În perioada 16-31 aprilie 2025, Galeria Park din Timișoara găzduiește expoziția personală „Intrări fără uși…” semnată de artista Sorina Stînă, sub coordonarea curatorială a conf. univ. dr. Gloria Grati. Expoziția propune vizitatorilor o incursiune într-un univers sensibil și profund, în care materia și spiritul se întâlnesc într-un dialog continuu.
Deși sună foarte beletristic, „Intrări fără uși…” nu este doar un titlu poetic, ci o adevărată metaforă a demersului artistic al Sorinei Stînă. Lucrările sale – ceramică, instalație, pictură – configurează un spațiu unde ușile nu delimitează, ci invită. Într-un traseu atent construit, publicul este chemat să pășească liber prin porțile nevăzute ale memoriei, ale subconștientului și ale emoției pure.
Pe simeze și în spațiul tridimensional al galeriei, lucrările Sorinei Stînă – ceramică, pictură, instalație și fotografie – crează o rețea fluidă de simboluri și senzații, ghidând vizitatorul într-un parcurs fără granițe, așa cum sugerează și titlul expoziției.
„Dintre artiștii vizuali contemporani, Sorina Stînă se distinge prin manifestări plenare,complexe care explorează deopotrivă stările de conștiință și cele legate de subconștient într-un mod care parcurge, prin ,, arderea etapelor”, deopotrivă modernismul, post modernismul, ieșind însă din zonele facile, comune.Ceramica, pictura, instalația, fotografia sau designul vestimentar sunt direcțiile în care spiritul creator al Sorinei Stînă se manifestă.”, spune prof. Ovidiu Justinianu despre artistă.
Lucrările Sorinei Stînă sunt caracterizate de o subtilitate cromatică și o materialitate atent controlată. Texturile ceramice aduc aminte de pielea pământului, de scoarța arborilor sau de fragmente arhaice de arhitectură, în timp ce picturile și instalațiile propun privitorului o paletă reținută, dominată de tonuri de alb, gri și pământiu.
Fotografiile expuse nu sunt doar ilustrații, ci extensii conceptuale ale lucrărilor tridimensionale, invitând la o dublă lectură a realității – una exterioară și una profund interioară.
Cuvântul de deschidere la vernisajul expoziției din 16 aprilie a fost rostit de prof. Ovidiu Justinianu, care a oferit o lectură profundă a expoziției, surprinzând esența artistică a Sorinei Stînă:
„Starea de inefabil primește, paradoxal, o materialitate intrinsecă, prin însăși faptul că recheamă memoria și experiența individuală să creeze spații metafizice. Intrăm în această lume a artistei nu ca niște spectatori pasivi, ci ca actori ai propriului nostru traseu de autocunoaștere.
La Sorina Stînă, starea de inefabil primește, paradoxal, o materialitate intrinsecă prin însăși faptul că recheamă memoria și experiența individuală să creeze spații metafizice, metamorfozate într-un labirint al stărilor emoționale, al gândurilor și trăirilor individuale și individualizate ca și perspectivă. Acest apel la memorie, timp și experiență individuală- ca și loc sacru al cunoașterii generalizate-dezvoltă un loc și un timp anume în viziunea artistei, care își cunoaște nu doar locul, ci și rolul pe care ea este chemată să îl performeze de această dată: și anume cel de a ,,deconspira” spațiul și timpul creației care se suprapun într-o atemporalitate imediată, pragmatică uneori și îndreptată asupra semenilor mai întotdeauna.”
Acesta a explicat că ușa, simbol predilect în această expoziție, nu este atât un obiect fizic, cât un instrument de trecere, de deschidere spre altceva, spre un spațiu interior:
„Metafora-simbol al ușilor reprezintă nu doar portaluri către o transcendență seculară sau divină, ci mai ales o invitație la interiorizare. În fața lucrărilor Sorinei Stînă devenim noi înșine uși, permeabili la emoțiile, gândurile și amintirile proprii.”
Această coerență stilistică și tematică marchează o etapă de maturitate artistică pentru Sorina Stînă, absolventă a Facultății de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara și deținătoare a unui masterat în design ceramic. De-a lungul anilor, artista a expus în multiple galerii din România și străinătate, remarcându-se printr-un discurs personal axat pe cercetarea memoriei, a timpului și a fragilității existenței.
Expoziția „Intrări fără uși…” nu este una care oferă răspunsuri, ci una care invită la întrebări. Este o experiență care cere privitorului să se abandoneze ritmurilor lăuntrice, să traverseze propriile coridoare ale memoriei și ale afectului, să devină parte integrantă a unui traseu artistic unde realul și imaginarul se suprapun.
