DE PE MALURILE MEDWAY-ULUI, PE CELE ALE SOMEȘULUI | DE LA CHATHAM, LA CLUJ, VIA ARAD (6)
1. „Școala ardeleană”
În fața intrării impozante în principala și monumentala clădire a Universității „Babeș-Bolyai” se află grupul statuar „Școala Ardeleană”, creație a sculptorului Romulus Ladea (1973). Autorul intenționa un alt titlu: Școala Latină. Nu știu dacă era un nume mai fericit ales… oricum sintagma „Școala Ardeleană” este prea bine cunoscută în cultura noastră națională. Petru Maior, Gheorghe Șincai și Samuil Micu (corifei ai Iluminismului de factură germană – Aufklarung). Lipsește Ioan Budai Deleanu (iluminist de influență franceză). Evident, ei sunt principalele personaje ale vestitului moment istoric din cultura ardelenească (cea a românilor); șirul eroilor promovării latinității culturii și limbii române este mult mai lung…
Poate, vă întrebați: ce legătură este între Școala Ardeleană și Cluj?… La o primă și superficială vedere, niciuna… Respectând realitatea istorică, corifeii Școlii Ardelene „au excelat” la Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș, Năsăud… În primul rând, Blaj – centrul spiritual al „Unirii cu Roma”, nucleul formării bisericii greco-catolice. Dacă pentru unele minți înguste, acest act a fost o „trădare” din partea românilor ardeleni, respectiv, o „manipulare” din partea Imperiului habsburgic spre a îndepărta populația românească a Ardealului de ortodoxia creștină de rit bizantin, cu accentuate (și periculoase tente slavoniste, atât de „adulate” de rusofoni), pentru spiritele mai deschise a însemnat cu totul și cu totul altceva. Propagarea susținută a latinității românilor, a curentului latinist (scriere și lexic moștenind limba latină „vulgară”) a fost o cale fundamentală de emancipare a populației românești din interiorul arcului carpatic. Nu putem uita de Unio Trium Nationum… (în original Fraterna Unio), pact încheiat la 16 septembrie 1437 (Căpâlna) și „ratificat” de Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania (Turda – 2 februarie 1438). Contextul istoric? Răscoala de la Bobâlna (1437-38). Eliminarea completă a iobagilor (majoritatea români) din viața social-politică, decretarea populației autohtone străvechi drept „națiune tolerată”, interdicția de a se așeza în centre urbane (pentru aceeași populație, majoritară!) ș.a.m.d., toate acestea vor lua (în mod relativ!) sfârșit, abia odată cu Patenta de desființare a iobăgiei, (în Marele Principat al Transilvaniei), dată de împăratul habsburgic Iosif al II-lea (22 august, 1785). Deci Școala Ardeleană a „forjat” o lungă tradiție de afirmare și emancipare a poporului român („aborigen”) din Ardeal: să nu uităm de Suplex Libellus Valachorum (1791-1792), apoi de Revoluția de la 1848 (mișcarea condusă de Avram Iancu și alți eroi), apoi de celebrul Memorandum al Transilvaniei (prezentat la Viena – 28 mai 1892), de procesul ce-a urmat (la Cluj! – clădirea Reduta «actualul sediu al Muzeului etnografic al Tarnsilvaniei» – 7 – 27 mai 1894…).
Da, așa e, la prima vedere, între Cluj și Școala Ardeleană nu pare să fi existat vreo conexiune. Nu vreau să „exhibit” o istorie contrafactuală… Dar doresc să fiu lăsat în pace să „citesc” și să interpretez istoria neamului meu așa cum o văd eu, chit că voi fi acuzat de subiectivism și… „deviaționism”!…
Am două teze ( proprii și asumate!) de susținut:
a) Prima teză. Ungurii și nemții (sașii, șvabii), secuii… au tot dreptul să clameze „și noi suntem aici de sute și sute de ani!”. Nimeni n-are dreptul moral să-i taxeze drept venetici! De aceea merită tot respectul și chiar admirația pentru ceea ce au făcut din Transilvania (Ardeal) sub aspectul progresului civilizației și culturii, cu toate că populația românească de pe aceste meleaguri a plătit un tribut greu pentru acestea! Oricât ar „băuna” miticii din Bula lu’ Pândaru că au 3 perechi de „cojones”, și azi Ardealul (Transilvania) încă sare-n ochi că este la un nivel de civilizație superior vechiului regat! Iată, mama mea a fost regățeancă, am toată stima pentru cei de peste Carpați, dar nu pentru miticii din respectiva Bulă… Chiar dacă mai clamau cândva că Bula lor este al doilea oraș ca populație maghiară, după Budapesta!… Fost-ai lele cât ai fost! Iertați-mă, dar nu-mi pot reprima un sentiment de dispreț (ardelenesc!) față de „ei”… Poate voi mai apuca să arăt (să demonstrez de ce Bula, dacă-i capitală, atunci nu-i oraș și dacă-i oraș, atunci nu-i capitală… una din vechile mele obsesii!…)
b) Școala Ardeleană este – cel puțin pentru mine – nu numai un moment istoric glorios în devenirea națiunii noastre, ci și – mai ales! – un simbol, o metaforă: a doua mea teză este că „centrul de excelență cultural științifică, educațional-patriotică” – recte Clujul! – se identifică azi!, la nivel iconic – cu Școala Ardeleană – în sens generic! În jurul acestui simbol generic se strâng (tot azi) și alte orașe-emblemă ale Ardealului: Timișoara, Arad, Oradea, Târgu Mureș, Brașov, Sibiu etc. Nu degeaba s-a vorbit de „patrulaterul de fier” (format din Timișoara-Arad-Oradea-Cluj)… Sper să nu fi rămas doar pe hârtie! Clujul trebuie luat așa cum este: multicultural-civilizațional, centru de excelență (mai ales în educație, știință și cultură, medicină) și un nou avanpost tehnologic în IT și AI!….
2. Ca români-ardeleni, suntem diferiți cultural de alte seminții de pe aceste meleaguri; suntem însă identici civilizațional (central-european)
Nu am de gând să fac digresiuni teoretico-abstracte cu privire la înțelesul termenilor de „cultură” și „civilizație”. Există identități, diferențe, întrepătrunderi și chiar opoziții; totul depinde de ceea ce englezii numesc standpoint… Pentru o supralicitare a simplificării, cred că – hic et nunc – e suficient să amintesc că prin cultură se înțeleg aspectele preponderent spirituale ale unei comunități iar prin civilizație, aspectele preponderent materiale (materializări ale culturii). Evident, există o strânsă conexiune între cele două aspecte ale socio-umanului.
Ca român-ardelean aparțin – e de la sine înțeles – limbii și culturii române. În același timp – recte, civilizațional – aparțin civilizației central-europene de esență occidentală și cu rădăcina cea mai adâncă în cultura și civilizația greco-romană. Nu este cazul să marchez deosebirile evidente dintre arhitectonica și urbanistica ardelenească și cea din „vechiul regat”. Amprenta germanică (inclusiv în varianta sa austriacă) se simte… implicit în Ungaria propriu-zisă. În „sud” și „est”, amprenta bizantină, cu „evadările” turcești și levantine, implicit „rătăcirile” slavone, este evidentă. Dar atenție (!) cultura și limba românească modernă (începând cam cu a doua jumătate a sec. XIX) este puternic înfeudată celei franceze (să nu vorbesc decât de terminologia latină pătrunsă în spațiul carpato-danubiano-pontic prin intermediul limbii lui Voltaire). De ce fac această divagație? Pentru că, azi, infestați – în mod incontestabil! – de „anglo-saxonisme”, îmi va destul de greu să relatez despre „Clujul meu”, ca centru de excelență, fără să recurg la limba lui Shakespeare. Suntem între două „extreme”: cum e oare mai bine, se ne întoarcem la acel „gâtlegău” [i.e., „cravată”! sic!] (pace, Școala Ardeleană!) sau să acceptăm „purificarea” propusă de George Pruteanu [vă mai amintiți – unii… – de emisiunea tv. „Doar o vorbă să-ți mai spun!”?]? …
Nu poți vorbi despre Clujul de azi fără să invoci niște termeni care par „străini” oamenilor de rând. Ca adept convins al preceptului voltairian „Dacă vrei să stai de vorbă cu mine, mai întâi definește-ți termenii”, voi purcede cu elucidarea unei terminologii la modă (mai ales în Cluj!). Deci:
«Un hub este un spațiu în care avem posibilitatea sa lucrăm pentru proiectele noastre, ca de exemplu pentru propria afacere, într-un loc open-space alături de alte persoane, care, similar, sunt în fața laptopului și își duc la îndeplinire „task”-urile. Hub-ul se mai numește și spațiu de „coworking”. (…) Un coworking hub sau spațiu de coworking este un mediu de lucru comun, conceput pentru a oferi un spațiu de lucru flexibil și interactiv pentru profesioniști independenți, antreprenori, startup-uri și chiar angajați ai companiilor. Acesta combină funcționalitatea unui birou tradițional cu elemente de comunitate și colaborare. (…) Un startup este o afacere sub forma unei companii, a unui parteneriat sau o organizație temporară care are scopul de a căuta un model de afaceri repetabil și scalabil. Aceste companii de regulă nou-create, se află în faza de dezvoltare. Termenul s-a răspândit odată cu bula dot-com.(…) Bula dot-com, cunoscută și sub numele boom dot-com, bulă tehnologică și bulă internet, a fost o bulă bursieră cauzată de speculațiile excesive ale companiilor legate de internet la sfârșitul anilor 1990, o perioadă de creștere masivă în utilizarea și adoptarea internetului.[Definiții – relative discutabile – preluate de pe Wikipedia]». No, „ertitek barataim?” Pe mine, m-a dat gata „chestia” cu bula… Bănuiți de ce!
«„Clujul va deveni un hub al Inteligenței Artificiale. UTCN [generic și istoric – „Politehnica” din Cluj, n.n.] are deja o viziune pentru întreg Nord-Vestul României, sper să treceți și Carpații”» [fostul premier M. Ciolacu – vizită pe șantierul Institutului de Cercetare în Inteligența Artificială al UTCN ].
Comunicat oficial: «Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în parteneriat cu șase cele mai reprezentative instituții de învățământ superior din România și 8 IMM-uri inovative, face parte din proiectul „HUB Român de Inteligență Artificială – HRIA”, coordonat de Universitatea Națională [?] de Știință și Tehnologie Politehnica București, în cadrul Programului Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare 2021-2027 (PoCIDIF), finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).»
Ziarul Financiar: «Ultimele investiţii lansate spre crearea unei universităţi tech în România au consolidat poziţia Clujului drept un nou centru european de inovaţie şi tehnologie, scrie Marek Grzegorczyk, jurnalist în cadrul Emerging Europe…». Comentariul ce urmează este destul de măgulitor: «Clujul, primul oraş din Europa emergentă care a reuşit să se califice în ultima etapă a European Capital of Innovation Award, a fost văzut în ultimii drept unul dintre principalele hub-uri de inovaţie din estul continentului.»
Ziua de Cluj (14 X 2024): «Hub-ul Zbor este locul din centrul „emoțional” al Clujului, unde tinerii cu idei și potențial se adună pentru a-și fructifica creativitatea pentru a se dezvolta personal, profesional și social. (…) Banca Comercială Română (BCR) și Federația Tinerilor din Cluj inaugurează hub-ul Zbor, un spațiu sigur și creativ pentru dezvoltare personală, profesională și socială. Zbor este un loc unde tinerii pot explora și valorifica potențialul lor, să dezvolte idei prin intermediul activităților de educație informală, mentorat și coaching și să colaboreze pentru un viitor mai bun». Mă rog, ultimul comentariu citat: « „România este una dintre țătile cu cei mai mulți tineri din Europa Centrală și de Est.[ ?] Și fiecare regiune are oportunități multe și diferite pentru ei. Clujul este perla coroanei [s.n.] pentru noi. De exemplu, Cluj-Napoca s-a transformat, mai ales de nouă ani de zile de când a fost Capitală Europeană de Tineret și a ajuns un oraș de business, lider pe zona de IT&C și orașul care are una dintre cele mai mari rate de tineri din România, iar cei de aici pot fi inițiatorii unor clustere de R&D pe tehnologie medicală, de la chirurgie robotică la secvențiere genetică, pe industrii creative, tehnologii curate sau turism, în care vor putea nu doar să pregătească forță de muncă pentru diferitele domenii, ci să regândească în totalitate viitorul orașului și al economiei locale.(…)Pentru asta au nevoie să se adune într-un loc care le ofere inspirația, contextul și informația care să le pună în valoare ideile și energia. Asta face hub-ul Zbor. Locuri alternative unde se poate petrece timp util, tinerii să și învețe ceva, nu doar să stea. Cred că mișcarea de tineret din Cluj este cea mai solidară și cea mai ancorată în realitate” [ Nicoleta Deliu-Pașol, Director de Comunicare & CSR, BCR].»
Boieri dumneavoastră, vă cer cu profundă umilință, miliarde de scuze: am abuzat serios de trimiteri la text; n-am avut încotro; de povesteam eu, după informațiile dobândite, probabil că o lungeam și mai mult… Mai ales că „lista” cu acele „facilities” pentru tehnologia de vârf în IT & AI – vorbesc de cele din Cluj – este foarte lungă. Într-un material imediat viitor, voi „chibița” cu „mânie proletară”, dar și cu mândrie clujean-ardelenească lungul drum al Clujului – „cetatea de aur” (poreclă din Evul Mediu târziu) – de la „Civitas Auraria” la visatul centru al industriei socialiste (Motanul Arpagic), apoi, reîntoarcerea sa spre statutul firesc de inimă cultural-științifică a Transilvaniei (și de ce nu, a Românicăi… să crape „miticii”)… Spre marea mea satisfacție, atât UBB-ul cât și UTCN își revendică rădăcinile istorice din prima universitate (Colegiul iezuit – 1579 / 1581) de pe teritoriul (actual!) al României… Este totuși ceva!…
Morala IT-istă și AI-stă:
Un Doctor, un Preot și un Programator se duc să joace golf. Ajunși acolo văd că sunt nevoiți să aștepte după un grup care juca foarte încet. Când se satură de așteptat se hotărăsc să întrebe administratorul care este problema.
Administratorul:
- Știți, e un grup de pompieri care au orbit când au stins un incendiu și noi le-am oferit posibilitatea de a veni aici să joace gratis.
Doctorul: - Incredibil! Oamenii aceștia trebuie ajutați. Să le dați cartea mea de vizită să încerc să fac ceva pentru ei.
Pastorul: - O, Doamne, mă voi ruga pentru ei!
Programatorul: - Bine, dar de ce nu joacă noaptea?
* * *
S-a inventat un calculator uman. Când face o greşeală, o pune pe seama altui calculator.
* * *
Computerele şi bărbaţii sunt la fel: sunt greu de înţeles, întotdeauna au memorie insuficientă şi mereu apare ceva mai bun.
* * *
Dependenţa de calculator
Uşa se deschide brusc şi băiatul intră în casă:
– Bună ziua, tată!
Tatăl, fără să-şi ia ochii de la monitor:
– Pe unde-ai umblat?
– Am fost în armată!…
Citește și:
- seria DE PE MALURILE MEDWAY-ULUI, PE CELE ALE SOMEȘULUI | DE LA CHATHAM, LA CLUJ, VIA ARAD
- seria AMINTIRI DIN COPILĂRIA CRETINIEI MELE
- seria de reportaje UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE
