De ce nu au efect campaniile antidrog în școli e întrebarea pe care intenționăm s-o scoatem din sfera retoricii și să găsim un răspuns (sau mai multe) care să dea o direcție manierei de abordare a acestei probleme extrem de grave la nivel social. Suntem pregătiți ca societate să gestionăm un asemenea fenomen? Instituțiile (familia, școala, poliția, sistemul de sănătate) pot gestiona și interveni astfel încât măcar să limiteze fenomenul, sau să-l țină sub control, dacă nu poate fi vorba de eradicat?
După ce în primul episod am stat de vorbă cu mai mulți adolescenți, elevi la mai multe licee din municipiu, astfel încât să aflăm și opinia lor cu privire la campaniile preventive derulate în școlile lor și cu privire la eficiența acestora, în acest material sintetizăm discuția pe acest subiect pe care am avut-o cu Agentul șef principal Ciprian Tocan, din Biroul Siguranță Școlară din cadrul IPJ Arad. Acesta a început prin a ne contrazice: „Doar pare că nu au efect. Se poate înțelege asta deoarece rezultatul lor nu poate fi cuantificat imediat.” – ceea ce ne-ar bucura dacă într-adevăr așa ar sta lucrurile.
Sasha Romanov: De cât timp sunteți implicat în activitatea Biroului de Siguranță Școlară?
Ciprian Tocan: De doi ani, oficial. Biroul funcționează de fapt de 4 ani, iar eu fac activități de prevenție în școli din 2017.
Care sunt direcțiile activității în școli?
Ciprian Tocan: În primul rând, prevenția pe care o facem prin discuții libere cu elevii, prin materiale prezentate în format video/power point. Prevenția o facem continuu. În fiecare zi avem întâlniri cu elevii din 2 până la 5 școli de pe raza județului. Atenția noastră nu se îndreaptă numai asupra școlilor din municipiu, ci și a celor din orașele și comunele din județ.
În al doilea rând, intervenția. Atunci când situația o impune, mai ales dacă este vorba de fapte de violență, trebuie să intervenim. Analizăm evenimentul (cauze, împrejurări, context etc) și luăm măsurile care pot fi luate (contravenționale, relaționare cu părinții sau specialiști din DAGSPC pe care-i solicităm să intervină pentru consiliere/monitorizare a problemelor din familia respectivă).
Legat de prevenție: Campaniile derulate în școli (municipiu/județ) pe ce direcții sunt? Întâmpinați probleme legate de implicarea cadrelor didactice sau a elevilor?
Ciprian Tocan: Campaniile derulate în școli se referă cu precădere la consumul de substanțe, la bullying și violență.
Nu am întâmpinat probleme din partea cadrelor didactice. Chiar ne ajută în organizarea evenimentelor și, din fericire, în ultima perioadă și cu semnalarea cazurilor / situațiilor mai speciale. Au înțeles și ei că trebuie să semnaleze aceste cazuri, nu să le ascundă.
Cât despre implicarea elevilor, am observat că ei se implică dacă relaționezi cu ei de la egal la egal.
De ce campaniile pare că nu au efect – din cauza modului în care se derulează, din cauza factorului uman care nu are abilitățile necesare pentru relaționarea/interacțiunea cu elevii, din cauza factorilor externi (situația familială și probleme conexe etc) / informațiile care li se prezintă sunt parțial incorecte etc? Ar trebui prevenția să vizeze categorie de vârstă mai mică (10-14 ani)?
Ciprian Tocan: Doar pare că nu au efect. Se poate înțelege asta deoarece rezultatul lor nu poate fi cuantificat imediat, rezultatele putând fi observate în timp. Comparativ cu alte judete, Aradul este între primele 5 județe la număr mai mic de minori care au comis fapte de natură penală. De exemplu, în anul școlar 2022-2023: Alba 61, Arad 25, Argeș 136, Bacău 74, Bihor 67, Timiș 66, Caraș 39, Hunedoara 110, Iași 135. În primele luni din anul școlar 2023-2024, la datele din luna decembrie, Aradul a crescut procentual față de cel precedent cu 50%. Și putem spune că stăm bine și datorită campaniilor, acțiunilor și prezenței noastre în școli. Și datorită campaniilor care le recomandă părinților și profesorilor să sesiseze aceste fapte de violență. Da, putem spune și că prevenția ar trebui să vizeze o categorie de vârstă mai mică.
Ce s-ar putea îmbunătăți astfel încât campaniile să fie vizibil eficiente?
Ciprian Tocan: Ar fi nevoie de implicarea părinților chiar și în campaniile din școala copilului lor. Apoi, sunt mai multe aspecte care țin de sistem și de birocrație, lipsă de polițiști ân cadrul acestui birou. Pentru ca o prezentare să fie eficientă, numărul de elevi care participă la o astfel de întâlnire nu ar trebui să depășească 50-60 copii.
Noi, în Arad, încercăm să îmbunătățim constant tot ce facem în campaniile astea. Căutăm abordări noi, parteneri noi în demersurile noastre. De exemplu, în ultima perioadă am luat alături de noi, pe lângă cei din DGASPC, și preoți din Arhiepiscopia Aradului (asta în baza unui protocol încheiat între IPJ și Arhiepiscopia Aradului). Apoi ne-am implicat și în Școala Părinților. Căutăm să găsim soluțiile pentru a face eficiente aceste activități.
Având în vedere perioada îndelungată în care ați fost implicat în aceste activități, dacă se poate face o hartă/ grafic a/ al generațiilor? Ați observat modificări comportamentale / de percepție/de nevoi de la o generație la alta? Metodele/abordările unor situații pe care le-ați folosit acum 10 ani, de exemplu, mai pot fi utilizate și la liceenii de azi? A fost nevoie de o adaptare și de strategie și din partea dumneavoastră?
Ciprian Tocan: În mod clar sunt vizibile modificările și diferențele. Accesul la tehnologie din ultimii ani îi face mult mai informați, dar pe de altă parte le creează dependență și îi rupe oarecum de realitate. Apoi, lipsa activităților în timpul liber, mișcare în aer liber. De asemenea, cei de azi se confruntă și cu o lipsă a unor modele valoroase de viață, fapt care le influențează comportamentul. Cert e că nu mai pot fi aplicate aceleași abordări sau metode. La stilul lor de viață, trebuie energie, dinamică în prezentare pentru a fi receptat mesajul și exemple contemporane. Bineînțeles, tot timpul trebuie să mă adaptez, chiar de la o școală la alta.
Se poate considera că perioada pandemiei, când elevii au stat în acea izolare forțată, a contribuit semnificativ la evoluția fulminantă a fenomenului de consum substanțe/ violență/bullying după întoarcerea lor în colectivitate?
Ciprian Tocan: Daaa… S-au pierdut, în primul rând, abilitățile de comunicare. Apoi cumva a avut loc un proces de înstrăinare, dacă ne raportăm la imposibilitatea de a petrece timp în colectivitate. Pentru cei care oricum aveau deficiențe în a relaționa cu familia, sau pentru cei din familii disfuncționale, acea perioadă a fost una și mai grea, presiunea fiind mai mare. Da, putem spune că acea perioadă a contribuit la evoluția acestui fenomen. Aici poate fi vorba de consum de substanțe/ violență/bullying după întoarcerea lor în colectivitate.
Ce ar trebui să știe părinții astfel încât copiii lor să nu ajungă la acea „limită” încât să recurgă la consumul de substanțe sau alcool? Și cum ar putea interveni la timp în cazul în care totuși întâmpină o astfel de problemă?
Că acei copii doresc fie să experimenteze din curiozitate, fie fug de durere și caută plăcere, și vor să obțină rapid o stare de bine, neținând cont de pericole. Având în vedere particularitățile vârsei, pentru ei pericolul nu este un element pe care-l iau în calcul. Părinții trebui să știe acest lucru, să-i conștientizeze de existența pericolului și a consecințelor, la timp și repetat, dar într-un mod de colaboare, nu de interdicție.
Ce ar trebui să știe cadrele didactice? Cum ar trebui să reacționeze când observă un comportament atipic, specific consumului de substanțe, la elevii lor?
Ciprian Tocan: Să știe cadrul legal, instituțiile la care să apeleze imediat ( cadre medicale, poliție, DASPC, părinți).
Un mesaj pentru adolescenți.
Ciprian Tocan: Să țină aproape de adulții pe care-i respectă și în care au încredere din viața lor și să se întrebe „ce dorește această persoană de la mine și pentru mine”.
Citește și:
3 comentarii. Leave new
E clar. Doar se pare ca în scoli sunt droguri, doar se pare ca în scoli building-ul e la el acasă, doar se pare ca haosul, șpaga meditațiilor e la ea acasă în scoli, și se pare doar ca psihologii fac ceva, și da, doar se pare ca politia lucreaza….
cand media promoveaza mizerii muzicale ca si trap-ul, nu ai cum. cum terence mckenna spunea: „cultura este sistemul tau de operare”. problema e ca in ziua de azi se glorifica drogurile cele mai „unsafe” de genul 3 mmc si legalele (canabinoizii sintetici). macar de ramaneau si astia next gen la iarba, acid, o ciuperca sau keta. adevarat, drogurile nu-s pentru copii (aici ma refer la chiar si la cele mai raspandite, tutun, alcool, cafea)
Anii 70 au creeat macar evolutie in arta si gandire dar si ce se consuma atunci, era altceva.
Razboiul impotriva dorgurilor poate fi castigat intr-un singul fel, legalizarea. macar asa se mareste capitalul si cei tineri nu ar mai avea rush-ul de dopamina si adrenalina ca fac ceva adult si interzis, ca deh… stim cu toti cum e sa fi „cool”
Foarte bine a punctat domnul politist. Felicitari tuturor celor care incearca sa normalizeze situatia in scoli.