Volumul O după-amiază neobișnuită de Dan Marius Cosma, apărut la Editura EIKON în 2025, reunește mai multe povestiri care explorează cu luciditate și ironie condiția omului contemporan, prins între eșecuri intime, degradare socială și refugii fragile precum lectura, memoria sau tehnologia. Proza este una limpede, cu frază clasică, dar încărcată de tensiuni morale și reflecții metatextuale, autorul demonstrând o solidă conștiință a literaturii ca act de rezistență.
Povestirea care deschide volumul, „Omul cu cărți”,
este și una dintre cele mai reușite, construind portretul memorabil al lui Mitică, un fost profesor devenit un marginal al orașului de provincie, cunoscut sub porecla simbolică de „Omul cu cărți”. Acesta trăiește izolat, abandonat de familie și disprețuit de comunitate, având o singură pasiune: lectura. Într-o societate care își aruncă volumele la gunoi, Mitică ajunge să salveze cărți sortite distrugerii, într-un gest aproape donquijotesc. Replica sa, „Ai atâtea vieți câte cărți ai citit”, devine un adevărat crez existențial, dar și o critică amară la adresa celor care confundă valoarea cu utilitatea imediată. Ironia amară se intensifică atunci când personajul ajunge să fie diagnosticat simbolic cu „CCO – Colectarea compulsivă de obiecte fără valoare”. Finalul povestirii, cu replica memorabilă „Dacă nici măcar Autorul nu mai ține cu personajul său principal, atunci s-a dus dracului toată literatura bună!”, introduce o dimensiune metatextuală care problematizează însuși rolul scriitorului și al literaturii într-o lume indiferentă.
O altă proză interesantă este „Laptopul”,
o povestire care aduce în prim-plan anxietățile creatorului contemporan. Sandu Călăianu, profesor pensionar și scriitor, își trăiește drama nu în urma unei tragedii majore, ci a defectării laptopului – „atelierul său de creație”. Textul reușește să transforme un incident banal într-o meditație asupra fragilității operei, a dependenței de tehnologie și a vanității autorului. Dialogurile sunt savuroase, iar umorul amar se strecoară constant, ca în afirmația: „Laptopul acela era prietenul său cel mai bun de cincisprezece ani încoace”. Relația om–mașină capătă astfel accente afective, aproape absurde, sugerând singurătatea profundă a personajului.
Povestirea „Înduioșătoarea poveste de dragoste a soților Lepădatu relatată de fiul unuia dintre ei”
mută accentul asupra spectacolului mediatic și al falsului emoțional. Într-un decor de emisiune TV, drama intimă este transformată în divertisment, iar confesiunea devine marfă. Prezentatoarea, aparent empatică, rezumă cinic: „viaţa noastră e plină şi de bune, dar şi de rele… mai ales de rele”. Textul este o satiră acidă la adresa televiziunii și a voyeurismului public, dar și o reflecție asupra memoriei deformate de discurs.
„Metamorfoza” e un exercițiu de intertextualitate ironică,
prin care Dan Marius Cosma dialoghează direct cu nuvela lui Franz Kafka, transpunând tema transformării într-un registru la zi. Daniel Sobius nu se trezește pur și simplu transformat într-o insectă, ci „metamorfozat în Gregor Samsa”, ceea ce mută accentul de pe absurdul existențial pe puterea literaturii de a modela realitatea și identitatea. Metamorfoza devine astfel consecința lecturii, iar literatura capătă o forță aproape demiurgică, capabilă să modifice trupul și percepția sinelui. Povestirea ironizează totodată anxietățile cititorului modern, sugerând că identificarea excesivă cu personajele poate duce la pierderea limitelor dintre ficțiune și realitate. Finalul deschis, în care apar alte cărți ce ar putea genera noi „metamorfoze”, subliniază caracterul neliniștitor, dar și seducător al literaturii, prezentată ca un spațiu al transformării continue, unde cititorul riscă să nu mai rămână același după actul lecturii.
Unitatea volumului
este dată de atenția acordată personajelor marginale, ratate sau ridiculizate, dar și de recurența temei literaturii ca refugiu. Fie că este vorba despre cărți salvate de la gunoi, manuscrise amenințate de dispariție sau povești intime expuse publicului, proza lui Dan Marius Cosma vorbește despre o lume în care sensul este tot mai greu de păstrat. O după-amiază neobișnuită este un volum care combină realismul social cu reflecția metaliterară și ironia fină. Este o carte care nu caută spectaculosul, ci adevărul discret al vieților obișnuite, demonstrând că literatura își păstrează valoarea chiar și atunci când pare condamnată la marginalitate.
- VEZI mai multe CĂRȚI – AICI
