Teodor Ilincăi s-a născut la 25 martie 1983 la Fălticeni. Este ultimul din cei treisprezece copii ai lui Neculai și ai Anei Ilincăi. Urmează cursurile școlii primare în satul natal, Mălini – Suceava, apoi cursurile gimnaziale în cadrul Liceului de Artă din Suceava (actualmente Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”), specializarea oboi. În primii trei ani de liceu studiază filologia în cadrul Liceului Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Borca – Neamț, unde, pe lângă activitatea de cantor al bisericilor ortodoxe din Sabasa și Pârâul Cârjei, participă la numeroase activități culturale: teatru, muzică, poezie, dans. Liceul îl absolvă în București în anul 2001, la aceeași specializare, în cadrul Liceului Teoretic „Constantin Brâncoveanu”. Este atras de ideea unei vieți artistice și decide să participe la emisiunea – concurs „Ploaia de Stele”, difuzată de postul național de televiziune TVR1, fiind astfel cooptat să colaboreze cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” pentru spectacolul „Café Paradisso”, în regia actorului Radu Gheorghe. În anul 2001 se reîntoarce la prima dragoste, muzica, atunci când decide să se înscrie la examenul de admitere la Universitatea Națională de Muzică din București, secția Pedagogie Muzicală, specializarea Muzică Religioasă. În anul 2003 câștigă Marele Premiu la emisiunea – concurs „Bravo – Bravissimo”, difuzată de asemenea de TVR1. Pe tot parcursul studiilor universitare este membru al corului Accoustic, al cărui fondator și dirijor este Daniel Jinga, cu care susține numeroase concerte și turnee. În 2006 colaborează pentru o scurtă perioadă cu Corul Academic Radio, ulterior devenind membru al corului Operei Naționale din București. La Opera Națională din București debutează în roluri importante: MacDuff din „MacBeth”, Alfredo din „La Traviata” și Duca di Mantova din „Rigoletto” de G. Verdi, Lensky din „Evgheni Oneghin” de P.I. Ceaikovski, Camille de Rosillon din „Văduva veselă” de F. Lehár. Primul concurs la care participă îi aduce Marele Premiu în cadrul concursului de tenori din Szczecin – Polonia în 2008, apoi obține locul al II-lea la Concursul Internaţional de canto „Francisco Viñas” din Barcelona în 2010, premiu care îi aduce prima colaborare cu Gran Teatre del Liceu în anul 2012, cu rolul Rodolfo din „La Bohème” de G. Puccini.
Debutează cu poezie în anul 2013, cu volumul „Cromatisme”, editura Bestseller, urmat mai târziu de al doilea volum de poezii și aforisme, „Mozaic”, editura Preda Publishing.
Teodor Ilincăi scrie o poezie tradiționalistă, în sensul bun al cuvântului. El se vădește un bun versificator, are cultură şi nu face gafe stilistice. Formula poeziei sale e retro, simţirea sa rămâne undeva în spaţiul tradiţionalist-gândirist.
Încercările de a se sincroniza cu modernitatea sunt timide. Poezia sa conţine imagini, metafore şi tablouri reuşite, dar şi învăţături morale şi trimiteri parabolice, sentimentul religios fiind mai mult de natură livrescă. Conexiunile mitologice îi oferă numeroase sugestii, coagulând o viziune blândă și cultivată despre lume. Poezia sa este fructul unor experimente marcate de existenţă şi lectură şi o încercare de a se adapta unor formule noi. De la primul și până la ultimul poem al volumului „Mozaic”, cumințenia autorului și dorința de a împăca lumea și de a stinge dramele se face simțită, evoluând spre o înțelegere idilică a contrariilor.
Cântec de leagăn
Dormi somn de mătase,
copilă cu ochi de pădure de toamnă de-abia poposită.
Te-legene-un nor,
pe care adesea culcată în iarba proaspăt cosită
veșmânt străveziu de zână-l vedeai,
apoi vântu-l sculpta în chip de luceafăr în zbor,
mistuit de văpăi de apusuri de mai…
Dormi somn de petală gingașă,
copilă cu zâmbet de curcubeu.
Te poarte visarea pe cai aripați,
spre țări cărmuite
de roșii și verzi împărați.
Te poarte visarea pe-acorduri șoptite
de harfa vreunui înger ștrengar
hoinărind prin gânduri de zeu.
Ars poetica
Dă-mi o undă tremurândă
Dintr-un colț de heleșteu
Ca să nasc o mare blândă-
Restul îl voi pune eu.
Dă-mi pământ cât un grăunte
Dacă tot îți prisosește…
Ca să modelez un munte
Am să adaug ce lipsește.
Dă-mi parfumul unei mure,
Nu-mi opri, te rog, avântul!
N-ar strica și o pădure
Cât s-acopere Pământul.
Prometeică
De-o fi să zac pe culmile răbdării
înlănțuit cu ale tăcerii lanțuri grele,
vulturul cenzurii cel-de-toate-zilele
se va-nfrupta din ficații-mi bine crescuți
ai gândurilor covârșitor
și copleșitor de impaciente.
Nu-i bai… intoxicarea lentă
dar mai ales ireversibilă,
îi va transforma aripile în pălămidă
și sufletul în Purgatoriu.
Și uite cum facem schimb de locuri,
exact ca-n viață,
însă treacă de la mine…
îl iert,
ca fan al zburătăcirii scrutătoare.
Fii sănătos, dragă vulturaș,
oricum pe limba matale piei!
Aforisme și cugetări:
Înțeleptul a cules toate fructele eșecurilor suferite din copacii clipelor trecute, apoi le-a pus la fermentat în butoaiele cugetării. O parte din băutura obținută a consumat-o cu moderație, cealaltă parte a folosit-o pentru a iriga copacii clipelor viitoare.
***
Poeții sunt semnele de întrebare pe care Dumnezeu a început să și le pună de când „pom” a rimat cu „om”.
***
Poezia este suma bătăilor neregulate ale inimilor dârze și îndrăgostite, este muzica vieții scrisă pe portativul spiritului și interpretată de suflet.
***
Filozofia reprezintă pentru literatură ceea ce reprezintă jazzul pentru muzică.
***
A rezona cu o poezie în mod sincer și profund înseamnă a rezona cu tine însuți, cu noul TU, pentru că nu vei mai fi ceea ce erai.
***
Cine dorește cu tot dinadinsul a se face plăcut celorlalți, uită să trăiască pentru sine.
***
Copiii sunt niște bătrânei intelectuali mirați și curioși.
***
Singura carte care i-ar putea face cu adevărat concurență Bibliei ar fi aceea care ar consemna cele mai ascunse gânduri ale omului.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Elisabeta Bogățan: „Soțul meu de dincolo”
- mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
