[CRITIC GUEST] Mira Orza: „3 nu e o cifră care crede în Dumnezeu”

Mă numesc Mira Orza, am 16 ani și sunt elevă la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației. Poezie am început să scriu încă de la vârsta de 8 ani, când am publicat pentru prima oară în revista „Iluminări”. Sunt redactor al revistei „AxA” (unde am și publicat un grupaj de poeme). Am participat la un Open Mic de poezie și la câteva concursuri. Cred că Festivalul de poezie „Gellu Naum” a fost pentru mine un fel de rampă de „lansare” și nu neapărat din cauza premiului (mențiune), ci probabil din cauza faptului că m-am decis la limita deadline-ului să trimit lucrarea (& din cauza lui Ștefan). Scriu pentru a mă confrunta cu stările prin care trece un adolescent atipic și scriu pentru că asta fac adolescenții atipici.

dacă ai începe tu să plângi primul

trăim într-o lume incertă
căutăm sânul mamei ca să ne putem ascunde mai bine
doar ca să realizăm că noi suntem cei de care ar trebui să ne temem
nu ne temem
respirăm aceeași realitate iar și iar
și iar
de aceea avem un metabolism scăzut și suntem prea puțin sexy
nu știm nimic.
când ajungem la semafoare stopăm lumina roșie
stăm pe telefoane, ștergem linia de tuș care seamănă cu un tendon
ne rugăm prea puțin
și cerșim prea mult
vindem îngeri ca să putem supraviețui
iată
cum se deschide floarea
umbritului 9 mai

nu te ascunde după sticla de cola

ieri a fost ziua mea.
tata a făcut pojar și a uitat să plătească factura de la curent
cred totuși că de abia respira

și din nu știu ce motiv voiam să îmbrac dresuri
din piațete și să dansez.

mama
cuvinte antifonate.
Ionel

crenvurști stricați.
și felii de tort ce stau în frigider
ieri a fost ziua mea.
dacă închid ochii pot să văd lumina tv-ului din sufragerie
o văd pe ea stând ghemuită și plângând
îl văd pe el, comandând o pizza
din aceea cu măsline, pe care oricum le detest
la 45°C
în pantalonii mei kaki
poate azi am să mă rog
când știu exact ce mi-am tatuat pe ceafă ieri
de ziua mea
la 3 voi zice o glumă și cu toții vom râde
până atunci mă voi ascunde
după sticla mea de cola

iresponsabil

iresponsabil din carnea putrezită a degetelor până deasupra sânilor încă neformați și înapoi
iresponsabil pentru că pielea îmi e mereu cambrată când te văd și din nou mă simt
iresponsabil
ca atunci când am fantezii erotice tabu despre incest sau
ca atunci când beau ciocolată caldă în vremi caniculare
iresponsabil pentru că vreau să simt ceva și iresponsabil pentru că nu sunt capabil să o simt
vocea ta e atât de răgușită și vibrantă
albastră
iresponsabil fiindcă îți vreau inima ca un crocodil turbat în căutarea unei antilope
iresponsabil deoarece țicnit era un termen mult prea înfricoșător
și totuși adevărat
peregrinez cu zahărul în palme
crezi că e sare iar eu râd
sunt iresponsabil pentru că te iert
iar eu te iert pentru că sunt iresponsabil

care e scorul tău pe snap?

„nu are rost să te stresezi” spuneau ei
nu are rost să te stresezi nici atunci când ai două șosete de culori diferite în picioare
sau nici atunci când ieși la un date cu un tip
și îti dai seama ca nu îl placi de fapt
nu are rost, dar
poate are
atunci când te găsești singur în pat
cu telefonul încărcat pe jumătate
scriindu-i la maică-ta că ai ajuns acasă
că te-ai distrat aseară
(nu ai făcut-o).
când ei dansau pe mese tu-i trimiteai snap-uri cu pahare goale de carton lui Alex
multe emoticoane roz
și vocale cu
„vrei să ne împăcăm?”

nu
are
rost
să
te
stresezi

sucul meu e încă pe noptieră de 3 zile
felia unsuroasă de pizza e încă pe marginea chiuvetei
părul meu e încă în scurgerea de la cadă
nu are rost să mă stresez

house tour și mult portocaliu

du-mă undeva departe de mine și aproape de dreptul meu la vot
undeva unde nu cred că singurătatea costă
e nu costă, da ce nu costă pân’ la urmă?
nu știu.
undeva unde să pot să spun nu
locuiesc la graniță cu inima ta
mă târăsc în patru labe spre vecina mea Ioana
cu un suc de mere

e o refugiată, mă blestemă, se dă la mine
de obicei o privesc de la fereastră cum își dă capotul jos
atunci când intră în duș
și parcă singurătatea începe să coste
un scaun înalt și 3 încărcătoare de iphone
scuze, analizam diferit situația
cum mângâiai buzele paharului cu gin
și cum fredonai același cântec obosit
dreptul meu la vot a ajuns imun la adevăr
dau search pe wikipedia și te pot găsi
de această dată
fără folie de sticlă

3 nu e o cifră care crede în Dumnezeu

3 nu iartă
3 nu umilește, nu zbiară, nu coace
nu are credite bancare pentru regrete, dar are permis
se simte presat de timp, de teste
de litere îngroșate și litere urâte
de Maria
de ieșirea aia reprogramată de nu știu câte săptămâni
de viață în general
3 îndoaie colțul paginilor și nu are un semn de carte cu pisici
crede cu tărie că și-a schimbat așternutul
și că doarme învelit în miros de iasomie și prea puține neajunsuri
e doar o hiperbolă
e schizofrenic
totuși cară după el o cruce albă în șosete
afectiv, dement, mare amator de cafea Jacobs
3 nu e o cifră care
ar termina facultatea de drept
are o viață
și una pe care
ar trebui să o mănânce cu pâine