și „a recomandat contactarea unui grup de oameni de știință americani, dintre care pe unii biroul îi întâlnise deja sau plănuia să îi întâlnească”.

Al treilea: un alt lanț de e-mailuri arată că oficialii l-au luat în calcul pe Fauci ca posibil evaluator extern al studiului pe originea virusului și l-au respins, pentru că ar fi fost perceput ca aflat în conflict de interese. Un al patrulea document arată un oficial punând întrebarea dacă e potrivit „să acceptăm recomandările unui factor politic privind cine ar trebui consultat într-un studiu al comunității de informații”.

Al patrulea: după un briefing tensionat cu comisia de informații a Camerei, în care republicanii au acuzat comunitatea de informații că a ignorat experții favorabili ipotezei de laborator și au enumerat nume, un oficial a scris intern: „E de-a dreptul ridicol, pentru că fiecare expert pe care l-au numit a fost consultat de comunitatea de informații.”

Al cincilea privește acuzația de sperjur. Gabbard a susținut că Fauci a mințit în mărturia din 3 iunie 2024, când a răspuns „nu, din câte știu, nu despre COVID” la întrebarea dacă a discutat cu agenții de informații despre cercetarea virusologică. Transcriptul oficial al audierii arată că imediat după acea frază Fauci adaugă „hai să ne asigurăm că avem faptele corecte” și explică apoi că a fost briefat de agențiile de informații după începerea anchetelor. Mai târziu, în aceeași audiere, când președintele comisiei rezumă spunând că Fauci ar fi negat orice comunicare cu serviciile, acesta răspunde: „Nu, ați auzit greșit.”

Opinie, marcată ca atare: distincția asta contează mai mult decât pare. O acuzație de sperjur se decide exact pe acest tip de nuanță, iar prezentarea unei fraze fără propoziția care o urmează e o problemă de metodă, nu de interpretare. În același timp, faptul că declasificarea din iunie a fost făcută prost nu invalidează întrebările care au dus la audierea lui Fauci. Sunt două lucruri diferite și e în interesul cititorului să nu fie amestecate.

8. Grațierea, Amendamentul 5 și miza juridică reală

Elementul juridic central al întregii proceduri este un paradox aparent: de ce invocă protecția împotriva autoincriminării un om care a fost deja grațiat preventiv. Fără acest răspuns, audierea lui Fauci rămâne de neînțeles.

Pe 20 ianuarie 2025, în ultimele ore de mandat, Joe Biden a semnat o grațiere preventivă pentru Fauci, motivată public prin teama de urmăriri penale cu motivație politică. Grațierea acoperă fapte comise până la acea dată.

Argumentul lui Rand Paul: grațierea elimină riscul de autoincriminare, deci invocarea Amendamentului 5 este nefondată. Senatorul a declarat că vrea ca instanțele să se pronunțe pe această chestiune și s-a arătat surprins de decizia lui Fauci.

Argumentul echipei lui Fauci: grațierea nu acoperă declarații noi, făcute după 20 ianuarie 2025. Orice răspuns dat la audierea lui Fauci ar fi putut deschide linii noi de anchetă sau ar putea genera, el însuși, o acuzație de declarație falsă. Republicanii au sugerat în mod repetat că grațierea nu s-ar aplica la afirmații noi, ceea ce a întărit exact această evaluare juridică.

Opinie, marcată ca atare: poziția echipei juridice a lui Fauci este, tehnic, cea mai solidă dintre cele două. O grațiere pentru fapte trecute nu imunizează pe nimeni împotriva consecințelor unei declarații viitoare. Costul e însă politic, nu juridic: refuzul de a răspunde la o sută de întrebări e o imagine care rămâne, indiferent de temeiul legal.

Votul pe sfidarea Congresului, programat pentru începutul lunii august, nu produce automat consecințe penale. O rezoluție adoptată în comisie trebuie urmată de acțiune din partea Departamentului de Justiție, care în cazul solicitărilor anterioare ale aceluiași senator nu a acționat. Sancțiunile teoretice includ amendă, închisoare sau ambele.

9. Pfizergate: SMS-urile care au dispărut

Firul european al acestei povești nu are legătură instituțională cu audierea lui Fauci, dar are exact aceeași structură: documente cerute, documente negate, o instanță care decide că refuzul a fost nelegal.

În primăvara lui 2021, Comisia Europeană a încheiat, în numele celor 27 de state membre, un contract pentru până la 1,8 miliarde de doze de vaccin, cu o valoare de până la 35 de miliarde de euro dacă ar fi fost executat integral. O parte din negocieri s-au purtat prin mesaje text între președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, și directorul general al Pfizer, Albert Bourla.

Ziarul The New York Times a cerut accesul la aceste mesaje. Comisia a refuzat, susținând în esență că nu le deține.

Pe 14 mai 2025, Tribunalul Uniunii Europene a anulat decizia de refuz. Motivarea, relatată de BBC, este dură: Comisia nu a oferit explicații credibile pentru care nu deține mesajele și nu a lămurit ce fel de căutări a efectuat pentru a le găsi. Nu a clarificat nici dacă mesajele au fost șterse.

Spre deosebire de audierea lui Fauci, unde miza rămâne procedurală, aici decizia a produs deja efecte definitive. Comisia avea două luni pentru a ataca hotărârea. Termenul a expirat la începutul lunii iulie fără ca apelul să fie depus. Hotărârea a rămas definitivă.

În paralel, Parchetul European, condus de Laura Codruța Kövesi, a preluat ancheta privind negocierile dintre Comisie și Pfizer. Potrivit informațiilor publice, obiectul anchetei include ingerința în funcții publice, distrugerea de mesaje, corupția și conflictele de interese.

În Parlamentul European, o moțiune de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen pe acest subiect a fost inițiată de europarlamentarul român Gheorghe Piperea.

10. Factura românească: 600 de milioane de euro și conturile ROMATSA

Aici povestea încetează să fie despre audierea lui Fauci și despre Washington. Devine despre bugetul de stat al României.

Din contractul semnat de Comisia Europeană cu Pfizer în mai 2021, României i-au fost alocate aproximativ 39 de milioane de doze. În 2023, România a refuzat preluarea unei părți din ele. La fel au procedat Polonia și Ungaria.

Pfizer și BioNTech au dat în judecată toate trei statele. Un tribunal din Bruxelles a decis, în primă instanță, că România trebuie să plătească peste trei miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 600 de milioane de euro, și să preia aproape 29 de milioane de doze. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată.

Executarea a început deja. Conturile Administrației Române a Serviciilor de Trafic Aerian au fost poprite pentru o sumă de peste 3,4 miliarde de lei, o măsură pe care premierul a fost nevoit să o explice public.

Ministrul Sănătății a declarat că al treilea contract cu Pfizer a fost semnat fără o fundamentare clară a necesarului și că cifrele au fost supraevaluate.

Există și un fir penal intern. Direcția Națională Anticorupție a deschis un dosar în septembrie 2021 privind achiziția vaccinurilor și a cerut, în noiembrie 2023, ridicarea imunității pentru trei foști demnitari, acuzați că au semnat pentru achiziția unui număr mai mare de doze decât era necesar la momentul respectiv.

Opinie, marcată ca atare: pentru cititorul român, asta e partea care contează. În timp ce la audierea lui Fauci se dezbate cine a spus ce în februarie 2020, statul român plătește azi, din bani publici, pentru doze pe care nu le-a vrut, în baza unui contract negociat de o Comisie Europeană care a pierdut definitiv procesul privind transparența propriilor mesaje. Cele două povești nu sunt același dosar. Dar sunt același tip de problemă: decizii de miliarde luate în afara oricărei trasabilități documentare.

11. Marea Britanie: cele 100.000 de mesaje WhatsApp

Cel mai bine documentat precedent al acestui gen de scurgere nu vine din Statele Unite, ci din Marea Britanie. S-a produs cu trei ani înainte ca audierea lui Fauci să pună aceleași întrebări de metodă.

În martie 2023, cotidianul The Telegraph a publicat seria „Lockdown Files”, bazată pe peste 100.000 de mesaje WhatsApp ale lui Matt Hancock din perioada în care a fost ministru al Sănătății. Mesajele fuseseră predate ziaristei Isabel Oakeshott de către Hancock însuși, pentru ca aceasta să scrie în numele lui cartea Pandemic Diaries.

Oakeshott le-a făcut publice, invocând interesul public și temerea că ancheta oficială britanică privind pandemia va produce o mușamalizare. Hancock a numit gestul „o trădare masivă”.

Două dintre revelații au avut consecințe politice directe. Prima: Hancock ar fi respins recomandarea medicului-șef Chris Whitty privind testarea tuturor persoanelor internate în azile de bătrâni. A doua: un schimb de mesaje în care Hancock scrie „îi speriem de moarte pe toți cu noua tulpină”, iar un consilier răspunde „da, asta va produce schimbarea de comportament”.

Materialul a fost contestat de Hancock, dar organismul britanic de autoreglementare a presei a dat dreptate ziarului pe articolul de primă pagină privind azilele. Seria a fost nominalizată la premiile britanice de jurnalism din 2023.

Relevanța pentru audierea lui Fauci e de metodă: în ambele cazuri, materialul brut a ajuns public prin canale care ocolesc procedura oficială de anchetă, iar dezbaterea ulterioară s-a purtat simultan pe două planuri, ce arată documentele și dacă era legitim ca ele să fie publicate așa.

12. Ce urmează

La momentul publicării acestui material, la trei zile după audierea lui Fauci, votul pe rezoluția de sfidare a Congresului nu a avut încă loc. El este programat în comisie pentru începutul lunii august 2026.

Trei scenarii sunt plauzibile după audierea lui Fauci. Comisia adoptă rezoluția, iar cazul ajunge la Departamentul de Justiție, care decide dacă acționează. Comisia adoptă rezoluția, iar Departamentul de Justiție nu acționează, așa cum s-a întâmplat cu toate solicitările anterioare din 2021 și 2023. Sau chestiunea validității invocării Amendamentului 5 după o grațiere preventivă ajunge în fața unei instanțe, ceea ce senatorul a spus explicit că își dorește.

Rămân în desfășurare: ancheta Parchetului European pe negocierile Comisie–Pfizer, ancheta Departamentului de Justiție pe activitățile EcoHealth Alliance din perioada pandemiei, apelul României împotriva deciziei din Bruxelles și dosarul DNA privind achiziția de vaccinuri.

Ce nu s-a schimbat după audierea lui Fauci: originea SARS-CoV-2 rămâne nestabilită. Evaluarea OMS din 2025 înclină spre transfer zoonotic. Departamentul Energiei, FBI și CIA înclină spre origine de laborator, ultimele cu încredere declarat scăzută. China nu a pus la dispoziție datele solicitate. Nicio investigație din 2026 nu a modificat acest tablou.

Ce a schimbat audierea lui Fauci este altceva, și e mai puțin despre virus decât pare. Șase ani mai târziu, întrebarea care produce audieri, citații și voturi de sfidare nu mai este de unde a venit virusul. Este cine a decis ce se poate spune public despre el, pe ce bază și cu ce trasabilitate. Audierea lui Fauci din 29 iulie 2026 nu a răspuns la nimic. Dar a arătat că întrebarea nu se închide.