Îl înțeleg pe ANTON ILICA că citește cu nesaț cărțile confraților din această parte de țară, deoarece s-a eliberat de constrângerile universitare, asumându-și libertatea de a trăi alături de cărți în frumoasa sa familie, căreia îi mulțumește pentru că i-a „înlesnit liniștea scrierii”, neuitând să menționeze pe rând pe Delia, soția sa de-o viață, pe fiica și pe ginerele său, dar și pe dragul și unicul său nepot: Andrei Vlad Leucea Ilica.
Tipărit cu sprijinul Consiliului Județean Arad prin Biblioteca Județeană A. D. Xenopol, cartea lui ANTON ILICA, OGLINZI INTERIOARE: GÂNDURI TRĂITE, apărută recent la Arad – Gutenberg Univers, urmează altor 5 volume, ce au văzut lumina tiparului în anii 2017, 2020, 2021, 2022, 2023. Cartea reunește texte publicate de ANTON ILICA în presa literară și nu numai, onorând prin personalitatea sa științifică / culturală Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Mărturia lui ANTON ILICA, pe coperta a IV-a a cărții: „Scriu, să nu-mi piară pofta de lectură; citesc, să-mi întrețin sănătatea mintală” este completată în „Jurnal de cititor”, primul text al cărții, în care recunosc intelectualul fin și riguros, dar deopotrivă generos, care precizează: „Eu scriu de plăcere (e adevărat că mulți prieteni îmi trimit cărți vulnerabile pentru prefațare sau recenzare, iar bunătatea mea colegială e sedusă de concesii)… cele peste 30 de volume publicate dau mărturie asupra plăcerii mele de a citi. Fiecare lectură m-a deprins să gândesc, să vorbesc, să scriu, să construiesc proiecte și gânduri din idei, să-mi schimb condiția intelectuală.”
ANTON ILICA „se plimbă la braț”, precum metaforic subliniază, „cu personajele coborâte din cărți”. Cele 345 de pagini ale cărții cuprind analize laborioase și pertinente cu privire la scriitori clasici și contemporani sau autori, ce “bat la porțile consacrării”, domeniile de abordare fiind precum însuși subliniază: poezia contemporană, proza, istoria locală, filosofia. Reținem subcapitolul „Studii”, în care citim cu real interes abordări temeinice despre Țichindeal „gură de aur”, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, dar și despre Descartes și Spinoza, despre Titu Maiorescu, despre Lucian Blaga și Elena Daniello, despre Ioan Biriș, „filosoful arădean inamovibil”, despre Gheorghe Schwartz și „raftul său de cărți”, despre Lavinia Betea și „farmecul relatării”, ca să dăm doar câteva exemple.
Și subcapitolul „Medalioane”, ce cuprinde 12 „profile” îl menționez, nu în ultimul rând, deoarece împreună cu celelalte multe articole ale cărții îl dezvăluie pe ANTON ILICA, nu doar pasionat de lectură, dar și profund cunoscător al meșteșugului de a „mânui” cuvintele, atent fiind să sintetizeze, uneori prin doar câteva cuvinte, alteori prin spații largi, personalități și personaje, evocate cu acribie și farmec.
Și aceste rânduri se doresc o INVITAȚIE scrisă din convingere, spre a descoperi și a redescoperi un intelectual sui-generis: ANTON ILICA.
