În noaptea de vineri spre sâmbăta de ieri s-a întâmplat evenimentul care a speriat (și, sperăm, a dat de gândit) vreme de câteva ore „selectului”… „elevatului”… „profesionistului” corp de „specialiști în lupta cu inamicul nevăzut- necunoscut” de la Spitalul COVID din Grădiște: un pacient infectat cu… cine știe ce soi de coronavirus „s-o țâpat pe geam… ceva boschet rangă… se pare că în sevraj… n-o avut nici pă dracu… s-o zgâriat oleacă. Și, când o fost întrebat de ce naiba s-o aruncat pe fereastă, o zis așa: AM CREZUT CĂ-I UȘA!”
Replica aceasta ne-a umplut de admirație și ne-a adus un argument în plus la întrebarea corporatist-comunistă „de ce ne plac oamenii liberi, pe care-i cheamă nicicum?”
Îl înțelegem, îl respectăm și chiar îi prezentăm mulțumiri publice acelui om pentru gestul său, mai degrabă halucinogen-simbolic decât disperat (cum ar părea la prima vedere), suntem toleranți cu viciile sale și-i apreciem spiritul critic: să ajungi pacient la „COVID-ul de lângă KUKI” luat de pe stradă și „depistat cu coronavirus”, internat cu japca în lagărul ăla… să fii luat pe sus ziua de pe strada ta liberă („liberă pă dracu!” – ni se șoptește-n cască), să te izbească de la intrare imaginea asta
și după aia să-ți mai confiște și punga de aurolac, dar să-ți lase spirtul, ca să-ți dea haloperidol și Fentanyl pe venă… cum dracu` să nu crezi noaptea, de pe partea aialaltă, că fereastra-i ușă?!
(De-aia am prelucrat în manieră psichodelico-benzodiazepinico-alcoolic poza de copertă pornind de la asta… că așa credem noi că a văzut omul peisajul la momentul la care a confundat fereastra cu ușa.)
Gestul din noaptea de vineri al pacientului turmentat e un fel de trandafir aruncat la mișto pe tortul funerar pe care-l construiesc căcații ăștia cu servietă… poșetă… trotinetă… plm.
…………………………………………………..
Articole asociate:
https://criticarad.ro/moartea-doamnei-ileana-sirbu-un-caz-de-inconstienta-criminala-mai-multe-cadre-medicale-de-la-spitalul-judetean-arad-sunt-acuzate-de-omor-din-culpa-delapidare-si-neglijente-grave/
