Numele lui Ovidiu Olariu era extrem de cunoscut în urmă cu două sau trei decenii. Director al Muzeului Judeţean şi apoi Director al Casei Corpului Didactic, Ovidiu Olariu era şi încă este (ce-i drept, stă multă vreme la fiica-i, Oana, în SUA), un intelectual aparţinând unei familii rarisime a celor puţini pentru care lectura, cartea, în general, acumulările profunde şi temeinice în planul bibliografic, reprezintă un evident deziderat fundamental.
Mi-a fost o vreme şef, la venirea mea în Arad şi recunosc că atunci ştiam extrem de puţin despre El.
Ceea ce mă exaspera, însă, era perfecţionismul pe care îl profesa cu naturaleţe absolut dezarmantă. Mă exaspera şi meticulozitatea sa. Întotdeauna logica exprimării, sintaxa, virgula, punctul şi virgula,- toate erau impecabile. M-a exasperat zic, dar mi-a folosit mult, mai târziu. Nici nu cred că a bănuit vreodată ce lecţii admirabile a oferit colaboratorilor săi. Lecţii de elaborare a textelor, cu o minuţiozitate greu de bănuit. Lecţii de moralitate. Deşi înalt, nicicând nu şi-a aplecat spinarea înaintea şefilor săi. Afişa o eleganţă a raporturilor interumane. Era nestrămutat în convingerile-i intelectuale. Cuvântul era întotdeauna respectat. Da -ul era da. Şi nu -ul era nu, fapt iarăşi, rar întâlnit. Reprezenta o personalitate pentru care familia (soţia şi cei doi copii, Rareş, astăzi, strălucit medic şi profesor universitar; Oana, cercetător la o universitate din America) constituia, probabil, cea dintâi dintre valorile în care credea cu adevărat. Intelectualului care este i se datorează colaborările la cele mai importante reviste de ieri ca şi de astăzi: „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”, „Orizont”, precum şi iniţierea tomului ştiinţific apărut sub egida Muzeului Judeţean Arad, Ziridava, fiind, de fapt, fondatorul acestuia, coordonator, tehnoredactor şi, uneori, chiar şi corector, al primelor şapte volume, adică a câtorva mii de pagini, ce reunesc studii şi cercetări privind devenirea prin timp a Aradului şi nu numai. Ovidiu Olariu este autorul unor studii şi articole de specialitate ce valorizează documente inedite despre personalităţi ale culturii noastre: Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, A.D. Xenopol, Alexandru Odobescu, Alexandru Macedonski, George Coşbuc, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi sau cu privire la Marea Unire şi Aradul: Clipe trăite în preajma Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia; Condiţiile în care s-a pregătit la Arad şi a avut loc la Alba Iulia Adunarea Naţională; O biografie a lui Vasile Goldiş; Marele eveniment. Unirea Transilvaniei cu România; Din culisele tratativelor româno-maghiare de la Arad din noiembrie 191; Un poem din 1934 închinat memoriei lui Vasile Goldiş; Omul unui destin exemplar, preotul şi profesorul Virgil Cucuiu.
Îi urmăresc CV-ul şi descopăr acceaşi rigoare, dintotdeauna ştiută.
Aceeaşi grijă pentru detaliul elocvent. Aceeaşi elaborare impecabilă, cu gândul spre o abordare exaustivă. Să reţinem, deci, un model al unui CV, cum rar se poate, astăzi, cita: „I.Date biografice; II. Studii; III. Activitatea profesională; IV. Activitatea ştiinţifică şi de cercetare: A. Cărţi sau volume apărute sub îngrijirea mea ştiinţifică; B. Cărţi şi lucrări în format broşură la care sunt autor: a. tipărite în limbile română, franceză, gemană; b. cărţi rămase în manuscris c. publicaţii editate, coordonate şi apărute sub îngrijirea mea; V. Activitate ştiinţifică. Studii şi articole de specialitate publicate; VI. Activitate publicistică – peste 200 de articole în presa centrală şi locală: a. Scriitori români; b. Articole pe teme de artă plastică; c. Cronici teatrale; VII.Profesori sau personalităţi care m-au impresionat, care m-au influenţat în viaţă, în perioada de formare:a. în liceu; b.în universitate; c. istorie literară, lingvistică; alte personalităţi care după terminarea studiilor au exercitat influenţe pozitive; VIII:Comunicări ştiinţifice: peste 100 de comunicări ştiinţifice: a. în străinătate; b. în ţară; c. în Municipiul Arad; d. în Judeţul Arad.”
Am transcris acest CV drept posibil model pentru noi toţi. Un model al unui intelectual rasat, incomod pentru superficiali dar profund, şi, în mod sigur, cu o operă de anvergură, în manuscris, însă, o operă ce aşteaptă a vedea, cât mai curând, lumina tiparului. Aşa încât, pe când, o lansare de carte semnată Ovidiu Olariu?
Foto: Complexul Muzeal Arad @ Nelu Scripciuc
