Marcoci Gheorghe-Brian este încarcerat în Penitenciarul Arad având de executat o pedeapsă 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi continuată prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în luna mai, 2018, rămasă definitivă și după restul căilor de atac, dar care curge de-abia din 14 februarie 2026, întrucât, în toată această perioadă, a stat ascuns în UK și dat în urmărire generală.
Este genul de deținut despre care până și gardienii care-l păzesc și-l însoțesc la interminabilele procese pe care le mai are încă pe rol spun că „ăsta n-are ce căuta aici”.
Ce-a făcut Brian Marcoci, pe persoană juridică, împreună cu patronii a 5 firme, din care doar la două le ținea contabilitatea, de i-au dat pedeapsa maximă pentru cea mai gravă înfracțiune fiscală plus înadrarea la grup infracțional organizat?
Ei bine, nici mai mult, nici mai puțin, au prejudiciat bugetul de stat cu 65.000 de Euro (320.589 lei, compus din TVA – 178.727 lei şi impozit pe profit – 141.862 lei („cam cât bugetul familiei Falcă pe-o zi” gen).
Comunicatul de presă emis de P. T. Arad la data arestării lui Marcoci
În data de 25.08.2016 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, au propus arestarea preventivă a inculpatului Marcoci Gheorghe-Brian, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în varianta agravată, în formă continuată, şi de complicitate la evaziune fiscală,
Din probatoriul administrat în cauză până la aceste moment procesual a rezultat că, în perioada aprilie 2011 – decembrie 2013, inculpatul Marcoci Gheorghe-Brian, administrator al unei societăţii comerciale, a înregistrat în contabilitate, mai multe operaţiuni fictive, în baza unor facturi fiscale false emise de alte patru societăţii. Prejudiciul total cauzat bugetului de stat este de 1.089.462 lei, compus din TVA – 669.302 lei şi impozit pe profit – 420.160 lei.
De asemenea, în cursul anului 2011, inculpatul Marcoci Gheorghe-Brian care are calitatea de expert contabil şi conducea contabilitatea societăţii, l-a ajutat pe coinculpatul P.D., la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală pentru care este acuzat, punându-i acestuia la dispoziţie mai multe facturi, avize şi devize de lucrări, în care sunt consemnate operaţiuni fictive. Prin înregistrarea acestor operaţiuni fictive s-a produs un prejudiciu la bugetul de stat de 320.589 lei, compus din TVA – 178.727 lei şi impozit pe profit – 141.862 lei.
Tribunalul Arad a dispus luarea măsurii arestului preventiv la domiciliu.
Asta constată procuror – actualmente pensionară – Ioana-Lorena Dubăț, în RECHIZITORIUL întocmit la data de 15 mai, 2016
– document pe care-l puteți lectura (chiar vă rugăm, pe cei exigenți) în integralitate și în baza căruia a fost trimis în judecată pentru patru facturi probate ca false.
Actul de trimitere în judecată e o compunere juridică scrisă-n cea mai mare scârbă pentru om în general și justițiabil în special; o „dedicație cu timitere” evidentă de-ți bagă bățu-n ochi – concentrată pe un prejudiciu absolut ridicol.
Rechizitoriu 15.09.2016 – Marcoci Brian by www.criticarad.ro
Prima sentință a fost pronunțată pe 15 februarie, 2018, de o instanță a Tribunalui Arad
și este, în opinia noastră, singurul lucru corect care s-a întâmplat în cei 10 ani de bătălie, în cel mai propriu sens al termenului, a lui Marcoci cu Justiția… cu statul pe care nu voia nimic altceva decât să-l strivească: – 3 ani cu suspendare și recuperarea prejudiciului ar fi dat orice înstanță cu scaun la cap, dreaptă… nemanevrată. Dă speța la orice AI și-ai să vezi că n-ai ce ataca la această judecată pe fond.
Sentinta 80 – 15.Feb.2018 – Tribunal Arad by www.criticarad.ro
De ce a atacat doamna procuror Dubăț această sentință și de ce s-a ajuns de la o banală – la urma urmei și comparând cu orice speță asemănătoare – faptă care, în țările civilizate, armonizate juridic, fiscal și (ai să râzi dacă nu cunoști ) prietenoase chiar și cu omul care greșește, interesate să-l să-și recupereze prejudiciul și să îi educe pe cei care au greșit, astfel încât să n-o mai facă?!
Cu ce-au greșit așa de grav acești 6 oameni care nici măcar nu se cunoșteau între ei… n-aveau niciun fel de relație în afară de cea impusă legal, dintre contabil și clientul său?!…
Foarte curioși am fi de răspunsurile dânsei la aceste întrebări…
Sentința Curții de Apel din 14 mai, 2018
Sentința definitivă a Curtii de Apel TIMISOARA – by www.criticarad.ro
Sentința definitivă, pronunțată pe 23 martie de doamna judecător-vedetă e de o ticăloșie definitivă:
Sentința definitivă a Curții de Apel Timișoara – cazul Marcoci 23 martie, 2026 by www.criticarad.ro
Scrisoarea lui Brian Marcoci, scrisă din Penitenciarul de Maximă siguranță Arad e lungă, dar necesar de lecturat pentru cine vrea să înțeleagă „cum funcționează sistemul când îl deranjezi”
E mărturisire scrisă de un om aflat cu adevărat pe culmile disperării și căruia, dintre multe drepturi cu care ne naștem cu toții, i-a mai rămas doar dreptul la corespondență.
Am ales să nu intervenim decît minimal și gramatical cu corecturi sau completări în scrisoarea de 24 de pagini scrisă, de mână, dintr-o celulă a secției de „periculoși” a Penitenciarului Arad.
Fotografia îl reprezintă în postura de petent la Curtea de Apel Timișoara vineri, 24 aprilie, 2026 – una dintre ultimele tentative de a-și face dreptate permise de legislația în vigoare. Șansa că va câștiga acestă luptă e similară cu cea a lui Don Quijote să învingă morile.
„Mă numesc Marcoci Gheorghe-Brian, am 56 de ani, o familie, studii superioare (fac parte din prima promoție – 1997 – a Facultății de Economie, secția Contabilitate și informatică de gestiune din cadrul Universității „Aurel Vlaicu”, cu bursă de merit toți cei 4 ani. Mi-am început cariera de contabil din anul II de studii la (astăzi, defuncta – n.n.) Conar SA. Din anul III am ținut început să țin contabilitate. Am terminat facultatea, am luat examenul de expert contabil și am mers pe calea privată. Am avut ofertă să rămân asistent profesor pentru facultate și nu am vrut. În timpul facultății am meditat și luat parte la două cărți: prima carte fiind de contabilitate, scrisă de dr. Prof. Mateș Dorel și o altă carte de statistică, scrisă de dr. Prof. Senteși Silviu.
În anul 2012 am avut o firmă, care a mers destul de bine și am avut un client, Laza Liviu, care avea nevoie de firmă pentru a lua un credit, ca să plătească o datorie și să cumpere statția de carburant din localitatea Păuliș.
Am dat declarație semnată de el (după ce am luat creditul de la CEC) în luna aprilie 2012, de unde reiese faptul că el administra firma și mută sediul la Păuliș unde și schimbă obiectul de activitate în „vânzare carburant en-detail”.
A plătit două rate la bancă și ulterior nu a mai plătit nimic. Eu am avut bunurile proprii în garanție fiind și girant la stația lui de carburant. Astfel, în 2014 am preluat eu stația de carburant și am plătit la CEC 100 000 euro. (50.000 euro datoria la banca + 50 000 euro avans credit) + 240 000 euro credit stație.
Anul 2014 (cred) a fost control ANAF și au fost unele probleme legate de facturi de materiale și servicii nedeductibile fiscal; astfel s-a calculat TVA nedeductibil și impozit pe profit la societatea respectivă (menționez că societatea era lichidată de lichidatorul expert SPRL legal fără datorii la statul român). Controlul la acea data s-a făcut în perioada lichidării în mod abuziv unde s-a calculat impozit pe profit și TVA. Însă, firma fusese radiată fără datorii.
S-a deschis dosar penal pentru alte firme care erau clienți la mine plus Laza Liviu plus alte persoane care au emis facturi fictive pentru Laza Liviu.
În cursul anchetei am fost la polițistul de caz și am dat declarație cu avocatul meu și a spus că dau declarație doar în fața procurorului când sunt chemat.
Niciodată nu am dat declarație la procuror, nu am cunoscut-o niciodată precum au făcut-o ceilalți inculpați, toți fiind parte din același dosar.
În luna martie–aprilie 2016 a avut loc o percheziție cu mandat pe numele meu. Nu eram proprietar al imobilelor, dar am permis efectuarea percheziției, deoarece nu am avut nimic de ascuns. Au ridicat un server de la mine de la birou și 15–20 de hard disk-uri și SSD-uri de la calculatoarele din biroul meu. Menționez că, în acea perioadă, aveam 10 persoane angajate ca economiști și 6 persoane angajate ca agenți distribuitori de vânzări de marfă la Păuliș. Aveam aproximativ 160 de clienți. Am avut mai multe „evenimente”, în timpul anchetei desfășurate de poliție:
Serverul a fost blocat timp de 60 de zile (două luni), fiind trimis de la SRI Arad la SRI Timișoara, apoi de la SRI Timișoara la SRI București, fără să fie identificată nicio informație relevantă pe acesta. Au încercat să mă distrugă ca afacere, să pierd clienți și angajați, însă toți au avut încredere în mine în acea perioadă și nimeni nu a plecat, chiar dacă timp de două luni am fost blocat de procuror și poliție, cu serverul confiscat în mod abuziv.
Mai mult, la SRI Arad nu aveau nici măcar cabluri de calculator, iar echipamentele erau învechite, cu sisteme Windows foarte vechi. Ulterior, au mers cu serverul la o casă conspirativă de droguri din cadrul SRI Timișoara, însă nici acolo nu au reușit să vizualizeze sau să decripteze serverul și nu au găsit nimic relevant.
Reprezentantul SRI Timișoara i-a transmis clar și profesionist polițistului de caz să formuleze o adresă către mine, să aducă serverul la biroul meu, să fie decriptat direct din rețeaua mea și să le furnizez parola, întrucât doar astfel putea fi accesat. Polițistul de caz (colegii glumeau spunând „poate vine FBI să-l fure”) a refuzat însă această soluție și a insistat să se meargă la SRI București, solicitând un nou mandat de prelungire cu 30 de zile pentru percheziționarea serverului — aceasta fiind deja a doua lună.
Am mers la SRI București, la Stadionul Dinamo. Am stat o zi acolo, însă nici în această locație nu au reușit să decripteze nimic. După-amiază, am participat la o ședință împreună cu polițistul de caz din Arad și cu un șef din SRI București. În cadrul acesteia, reprezentantul din Arad a început să se certe cu șeful din București, de față cu mine, afirmând, între altele: „Cum noi, SRI, nu putem să vedem ce ascund contabilii ăștia infractori?” (aproximativ în acești termeni).
Reprezentantul SRI București i-a spus polițistului de caz: „Gura mai mică: te duci la Arad și faci cererea! ”
După aproximativ două săptămâni, polițistul de caz a venit la mine la birou cu adresa și cu serverul. Am montat serverul la calculatoarele din birou și l-am lasat să caute ce a vrut pe server. A analizat serverul timp de aproximativ 5–10 minute, după care a plecat, întrucât nu a găsit nimic. Atâta ură avea acest om.
În jurul datei de 15–20 august 2016, polițistul de caz a venit din nou la biroul meu și mi-a cerut să merg la secție pentru a da o declarație. M-am prezentat singur, iar acolo mi s-a comunicat că există un mandat de arestare pe numele meu pentru 24 de ore. Mi s-a spus să îmi contactez un avocat; abia în acel moment doar eu am aflat, în mod concret, pentru ce sunt acuzat. A doua zi dimineață, am mers pentru prima dată în fața doamnei procuror și am dat prima declarație in fata procurorului. Menționez că am fost arestat fără să cunosc probele din dosar și fără să fi avut posibilitatea de a discuta anterior cu procurorul de caz, fiind astfel arestat și pus în situația de a nu mă putea apăra.
Ulterior, avocatul meu, Laviniu Ușvat, a aflat că pe numele meu au fost emise trei mandate de arestare, din faptă puțin agravanta, ulterior în faptă agravantă.
Un mandat a fost emis în luna mai, un altul în luna iunie, iar ultimul, cel pus efectiv în aplicare, în august 2016, moment în care am fost trimis în judecată cu măsura arestului la domiciliu. Am fost plasat în arest la domiciliu pentru o perioadă de două luni. Precizez că în dosar erau șase inculpați, însă doar eu am fost supus acestei măsuri. De asemenea, perchezițiile au vizat exclusiv persoana mea, fiind însoțite și de declarații mincinoase din partea lui Laza Liviu.
Dintre cei șase inculpați, eu eram singurul care nu avea firme cu datorii. Aveam 16 angajați, nu aveam societăți lichidate cu datorii și nu am avut niciodată procese penale. Ceilalți inculpați aveau, în schimb, datorii la ANAF, firme radiate cu datorii, procese penale pe rol și chiar condamnări. De asemenea, Cozac Ioan era fugit și nu a fost niciodată prezent la procese, nici la Arad, nici la Timișoara.
După trei–patru zile de arest la domiciliu, fiind singurul aflat în această situație dintre inculpați, am primit o vizită din partea SRI. Aceștia s-au legitimat și s-au prezentat inițial la biroul meu, unde o colegă i-a direcționat către domiciliul meu, unde mă aflam în arest. Acolo am avut o discuție mai aprinsă. Reprezentantul SRI mi-a spus că știe ce clienți am și mi-a cerut să îi furnizez informații despre aceștia. I-am răspuns că nu am ce informații să îi ofer, mai ales în condițiile în care am contracte de colaborare cu toți clienții mei, emit facturi și îmi desfășor activitatea în mod legal, fără a mă implica în activități neconforme.
Cu toate acestea, reprezentantul SRI a insistat și a afirmat că știe că țin contabilitatea pentru anumite persoane, menționând, printre altele, un deputat, precum și persoane din cadrul vămii și al antifraudei
Nu aveam, în realitate, nicio informație pe care să i-o ofer. Ulterior, mi-a cerut să îi furnizez date și despre inspectorii de control de la ANAF, susținând că știe că merg aproape zilnic la ANAF, că aș avea relații apropiate cu aceștia și că aș facilita rambursări de TVA pentru firmele mele. I-am răspuns din nou că nu mă ocup cu astfel de lucruri și că nu am nicio relație neconformă cu angajații ANAF. De cel puțin două–trei ori a menționat că ar putea interveni în procesul meu, sugerând că ar putea să mă ajute, dacă, la rândul meu, aș colabora cu ei prin declarații.
În acel moment m-am enervat și i-am cerut să plece, precizând clar că nu am ce informații să le ofer și că nu desfășor astfel de activități. La plecare, a spus foarte clar si amenințător, în esență, „că această discuție nu a avut loc” și „că ar fi mai bine să nu o relatez nimănui, altfel se va asigura că voi primi o condamnare maximă”. Am rămas profund afectat de această interacțiune; tremuram de nervi și atunci am înțeles, în mod direct, ce înseamnă „sistemul”.
În timpul anchetei, am fost urmărit în parcarea de la Kaufland și la biroul meu. De asemenea, la percheziția de la domiciliu, un polițist i-a spus fostei mele soții că știe tot ce face soțul ei, adică eu, susținând că nu dorm acasă, că dorm mai mult la birou și că aș avea amante angajate la firmă. Fosta mea soție a reacționat cu umor și i-a răspuns că, dacă ei știu totul, ea știe sigur că în fiecare noapte doarme acasă cu soțul ei. Polițistul a fost surprins de răspuns și a mers ulterior chiar la șeful fostei mele soții pentru a verifica personal dacă mai suntem împreună. Precizez că niciodată nu am dormit peste noapte la birou. Programul meu era unul foarte intens: veneam dimineața devreme, în jurul orei 5–6, și plecam seara târziu, în jurul orei 23–24, aproape zilnic. De asemenea, resping categoric afirmațiile privind presupuse relații cu angajate; nu am avut niciodată astfel de situații.
Acest subiect a fost adus în discuție în mod repetat și de polițistul de caz, care a găsit pe calculatorul de la birou fotografii de la diverse petreceri organizate cu angajații. La un moment dat, acesta a comentat: „Ce patron își dă mașina personală, un BMW X3, unei angajate?”, sugerând că ar exista o relație între mine și acea persoană. Într-un context mai relaxat, i-am răspuns că, dacă are măcar o dovadă sau o fotografie în care eu țin de mână sau îmbrățișez vreo angajată, atunci poate face o astfel de afirmație. Am adăugat, tot în glumă, că, având în vedere că el și doamna de la informatică erau singuri, aș putea presupune și eu că ar avea o relație. Doamna de la informatică a râs de situație, iar discuția nu a mai continuat în acea direcție, politistul oprindu-se din a face aceste afirmatii.
În timpul anchetei, polițistul de caz a inclus-o în rechizitoriu și pe fosta mea soție, fără a exista vreo probă la dosar care să susțină această implicare.
A afirmat că aceasta lucra la ANAF și că m-ar fi ajutat, însă fără a prezenta dovezi concrete; doar presupuneri și afirmații nefondate. Mai mult, chiar polițistul de caz a menționat că fosta mea soție lucra pe segmentul de persoane fizice, în timp ce eu lucram exclusiv cu persoane juridice. În aceste condiții, nu exista nicio logică sau legătură reală care să susțină ideea unui ajutor din partea ei.
Ulterior, am realizat posibilul motiv pentru care a fost inclusă în rechizitoriu: și fosta mea soție fusese, la rândul ei, urmărită și avea convorbirile telefonice interceptate. La aproximativ două-trei săptămâni după ce mă aflam în arest la domiciliu, am primit acasă un plic fără expeditor și fără destinatar, scris de mână. În interior se afla adresa de Messenger (Facebook) a fostei mele soții și parola contului acesteia, împreună cu indicația de a urmări ce face și cu cine vorbește. La final era menționat un mesaj, în ghilimele: „Dacă ai să fii cuminte, am să revin și cu următoarea scrisoare”. În acea perioadă, eu și fosta mea soție eram deja despărțiți și nu mai locuiam împreună, astfel încât conținutul respectiv nu avea niciun temei real.
Ulterior, membrii familiei mele (mama, tatăl, frații, surorile) precum și o parte dintre clienții mei din agenda telefonică au primit mesaje SMS care conțineau adresa de e-mail și contul de Messenger al fostei mele soții, împreună cu parola acesteia și mesajul: „Ce face soția lui Marcoci Brian?”. Dețin și acel SMS original trimis; am fost informat despre acesta de către membri familiei mele și de o parte dintre clienții mei. De asemenea, păstrez și scrisoarea primită, însă aceasta nu este semnată de vreo instituție, fiind redactată anonim, cu litere de tipar, de mână. Este greu de ignorat faptul că persoana care a avut acces la datele mele și ale fostei mele soții ar fi putut realiza astfel de acțiuni.
Un alt aspect relevant este că, după perioada de arest la domiciliu, am fost contactat telefonic de polițistul de caz. Am avut o discuție directă, pe un ton mai tensionat, în cadrul căreia acesta mi-a spus, în esență: „Ai văzut ce a făcut Laza Liviu? A dat declarații mincinoase împotriva ta. De ce nu dai și tu declarații împotriva lui, într-un alt dosar?” Am reacționat ferm, spunându-i că nu este normal ceea ce îmi solicită și că nu am ce declara, întrucât nu dețin informații și nu mă ocup cu astfel de lucruri. Polițistul a continuat, sugerând că „știu eu cum să procedez”, însoțind afirmația de un ton ironic. I-am reiterat că nu este în regulă ceea ce face și că nu am nimic de oferit, după care am încheiat conversația.
Cât de mult tupeu și câtă siguranță pe funcția statului să ai încât să vorbești astfel la telefonul tău personal cu mine, ca și cum aș fi un infractor?
Această situație reflectă, în opinia mea, un comportament abuziv și o siguranță nejustificată în exercitarea funcției publice, manifestată fără rețineri.
Un alt aspect de menționat este că, în lunile februarie–martie 2016, înainte de arestul din dosarul cu rechizitoriu din august 2016, am încercat să iau un credit bancar în valoare de 240.000 de euro, pentru achitarea stației de carburant de la o bancă din Arad. Mă cunoșteam foarte bine cu domnul director al băncii și am încercat să mă ajute legal să obțin creditul cât mai rapid. Am făcut analiza de credit, am discutat garanțiile, totul în mod legal, iar el a spus că mă cunoaște ca fiind de bună-credință și chiar a menționat că va gira pentru mine, considerând că sunt o persoană serioasă și că voi achita creditul.
După două–trei săptămâni, domnul director de bancă m-a chemat la bancă și mi-a spus: „Brian, am trimis dosarul tău pentru aprobare la Banca Centrală București să îl aprobe. Imediat am fost sunat de la București și am fost certat că eu nici cont la bancă să nu îți deschid, dar să îți mai dau și credit, deoarece tu ești luat în colimatoriu cu un dosar penal cercetat.”. La acel moment, eu nu știam că sunt deja cercetat penal și că urma să fiu trimis în judecată în septembrie 2016 de către stat. Concluzia a fost că mi s-a refuzat accesul la credit pe motivul existenței unui dosar penal, de care eu nu fusesem informat oficial în acel moment.
Revin la cauza mea și la alte aspecte profesionale care, în opinia mea, trebuie avute în vedere, inclusiv prin raportare la înregistrarea din ultima ședință de la Tribunalul Arad din data de 14.02.2018, cu o durată de aproximativ trei ore, astfel:
- În primele două ședințe cu avocatul meu, pe perioada în care mă aflam în arest la domiciliu, mi s-a sugerat să merg pe varianta de recunoaștere. Am avut chiar o discuție în contradictoriu cu acesta, căruia i-am spus că, dacă mi-ar oferi el suma pentru care eram acuzat, aș putea eventual să accept o astfel de soluție, în mod pur ipotetic, pentru a achita prejudiciul invocat de stat.
- Într-o altă împrejurare, ne aflam la McDonald’s în Arad, unde am avut o discuție cu avocatul meu, acesta mi-a cerut să îi explic sincer un aspect de care ar vrea să se convingă, și anume, dacă directorul general al Finanțelor din Arad mi-ar fi spus, într-o discuție anterioară, să nu mai emit facturi fictive. În acel moment m-am enervat și i-am spus avocatului să mergem împreună la acel director, pentru ca acesta să confirme în fața noastră dacă a existat vreodată o astfel de discuție. Avocatul nu a dorit să facem acest demers, menționând că era doar o informație pentru el, ca si credibilitate.
În orice caz, după plecarea mea (2-3 ani), soția avocatului meu este angajată la FINANȚE LA SERVICIUL INFORMATICĂ drept ȘEFĂ, și asta poate fi doar o COINCIDENȚĂ PROFESIONALĂ. Sincer, nu fac acuzații, dar uneori putem să facem și CONSPIRAȚII. AVOCATUL MEU Usvat Laviniu a cerut de la mine comision de reușită, ceea ce legea în domeniul PENAL nu se practica, dar dacă el pierde, ce comision de nereușită să îi cer eu? După schimbarea încadrării de la 3 ani cu suspendare la 8 ani cu executare la CATM??
Eu am stat foarte liniștit în timpul procesului că nu există fapta, cum că eu am emis facturi fictive. Am fost acuzat de faptă chiar de Laza Liviu care a spus că era intermediar la facturi fictive cu inculpatul Cozac Ioan care nu a fost prezent niciodată în instanță. Mai mult, există o declarație la dosar dată de Dl. Procuror de la Oradea unde Cozac Ioan spune că el i-a dat facturierul și chitanțierul lui Laza Liviu și că el a primit bani de la Laza Liviu și nu știe ce a făcut Laza Liviu cu acele facturi și chitanțiere.
În instanță am cerut expertiză grafologică pentru acele facturi. Procurorul și Judecatorul au respins cererea
Procurorul de caz în instanță a recunoscut că acele facturi NU sunt înregistrate în contabilitate Nici la COZAC IOAN la firmele lui (WEBPREST S.R.L.) și nici la firma mea (Mini Grup unde era administrator Laza Liviu), dar procurorul a cerut ca acel prejudiciu să rămână ca și prejudiciu. Eu când am luat cuvântul în instanță am spus judecătorului: „Îmi pare bine că d-na procuror spune că facturile nu sunt înregistrate, atunci ce prejudiciu este ca fapta să rămână de plată?”. D-na Judecător a zâmbit către procuror ceva de genul „care este proba?”.
D-na procuror în instanță a mai spus ca LUCRAREA din respectiva cauză era din anul 2011, septembrie, față de rechizitoriu unde polițistul de caz a pus un MARTOR care a executat lucrări în septembrie 2010. În instanță am pus întrebarea către acea persoană dacă mă cunoaște pe mine sau firma MINI GRUP, care era acuzată că în septembrie 2010 a emis facturi la el. Bineînțeles că acel martor pus de polițist a spus că NU mă cunoaște și nu a avut nimic de a face cu firma MINI GRUP.
Procurorul în instanță recunoaște că fapta din rechizitoriu nu există, dar ea presupune că lucrările din septembrie 2011 sunt făcute de firma AXUM, administrata de PUSCOV DORU, cu oameni la negru și astfel sa ramana prejudiciul. Am luat cuvântul eu și iar am spus că imi pare bine că recunoaște, si atunci eu am mai spus care sunt probele pentru a rămâne acest prejudiciu presupus pentru cauza de lucrări din septembrie 2011 și nu lucrarile datate în rechizitoriul în septembrie 2010.
S-a cerut RAPORT EXPERTIZĂ JUDICIARĂ. Astfel, prejudiciul de 1.050.000 (Rechizitoriu inițial – sept. 2016), dar din raport a ieșit 1.450.000 lei, mai mare cu 40% aproximativ.
Sunt prejudicii calculate de 2 ori (TVA, impozit pe profit) și cel mai grav este că acel expert NICIODATĂ NU A vorbit cu mine, fiind pus chiar de SRI (am aflat că este omul lor în timpul procesului chiar de la ceilalți inculpați). NICI AZI EU NU ÎL CUNOSC PE ACEL „EXPERT”. TOȚI AVOCAȚII AU CERUT SĂ VINĂ ACEL EXPERT SĂ RĂSPUNDĂ LA ÎNTREBĂRI în instanță legat de raportul lui, ceea ce el nu a vrut și procurorul a respins tot și judecătorul la fel. O mafie instituțională mascată pe funcțiile statului român.
În instanță toți avocații au cerut EXPERTIZĂ TEHNICĂ PENTRU a justifica materialele de pe facturi cu lucrările de construcții existente (Procurorul a respins, judecătorul a respins). Eu am spus în instanță că pentru acel prejudiciu pentru care eu eram acuzat trebuia să am un profit + credit la bancă + datorii ANAF undeva la 2 milioane de EUR, ceea ce în realitate nu au existat acești bani. Eu am spus că “sunt asa de prost contabil să am 2 milioane de euro și să nu plătesc 300.000 euro la stat? Pentru că acești bani, 2 mil. Euro, niciodată nu au existat astfel încât statul să aibă așa pretenții să incaseze acești bani REAL”.
Declarațiile martorilor nu au fost luate în considerare deloc, ci doar declarația inculpatului Laza Liviu, cea mincinoasă.
Laza Liviu a beneficiat de 30% reducere pentru că a MINTIT, iar eu am rămas fără declarație consemnată. Judecătoarea de la Tribunalul Arad mi-a dat 3 ani cu suspendare pentru evaziune fiscală, iar la Curtea de Apel Timișoara s-a schimbat incadrarea de la 3 ani la 8 ani ca și GRUP INFRACTIONAL dar fără COMPETENȚA DIICOT, FĂRĂ A CERE PROCURORUL DE CAZ să schimbe incadrarea. Această decizie a fost luată de Judecătorul CAT fără alte probe în plus față de dosarul de la Tribunalul Arad.
Mai mult, eu am fost scos drept ȘEFUL GRUPULUI INFRACȚIONAL fiind SOLIDAR împreună cu toti ceilalți infractori pentru plata prejudiciului – inclusiv cu prejudicii INEXISTENTE
La C.A.Timișoara a existat un conflict de interese. Dl. Judecător secund Florea MARINEL a dat schimbare de încadrare și a spus în instanță către Puscov Dorel că se cunosc din conflictele avute ca judecător și președinte de la Judecătoria Chișineu Criș, unde Dorel Puscov a avut lucrări cu judecatoria și unele conflicte directe cu acel judecător.
Altă surpriză intervine după condamnarea mea la 8 ani, în mai, 2018
În septembrie, 2019, apare inculpatul Cozac Ioan, care nu a fost niciodată în instanță în perioada 2016-2018, apare în septembrie 2019 când dosarul lui se rupe din dosarul meu de condamnare (eu nu am fost niciodată informat) și, pentru un prejudiciu de 760.500 lei (mai mult de 50% din totalul prejudiciului), primește 3 ani cu suspendare de la 7 ani cu executare, este scos de la grup infracțional și este scos și de la evaziune – primind 3 ani cu suspendare pentru un prejudiciu mai mare decât ceilalți 5 inculpați la un loc, iar eu am rămas cu 8 ani ca și GRUP INFRACTIONAL cu prejudiciu mai mic.
Oare de ce?! Câtă mafie pe persoană fizică conduce instituțiile statului român ca și stat de drept?!
Fosta soție mi-a spus să plec din România în excursie în ANGLIA, la LONDRA că „ăștia sigur o să te condamne!”
Am plecat în Londra înainte de a se da sentința cu 3 -4 zile, iar în data de 14.05.2018 eu eram în Londra și am fost sunat de un client / infractor în dosar – unul din cei 6, Puscov Dorel, care mi-a spus că am primit 8 ani de condamnare. Vă spun sincer că am căzut jos din picioare efectiv. Nici nu m-am gândit la așa ceva, mai ales că am fost prezent la Curtea de Apel Timișoara și știam că nu au fost administrate probe noi și nimeni (nici procurorul, nici avocații) nu au cerut schimbare de încadrare sau sentințe mai mari, s-a cerut pentru fiecare să plătească prejudiciul individualizat separat. Eu singur am fost SOLIDAR CU TOȚI.
Conform sentinței, la mine s-a schimbat încadrarea de la 3 ani cu suspendare la 8 ani cu executare prin schimbare încadrare DIICOT – materie penală de specialitate ținând cont că prejudiciul total la 6 infractori a fost de aproximativ 300.000 eur. În acea perioadă chiar presa a scris că pentru 300.000 eur prejudiciul, s-a exagerat cu condamnarea de 8 ani față de alte dosare cu milioane de euro, singuri în dosare și condamnări mult mai mici decât 8 ani.
Astfel am luat totul de la început: am rămas în UK și am stat în cafenea de dimineața până seara cu un sendviș, neavând bani
După 3 săptămâni am luat o chirie și am locuit în Londra un an de zile, iar ulterior am plecat în Scoția, fiind mai ieftină chiria. Nu vreau să se pună nimeni în situația mea prin ce am trecut și câte nedreptăți am primit de la statul român prin protocoalele SRI și multă ură față de mine ca persoană fizică, doar pentru că nu am colaborat cu SRI. Sincer, trebuie să se facă distincția că a fost un dosar pentru 6 inculpați, unde ANAF a cerut să se plătească taxe și impozite pe profit mai mari. In realitate NICIODATĂ NU s-au luat bani de la stat (fără TVA rambursat, fără contracte, licitații sau comisioane, mite politice etc. unde se fac prejudicii cu banul public… ca în multe cazuri notorii (Mazăre – 7 ani, Udrea – 5 ani etc.)
A fost un proces, vorbesc din punct de vedere profesional, ca și economist și expert contabil, pentru unele cheltuieli nedeductibile fiscal și unele facturi emise mai puțin cu realitatea. Nu s-a luat niciun ban de la stat. Raportul de expertiză a crescut valoarea prejudiciului față de Rechizitoriu cu aproape 40%, fără ca eu să-l fi cunoscut pe acel „expert” fiscal vreodată. Nu l-am văzut niciodată.
Mai fac o mențiune importantă: eu am făcut alt Raport de expertiză contabilă extern și am cerut procurorului și judecătorului de caz să consemneze că sunt dispus să plătesc aceste „presupuse cheltuieli nedeductibile fiscal ” în valoare de aproximativ 60.000 euro și așa supraevaluate (TVA + PROFIT), dar procurorul a respins din nou, a spus că sunt persoană urmărită și că pe ei nu-i interesează banii.
In septembrie, 2019 „din întâmplare” a început procesul inculpatului Cozac Ioan, inculpat din dosarul meu, dar judecat separat
Eu am aflat de acest dosar foarte târziu (în 2023), în care Cozac este judecat singur. Prejudiciul atribuit lui a fost recunoscut în sumă de 760.500 de lei – prejudiciu mult mai mare, peste 50% față de totalul prejudiciului dat inițial din mai 2018.
Foarte dubios este și aspectul că NICIODATĂ nu am fost informat prin citări sau alte aspecte juridice legate de procesul meu. Am aflat că adresele erau trimise intenționat la o adresă de domiciliu din Timișoara, dar eu am adresa și ultima C.I. din februarie, 2018, eliberată de SPCLEP ARAD cu domiciliu de ARAD și inclusiv arestul la domiciliu a fost dat în ARAD. De ce au trimis citații pe adresa din Timișoara?!
Astfel, în luna aprilie 2022 am căutat un avocat din București pentru a începe procesul din nou. A fost la arhiva Tribunalului Arad și atunci am aflat că procesul de la Curtea de Apel Timișoara a fost un abuz în justiția din România. Avocatul a căutat la DIICOT, interesându-se dacă esită ceva privind condamnarea de 8 ani primită și de schimbarea încadrării. A constatat și el că NU EXISTĂ nicio dovadă și niciun dosar DIICOT.
Culmea a fost să constat ca în 09.05.2022 s-a trimis mandat de extrădare , cerut de la UK pentru mine
Deci timp de 4 ani nu a făcut nimeni nimic – iar după ce cineva a cerut dosarul meu, fix tot atunci s-a cerut extrădarea mea. Tot coincidență să fie oare? A urmat o judecare de extrădare cu statul UK, iar în luna martie, 2025, am înaintat la Tribunalul Arad cererea pentru a se rejudeca cauza din următoarele motive: schimbarea de la 3 ani la 8 ani, schimbare încadrare juridică fără probe noi și fără cererea procurorului și existenșa a 2 hotărâri ireconciliabile (ARAD-TM).
Mai mult, am cerut și am anexat ca probă procesul lui Cozac IOAN care a fost judecat separat și cu prejudiciul rămas fiind mult mai mic decât prejudiciul singur a lui Cozac Ioan, unde i s-a schimbat încadrarea la 3 ani cu suspendare de la 7 ani cu executare, fiind schimbată și încadrarea de la grup infracțional la fiscal, iar eu cu prejudiciu mai mic și 5 inculpați am rămas cu 8 ani cu executare.
În luna aprilie 2025 l-am avut ca avocat din oficiu pe Ardelean Valentin, iar eu am angajat un avocat recomandat din Satu Mare care a fost plătit să meargă la Arad să susțină cauza.
Astfel, a mers la TRIBUNALUL ARAD la dosar, am avut câteva discuții cu el telefonic, a spus că este OK și că se ocupă de instanță, drept pentru care eu l-am plătit.
În data de 11.06.2025 i-am trimis un SMS pentru a-l întreba despre stadiul procesului meu, întrucât nu răspunsese la telefon de 4–5 zile. Am primit imediat un răspuns prin SMS, în care mi-a comunicat faptul că el acum lucrează la dosarul meu. În realitate, termenul de judecată era chiar în acea zi, 11.06.2025. Ulterior, având acces la dosarul cauzei, am identificat o adresă transmisă de avocatul din Satu Mare, Vasvari V., prin care acesta anunța că renunță la reprezentarea mea, de comun acord cu mine. Documentul era înregistrat cu data de 10.06.2025, in jurul orei 15:30, adică cu doar o zi înaintea termenului de judecată.
Deci el în data de 11.06.2025 a trimis SMS că lucrează la dosarul meu după ce sentinţa era deja dată de Tribunalul Arad; l-am sunat, trimis SMS şi el nu a mai răspuns la telefon. Efectiv a minţit şi nu a mai răspuns deloc la telefon. Am făcut patru adrese de sesizare la Baroul Satu Mare, bineînțeles nu am primit niciun răspuns, deși pe site Baroul Satu Mare el figurează chiar în comisia de disciplină.
Am trimis sesizări la Baroul București și nu a răspuns nimeni niciodată. Am sunat președintele Baroul Satu Mare, nu a vrut să vorbească de cazul meu si mi-a închis telefonul în timp ce incercam sa îi spun despre sesizările pe care le-am făcut și nu am primit răspuns la ele decat după săptamani sau chiar luni întregi.
În data de 11.06.2025 la Tribunalul Arad au fost două ședințe în aceeași zi: una a durat 1:15 minute și cealaltă 1:16 minute. Dosarul meu a fost judecat și respins fix de judecătorul care a făcut mandat de extrădare. Să fie oare iar coincidența? În data de 13.06.2025, tot judecătorul Varga Lorant a răspuns la adresele de instanţă de la Curtea Supremă din Edinburgh.
Pentru mine, la nivel personal, există numeroase abateri și posibile abuzuri în modul în care a fost gestionată cauza mea de către judecătorul Tribunalului Arad, în dosarul nr. 900/2025, după cum urmează:
La data de 13.06.2025, în răspunsul transmis către autoritățile din Edinburgh, judecătorul Varga Lorant nu menționează faptul că el însuși a soluționat cauza. De asemenea, afirmă că nu mai există cale de atac, deși în sentința pronunțată la data de 11.06.2025 este prevăzut un termen de 10 zile pentru formularea contestației.
Totodată, în același răspuns, sunt prezentate informații eronate privind adresa mea de domiciliu, în condițiile în care, cu doar două zile înainte, în data de 11.06.2025, același judecător consemnase corect această adresă.
Un alt aspect neclar este faptul că hotărârea a fost comunicată avocatului din Satu Mare, deși, în ședința din 11.06.2025, s-a consemnat că acesta nu mai reprezintă cauza mea, fiind menționată renunțarea la mandat. Mai mult, în aceeași zi, a fost desemnat un alt avocat, fără ca eu să fiu informat în prealabil, iar ședința s-a desfășurat în aceleași condiții, fără ca eu să am posibilitatea reală de a-mi pregăti apărarea (probe atașate).
În răspunsul transmis instanței din Edinburgh, în luna septembrie 2025, judecătorul a invocat exclusiv articole de lege din dreptul penal român, referitoare la urmărirea penală și căile de atac, însă doar în susținerea poziției sale, fără a face referire la drepturile mele procedurale. De asemenea, nu a menționat dispoziții relevante privind drepturile omului, deși autoritățile din UK erau interesate de aceste aspecte, inclusiv de aplicabilitatea CEDO (de exemplu, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și aspecte legate de extrădare).
A fost transmisă o adresă către Edinburgh fără număr de înregistrare oficial din partea Tribunalului Arad, ceea ce ridică semne de întrebare privind caracterul oficial al documentului.
Mai mult, judecătorul a semnat acea adresă în calitate de „președinte al Tribunalului Arad”, funcție pe care, din câte cunosc, nu o deține.
Hotărârea a fost comunicată către avocatul din Satu Mare, deși acesta renunțase la reprezentarea mea, iar instanța avea cunoștință de acest fapt. În consecință, eu nu am fost informat în mod direct, ceea ce a afectat posibilitatea de a formula recurs în termen; presupun ca asta s-a urmarit.
Avocatul respectiv nu a notificat instanța că nu mai are calitate de reprezentant în dosarul meu si practice ca nu ar avea de ce sa ii mai fie communicate lui documentele și, totodată, nu mi-a transmis hotărârea nici prin e-mail, nici telefonic.
Un alt aspect pe care îl consider abuziv este faptul că judecătorul Varga Lorant a transmis către ANAF cheltuielile de judecată înainte de a exista o confirmare de primire a hotărârii de către mine sau înainte de epuizarea termenului legal pentru exercitarea căilor de atac.
De asemenea, semnalez o lipsă de transparență în ceea ce privește corespondența oficială. Astfel, adresele transmise de instanța din Edinburgh către Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara sunt publicate pe portalul instanțelor din România, însă răspunsurile formulate și transmise din România către autoritățile din UK nu sunt publicate în mod transparent. Precizez că dețin aceste răspunsuri, însă ele au fost obținute prin intermediul instanței din Edinburgh, nu prin canalele oficiale ale instanțelor din România, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la respectarea principiului transparenței procedurale.
Am formulat apel în dosarul nr. 900/2025, însă Tribunalul Arad nu a analizat fondul cauzei și nici existența viciilor de procedură invocate. Mai mult, în cadrul procedurii de la Curtea de Apel Timișoara a fost citată o firmă radiată, necunoscută, iar cauza nu a fost analizată pe fond, fiind respinsă în totalitate. Recursul aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost amânat în mod repetat pentru același motiv — vicii de procedură — începând cu data de 8 decembrie 2025 și continuând în ianuarie 2026, respectiv februarie 2026. În total, cauza a fost amânată de trei ori pentru același motiv procedural.
Ulterior, în februarie 2026, cauza nu a mai fost judecată deloc ținând cont de acel viciu de procedură, fiind din nou amânată, iar pronunțarea soluției a fost, la rândul ei, amânată de trei ori. În data de 23 martie 2026 a fost pronunțată decizia de respingere. Cu toate acestea, până la data de 26.04.2026, la mai bine de o lună de la pronunțare, nu am primit motivarea scrisă a hotărârii, nefiindu-mi comunicat în mod oficial temeiul pentru care apelul a fost respins; Hotărârea fiind publicata abia pe 27.04.2026.
În luna octombrie 2025 am formulat o sesizare către CSM privind sentința pronunțată de judecătorul Florea Marinel Dumitru. CSM a respins sesizarea
invocând intervenirea prescripției disciplinare, respectiv termenul de doi ani, deși eu am solicitat analizarea faptelor în sine. Am formulat recurs la Inspecția Judiciară, însă și acesta a fost respins. Ulterior, în data de 2 decembrie 2025, am înaintat o acțiune la Curtea de Apel București, unde am deschis un dosar în prezent cu CSM și IJ.
Un alt aspect pe care îl consider neconform este diferența dintre susținerile procurorului în ședință și cele consemnate ulterior în hotărârea judecătorească din data de 11.06.2025. În cadrul ședinței, procurorul a solicitat respingerea ca inadmisibilă, fără a indica un temei legal concret, fără o motivare detaliată și fără a face referire la cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, în hotărârea redactată ulterior, judecătorul consemnează că procurorul ar fi invocat un anumit articol de lege, aspect care nu a fost menționat în mod explicit în ședință, din câte am putut constata. Această neconcordanță ridică semne de întrebare cu privire la acuratețea consemnării și fundamentării soluției. De asemenea, durata foarte scurtă a ședinței — aproximativ 1 minut și 16 secunde — accentuează percepția că analiza cauzei nu a fost una efectivă și detaliată. În aceste condiții, se ridică, în mod legitim, întrebări privind modalitatea în care au fost respectate garanțiile procesuale și dreptul la o judecată echitabilă.
În hotărârea nr. 274 din 11.06.2025, alin. 6 și 7, judecătorul Varga Lorant face mențiuni din care rezultă că ar fi cunoscut dinainte faptul că avocatul desemnat din oficiu nu va fi prezent la ședința si nu admite alt avocat din oficiu din aceeași zi și că nu va mai asigura apărarea în cauză. Din modul de redactare al sentinței se înțelege că instanța a anticipat absența avocatului și a continuat procedura în consecință, fără a asigura în mod efectiv dreptul meu la informare și la apărare. În aceeași zi, s-a procedat la desemnarea unui alt apărător din oficiu și la continuarea ședinței, fără ca eu, în calitate de inculpat, să fi fost informat în prealabil și fără să mi se ofere posibilitatea reală de a mă pronunța asupra acestei schimbări.
Acest mod de desfășurare ridică serioase semne de întrebare cu privire la imparțialitatea procedurii și la respectarea dreptului la apărare, întrucât schimbarea apărătorului și continuarea judecății s-au realizat într-un interval foarte scurt, în aceeași zi, fără o informare efectivă și completă a mea.
În concluze, un caz de condamnare de 8 ani, instrumentat de doi judecători cu Școala de Poliție Alexandru Ioan Cuza București, delegați pe funcție fără concurs; cine este de vină?
Pentru Sistemul care este format de puterea unor persoane fizice nu trebuie să dăm vina pe statul de drept. Nu, eu nu dau vina pe Statul român: vreau să se afle adevărul și afirm că sunt judecat de persoane fizice puse pe funcție și care nu respectă legea.
Nu acuz pe nimeni care respectă legea funcția statului, dar solicit public verificarea cazului meu pe baza probelor de la dosar.
Unele aspecte și rugăminți, si încep astfel: mă rog la Dumnezeu ca eu să nu fiu înțeles greșit. Nu intenționez să condamn instituțiile statului ca cetățean român.
Consider că statul român este afectat de modul în care unele funcții ale statului sunt ocupate fără concurs, fără examene și fără ca persoanele respective să răspundă pentru deciziile luate. Este un sistem care este mult discutat, care poate nu se vede în mod direct, dar se resimte în toate funcțiile de decizie din stat. Nu cer favoruri, nu cer clemență, ci cer ca adevărata justiție să iasă la iveală și să nu fie pusă întreaga responsabilitate pe statul român ca și cum acesta nu ar avea legi. Legile există și trebuie aplicate. Este un semnal și un îndemn către cetățenii României, în sensul că nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege și că cetățenilor corecți și simpli nu trebuie să li se întâmple astfel de situații.
În România de azi, cetățeanul simplu nu mai știe cum și la cine să se adreseze legal, nici cum să își aleagă tonul potrivit: fie unul mai blând, riscând să fie ignorat sau tratat superficial, fie unul ferm și argumentat, riscând să fie perceput ca ostil sau etichetat negativ. Am trăit această situație personal: am ales de multe ori să tac în fața unor instituții precum SRI, judecători, avocați, barouri și instanțe, percepute ca fiind protejate de un sistem complex de interacțiuni instituționale.
Alteori, când am adoptat un ton mai ferm și am adus argumente și probe, am avut impresia că reacția a fost de tipul: „Cine este și asta? Un șmecher?” Astfel, am înțeles mai bine că adevărul juridic nu ar trebui exprimat cu teamă, ci cu demnitate și responsabilitate. Această concluzie m-a determinat să consider că situația cazului meu trebuie adusă în spațiul public, cu consecințele de rigoare. Încă mai sper ca justiția să analizeze obiectiv faptele și să se raporteze exclusiv la probele din dosar. Consider, de asemenea, că România nu(mentioneaza ca nu trebuie sa ajunga la CEDO Romania pentru asta insa in acelasi timp vrea sa ajunga el la CEDO impotriva RO? sau poate se refera ca intr-o lume utopica Romania nu ar trebui vreodata sa ajunga la CEDO intrucat este un stat perfect functional? de verificat) ar trebui să ajungă în situația de a fi condamnată la CEDO din cauza unor posibile abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau a unor disfuncționalități în aplicarea legii.
În opinia mea, s-a ajuns într-un punct în care puterea individuală exercitată fără o răspundere clară poate genera percepția unui sistem dezechilibrat, care afectează încrederea în actul de justiție.
Deciziile sunt dictate nu de norme și legi, ci de interese. Acest fenomen, creat arbitrar din interese proprii izolate, devine în timp profund ilegal și incompatibil cu principiul statului de drept, liber și democratic. Consider că astăzi nu există, în mod real, o instituție a poporului și nici mecanisme funcționale în care persoanele formate să răspundă cerințelor de grupuri de interes să fie trase la răspundere în mod direct în raport cu statul român. Această expunere este făcută pe răspunderea mea. Nu este o simplă plângere, ci un apel la conștiința instituțională, în sensul că statul român există prin legi, însă problema reală este aplicarea acestora. Dacă tac, accept ca sistemul să câștige. Am ales să vorbesc tocmai pentru a obliga sistemul, prin persoanele puse în funcții publice, să se raporteze la responsabilitatea pe care o au și să își asume dacă acționează în numele cetățenilor sau pe baze strict individuale. Scopul nu este blamarea statului român în ansamblu sau apelarea automată la CEDO, ci semnalarea unor posibile abuzuri și disfuncționalități în aplicarea legii, acolo unde acestea există.”
Înregistrăile audio și video la care face referire Brian Marcoci, precum și eventualele și foarte posibile reacții ale celor criticați aici vor face subiectul următoarelor episoade.
