Voi scrie despre atitudinea civică arădeană vizavi de spiritul gospodăresc ÎN ADMINISTRAREA orașului Arad. Nu voi utiliza nici cuvinte triviale, refuzate de dicționare, și nici nu voi scufunda discursul în trivialitate. Voi atrage atenția asupra unor realități care și-au pus amprenta asupra lentorii (cuvântul vine de la „lent”, „încet”) care amână nepermis de mult finalizarea unor proiecte ce vizează orașul nostru, dând impresia nepăsării și a lipsei de spirit gospodăresc al autorităților arădene, responsabile de buna gospodărire a Aradului.
Atrag atenția asupra Stadionului UTA, pe care arădenii îl așteaptă cam de multișor să fie finalizat, apoi pasajele de pe Centura rutieră, a situației Hotelului Parc, a intrării Cetății Aradului în circuitul public, a Teatrului Hirsl, a terenului din Subcetate, năpădit de bălării, a fostei Fabrici Tricoul Roșu ori a terenului de sub fosta Fabrică de mobilă, a noului Bazin de înot – înconjurat de dezordinea de după darea în folosință, a pistelor de bicicletă, parcărilor și multe altele. Vor fi existând justificări legate de proprietate și de proprietar, dar tot ceea ce se întâmplă în spațiul nostru public și în perimetrul Aradului intră în responsabilitatea cuiva, spre a asigura municipiului nostru o estetică demnă de o capitală de județ. Mai amintesc că indicatoarele de la toate intrările în Arad sunt jalnice, ca aspect, arhitectură și imagine de referință. Mi-ar face plăcere, împreună cu fiecare arădean, ca atunci când ne plimbăm pe celebrul Corso să nu fim oripilați de aspectul dezagreabil de prelung timp al fostei Librării Ioan Slavici. Aș fi mulțumit dacă fostele chioșcuri cu ziare și fostele aviziere publice ar fi curate și plăcute ochiului. Poate măcar iarna, terasele din jurul unor baruri, cofetării din centrul Aradului ar lăsa loc unei priveliști luminoase (ex. Cetatea veche, Ratio Beech, Mc Donald”s etc.). M-aș simți mai vesel dacă firmele diferitelor magazine ar fi mai estetice și luminate corespunzător! Cine nu ar fi satisfăcut că trăiește într-un oraș civilizat dacă ar fi mai multă curățenie pe marginea trotuarelor și ar lipsi pachete de gunoi de la marginile orașului! Dar câte nu s-ar putea încă menționa. Uneori îmi pun întrebarea cum putem trăi alături de atâta mizerie și praf, efecte ce se repercutează asupra conduitei oamenilor, limbajului, ținutei și caracterului acestora.
Am atras atenția, stimulând luări de poziții ale altor cetățeni ai orașului nostru, dovedind că nu suntem nepăsători și că vrem ca Arad să se asemene cu o grădină bine îngrijită, cu un parc general de care să fim mândri și încântați că locuim civilizat într-o comunitate aleasă.
