[CRITIC GUEST] Sorin Voicu: „Sunt omul care pretinde că e o mașină care pretinde că e om”

Sorin Voicu este inginer automatist la o multinațională, atras de spații liminale. Participant la mai multe lecturi, prezent în „Doppelgänger: Antologia Mornin’ Poets” (frACTalia, 2021), coordonată de Andrei Zbîrnea, dar și în revistele online și print: Revista de povestiri, Planeta Babel și Familia.

din recul

fără niciun fel de așteptări
mașina lasă în urmă orașul
autostrada decojește anvelopele
și iată-mă printre pietrele hercinice
erodate în straturi rotunjite
ouă matrioșka
pietre aproape putrede
calc pe acest munte scufundat rașchetat
un horeb mult mai mic și mult mai bătrân
fără dorința de a mai porunci
din vârful lui câmpia se desface
și gândurile capătă oarecare speranță
când fratele meu mă sună
întreabă dacă îmi amintesc
luminile timpanele arse
sala care pompa energie
vreau să îi spun că trăim
din recul din imagini prăfoase
dar o țin doar pentru mine
urcă un munte și nu spune nimănui
și soarele încă se vede
chiar dacă e coborât sub orizont
refracția îl mai arată puțin
vorbim despre conducători
despre structuri care ne conțin
despre zeii mici care șoptesc în ureche
filtrez sunetele încerc să le separ
urcă un munte și nu spune nimănui
am nevoie să mă urnesc
să ies din groapa asta de potențial
să fiu sclavul unor obiceiuri mai bune
pentru că azi e doar o întâmplare

urcă un munte și nu spune nimănui
dar sunt un virtuoz al procrastinării
și ulii desenează cercuri
deasupra acestui paradis endemic

surogat

de dimineață codobatura
se izbește de oglinda mașinii
atacă rivala în mod repetat
până când amândouă obosesc
îmi spun că ar trebui
să încerc și eu ceva asemănător
mă liniștește să mă gândesc
la ce ar trebui să fac
rezolvă într-o anumită măsură problema
în urma mea
fâșiile despicate
ale aceluiași fir
flora de balast
a semințelor duse
din port în port
oglinda spartă

pe dedesubt

de dimineață mă trezește alarma
zac încă puțin
pornesc în chiloți către laptop
prin micul tunel
fac șapte secunde până la serviciu
citesc mail-urile rulez programele
testez situațiile instabile
acționez interblocările
ies apoi în grădină
plantele cresc
coropișnițele rod pe dedesubt
limaxul speră
că dâra va fi cândva
calea lui de scăpare
seara nu mai citesc
privesc imaginile

culorile suprasaturate
lucrează pe creier
același acoperiș
ne strânge sub el
singurătățile

păunul

merg spre capătul străzii
acolo te găsesc de fiecare dată
în dudul în care omizile
vor roade până la coajă
sub cerul sepia
lângă calea ferată
a unui tren deja pierdut
și iată-te din nou în vis
o păuniță ce se transformă încet în mascul
unduindu-te printre frunze
tu singura pată de culoare
metamorfoză hermafrodită
din dorința din nevoia
de a domina jocul
un cameleon care mă vânează
pentru că trebuie să hrănească
partea nevăzută a aisbergului
acel super-ego chinuit
de culorile roșiatic-furibunde
ale furtunii
te ascult acum
când deja totul e o mască
a neputinței
când acordurile au amuțit
în bezna vinovată
în reculul lumilor noastre
noi suntem jucătorii de poker
care aruncă cele mai bune cărți
de teama de a nu câștiga

antifragil

acum când lucrurile merg prost

mai bagă niște lanțuri un jug
luați un credit faceți un copil
la care să trageți amândoi
îngrașă-te slăbiți împreună
fii și tu mai antifragil
taci și mănâncă
și mai scutește-mă cu idealurile astea
care uite unde te-au adus

noaptea după ce las telefonul din mână

îmi spun că ar trebui să fiu un luptător
cum mă îndeamnă și numele
și uite cum lupt pentru alegerile mele
liber să-mi aleg topping-ul la pizza
culoarea tricoului temperatura în cameră
canalul din telecomandă
și demonii se ascund atât de bine în paradis
unde te moleșesc până la paralizie
unde adâncesc groapa de potențial
din care mă tot laud că vreau să ies
îmi spun că ar trebui să fiu mai luminos
cum mă îndeamnă și numele
dar sunt o mașină de spălat
care la fiecare ciclu șterge câte puțin
culorile până la aplatizare

funcția de transfer

o inteligență artificială traduce
în română cu picioarele
modelul lingvistic e încă redus
pentru limbile puțin folosite
ceva răbdare retușuri și bine ați venit
în web 3.0 unde dumnezeu
este implementat chiar acum
cu ajutorul algoritmilor
de minare a datelor
dumnezeu nu e artificial
nevoia poate fi totuși suplinită
prețul plătit sacrificiul evitate

youtube e gratis doar privește
niște reclame lasă-ne
să te vedem și noi puțin
să decidem ce îți intră-n cap

sunt un ceas propulsat
de un arc învârtit la maxim
o mașină care înlocuiește un om
un șarlatan sunt turcul care joacă șah
din bezna camerei de dedesubt
sunt omul care pretinde
că e o mașină care pretinde că e om
îmi aduc rutinele la zi și totuși
rămân un automaton
în biserica inteligenței artificiale
unde surogatul este de ajuns