Sunt Adelina Mina și am îmbrățișat scrisul ca formă de introspecție și descoperire de sine. Atrasă de minimalismul poetic și de natură, îmi ancorez adesea cuvintele în teme restrânse, dar profunde – păduri, frunze, rădăcini, drumuri, copaci, ploaie – pe care le folosesc ca repere ritualice în propriul proces de înțelegere interioară. Scriu vers liber, micropoem și haiku. Mă preocupă densitatea imaginii și felul în care un număr foarte mic de cuvinte poate deschide un spațiu interior amplu. Îmi place să construiesc imagini poetice care surprind întâlnirea dintre natură, emoție și clipa prezentă. De multe ori, poezia mea pornește dintr-o imagine sau o secvență de viață – pe care, apoi, caut să o așez în cuvinte. Scriu despre mine și despre oameni prin imagini senzoriale, în cuvinte puține, cu multe înțelesuri.
planuri roz / imposibil și inevitabil în același timp
să începem să N E G R E Ș I M
să întrerupem puțin această prezență controlată
din această siguranță
căutându-te
găsindu-mă
hai să ne greșim cumva
să se mai facă și întuneric
sau puțin
puțin acum
puțin nebun
puțin aproape
ce zici?
*
dialoguri
exact așa
ca-ntr-un tablou de tensiune
apeși pe răni de siguranță
și pe vină
poate așa
ne amintim cum să aprindem
lumina
prin ochii celuilalt
poate cumva…
hai să greșim
hai să nu ne mai
N E T R Ă I M V I A Ț A
visând prostește la altă viață
acum taci
apasă liniștea
butonul previzibil
roz și calm
cu adevăruri mici
scriu linii invizibile
suntem aici
*
propune tu liniștea
nu te grabi
apasă
nu mai corecta
e spațiu sigur
ce zici?
exact cum crezi
cum N E M U R I M
ce planuri
ce tablou
culoare vie
ce apropiere
nu mai alege
între a rămâne
și a pleca
*
hai să ne mai greșim
N E P O T R I V I M
eu par așa
cumva…
e prea târziu?
nu te grăbi
alege bine între ă și a
hai iar
a câta oară?
previzibil!
rătăcire
pa
*
par și N E B U N Ă
vezi și tu?
se colorează cerul
între ce simți
și ce nu spun
între un da
și-un nu
e un copac
N E B U N cu Ă
dintr-un sfârșit
târziu
îmbrățișat
*
câtă afecțiune roz
apasă
nu crezi?
tabloul perfect
N E G R E Ș I T
aparatul de apreciere
de siguranță
plus
câtă tensiune încape
când măsori sensibilitatea
într-un sunet extrem de
ecografie
*
eu m-am întins
acum primește tu
atâta poezie
*
eu m-am întins încă o dată
dar noi
cât
N E P E R M I T E M
să fim
plăcerea albă
a luptei
dintre cuvânt și
gândul care scrie?
*
punct
încă mă mai întind
până în punctul
cu trup și
N E S U P U N E R E
consumatoare de vin
miros
și gust
și lumină
*
ziduri adânci
N E F Ă C E A U
și mă gândeam
în fiece
noapte
cum schimbă ele
dezechilibrul
luminii
*
mă cercetai
de la o vreme
prin anii mai tineri
și eu
sunt atât de supusă
încât n-ai avea
nici măcar
plăcerea
unei lupte
obscene
*
eu nu lupt
noi
nu
N E L U P T Ă M
*
N E U I T Ă M
în frica de interjecții
și de brațe
în urma de visare
și poate
șimțire
cu sens
*
ce întâlnire!
*
N E C I T I M
și eu
scriu de la o vreme
poezia
pe pielea ta —
scrisoare
și oglindă
rătăcesc
din punct
spre unde?
pun o virgulă
sau două?
*
N E R E S P I R Ă M
cu primăvara din priviri
*
ce vii!
*
să N E T R E Z I M
acum
să suferim
să-mbătrânim
această crudă memorie
la fel de crudă
la fel de-adevărată
ca o plantă
spunând cuvinte
în mijlocul pădurii
atât de frumoasă
ca un om blând
în miezul dintr-o noapte
surâzând
tremurând
*
N E L I N I Ș T I M
*
N E R E P E T Ă M
*
intuitiv
N E S C R I E M
și fugim
crezând că mai putem șterge cerneala
doar atingând
cuvântul apei
***
There’s a big
H E A R T,
shades of green and blue
& a little wild
warm
quietly
alive
brownie
hard
nipple
inside
too
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
![[CRITIC GUEST] Adelina Mina: „Planuri roz”](https://www.criticarad.ro/wp-content/uploads/2026/08/adelina-mina-1-747x1000.webp)




