În loc ca și io, ca tot omul, să-mi pun un status optimist, încurajator, chill, zen, incitator la cel mult pace – cum de altfel mă și caracterizează, mai ales de ziua mea – cu ocazia împlinirii unei vârste atât de complex-simetrice încât orice citești despre semnificația simbolică a numărului 55 te ia cu capu` și direct în metafizică te bagă… în loc de asta, deci, mi-am pus unul plin de înjurături directe și indirecte la adresa cenzurii în general și a prostiei de algoritm de pe Facebook (Meta, pe stil nou).
Să-mi fie rușine de nerecunoscător ce sunt pentru toate noroacele, îndemânările și îndestularea pe care mi le-a dat destinul gratis (cu hateri la pachet, dar chiar și-așa)!
Îmi cer scuze pentru că le dau îngerilor mei păzitori de lucru – dar am fost forțat de împrejurări s-o fac… chiar cred că era imoral dacă n-o făceam!
Sunt aici pentru ca să-ți spun ce se întâmplă PE BUNE în ARADUL ĂSTA, iar țelul meu e SĂ NU MINT! Poate greșesc: scriu, în medie, 1000 de articole pe an, din toate genurile de presă posibile (am și inventat vreo două noi) și fac asta constant de aproape 22 de ani… dar de mințit nu te mint! – de aia dai click pe titlurile mele pe Facebook, de aia le trimiți linkuri-le prietenilor tăi, de aia mă suni când ți-e greu, de aia citești articolele de pe acest site, în fond.
Dacă te mințeam, scriam prost sau îți vindeam cazul ca pe o marfă oarecare îmi dădeai flit de la primul contact, cum dă orice om exigent oricărui fraier (și eu am block-uri reciproce de mi-e plină pivnița) – necontând care-i exigentul și care-i fraierul într-o despărțire definitivă.
Nu scriu asta ca să mă laud, ci maxim ca să mă explic (că dacă asta nu e o oră a recapitulării, atunci care?…)
Nu recomand nimănui îndeletnicirile de care mă ocup eu – puținii care au încercat și „s-au fript” s-au orientat spre activități media mai puțin adunătoare de „dușmani” (îi pun între ghilimele pentru că nici măcar nu vorbim despre ceva serios) – o specie pe care ți-o aduni și dacă compui ca Mozart și gândești ca Isus. La peste 50 de procese câștigate și câteva (subțiri) pierdute, pot să zic că-s un fel de Bayern Munchen în campionatul ăsta… în care nici măcar n-are nimeni chef să concureze. Scuzați-mi aroganța, dar plăpândele „investigații de presă” sau pamflete-țintă care mai apar prin zonă sunt, în traducere cinică, niște cerșetorii deghizate… îmbrăcate scump, dar prost. (La nivel național stăm și mai prost… dacă asta vă-ncălzește cu ceva).
Ceea ce mă motivează să continui este ceea ce m-a motivat și să încep: încurajările cititorilor inteligenți și, mai ales, ale celor care mă cunosc direct și personal
De exemplu, la statusul pe care l-am pus, așa, din frondă chiar pe facebook (nu-i chiar ca și cum te-ai pișa în ghiveciul casei în care ești intrus – e ca un mesaj pe care-l scrii în „Cartea de oaspeți” a unui muzeu oribil), ieri, de ziua mea, am avut mai multe reacții fățișe, pe privat și pe telefon decât orice congres al oricărui partid și orice aniversare de #boss, mânca-ț-aș, cu rachetele lor cu tot. Cititorii mei sunt mai de calitate decât membri oricărei formațiuni politice și mai diverși decât ai oricărui mall.
Și cred că și mai mulți.
Le mulțumesc tuturor și pe această cale și-i asigur că voi deveni și mai critic – în sensul gri spre negru al termenului.
Să rămână și aici statusul în copy&paste (deși nu prea comit auto-plagieri de astea), până nu mi-l citesc cenzorii lui Țucky:
Bine dacă doar cu-atât!
N-am de ce să-l rog să mă ierte, că n-am greșit cu nimic
Să-i mai transmit că la o adică mi se rupe de traficul pe care-l trag de aici și de influența lui de roboțel incomplet… pot s-o ard în lumea reală fără să depind de conducta lui (el nu cred că poate)… oamenii știu să intre direct de pe telefon, de pe laptop, de pe desktop… nu mai pun că s-ar putea să fie mult mai mișto fără – iar contul ăsta să-l folosesc doar să-i înjur… cum fac mulți pe-aici.
Hai… cât mai faini și provocatori ani simetrici să prindem… și scuze că m-am lungit.
IATĂ CE ÎNȚELEGE ALGORITMUL META URMARE A RAPORTĂRILOR SCLAVILOR DE PARTID ȘI DE STAT CA „ÎNCĂLCARE DE STANDARDE”
(cu print-screen-urile făcute, câștigăm orice proces, app… dacă ne bate gândul să dăm ditamai „Meta” în judecată; n-am dat niciodată în judecată pe nimeni, dar asta ar fi o excepție care merită).
Din seria „spam e mă-ta” (câteva exemple de materiale cică „spam”) – toate aceste știri sunt verificate din „n” surse, dintre care majoritatea sunt oficiale:
Desigur, le-am contestat pe toate.
