Comisia Europeană a deschis joi, 25 ianuarie, un infringement împotriva României şi altor 16 state UE pentru netranspunerea directivei privind imigranţii calificaţi, relatează agenţia EFE, citată de Agerpres.
Data limită pentru transpunerea directivei a fost 18 noiembrie 2023, prin urmare Bruxellesul a transmis o scrisoare în care le cere explicaţii celor 17 ţări, respectiv Belgia, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Lituania, Letonia, Luxemburg, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Suedia. Guvernele acestora au acum la dispoziţie două luni pentru a răspunde scrisorii şi a transpune directiva în legislaţia lor naţională, în caz contrar vor primi un aviz motivat, a doua etapă a procedurii, ultima etapă fiind sesizarea Curţii de Justiţie a UE.
Reglementarea, cunoscută sub numele de „Directiva asupra Cărţii Albastre UE”, stabileşte condiţiile de intrare şi rezidenţă pentru cetăţenii din statele terţe înalt calificaţi care vin să se stabilească şi să muncească într-una dintre ţările UE, notează EFE.
Directiva introduce norme mai eficiente pentru atragerea lucrătorilor înalt calificaţi în UE şi care includ condiţii de admisie mai flexibile, drepturi suplimentare şi posibilitatea de a se deplasa mai uşor între statele UE pentru găsirea unui loc de muncă.
Ce este procedura de INFRINGEMENT
Comisia Europeană, conform art. 17 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, are drept scop asigurarea aplicării tratatelor de către statele ce le-au ratificat, a măsurilor adoptate de instituții în acest scop și supraveghează, de asemenea, aplicarea dreptului UE sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Procedura de „infringement” este declanșată de către Comisie împotriva statelor ce nu își respectă obligațiile comunitare. Declanșarea acesteia poate fi provocată în trei cazuri:
a) Omiterea notificării actelor normative naționale care transpun și implementează directivele – statele membre au obligația de a notifica legislația de transpunere și pe cea care asigură implementarea;
b) Neconformarea legislației naționale la cerințele normelor comunitare – aceasta înseamnă că legislația internă trebuie să se afle în deplină concordanță cu cerințele Uniunii;
c) Aplicarea necorespunzătoare a actelor normative comunitare – statele membre au, de asemenea, obligația de a asigura aplicarea dispozițiilor comunitare.
Această procedură implică mai multe etape: de la sesizarea nerespectării directivelor UE, a ajungerii în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și până la impunerea unei amenzi (sumă forfetară ori penalitate cu titlu cominatoriu) către statul membru.
Etapele procedurii pentru a explica situația în care se află România în prezent, la ce se referă mai exact procedura de infringement și, tot pe scurt, vom prezenta și situația în care statul va putea ajunge în cazul în care continuă nerespectarea directivelor (sesizarea CJUE de către Comisia Europeană).
În prima etapă a declanșării procedurii, Comisia redactează o „scrisoare de punere în întârziere“ pe care o transmite statului respectiv și în care sunt precizate încălcările legislației comunitare. Scrisoarea reprezintă deschiderea formală a procedurii de infringement.
Cea de-a doua etapă constă în posibilitatea statului membru de a se apăra. Această etapă se numește „Observațiile statului membru” și are drept scop protecția intereselor statului respectiv. Totuși, statul nu poate invoca nicio prevedere, practică sau circumstanță existentă din dreptul intern pentru a justifica neconformarea cu legislația comunitară.
Următoarea etapă o reprezintă „Avizul motivat”, adică ultima avertizare a Comisiei înaintea sesizării CJUE, avertizare ce vine în lipsa observațiilor statului membru sau în cazul în care acestea sunt considerate nesatisfăcătoare.
Urmează, așadar, „Răspunsul statului membru” la avizul motivat, deci măsurile întreprinse de către stat pentru a se conforma cu avizul Comisiei. Termenul de conformare este stabilit de aceasta din urmă, iar dacă statul nu face modificările necesare, Comisia sesizează CJUE pentru a se începe procedura contencioasă.
În cazul în care Curtea soluționează cazul în favoarea Comisiei, statul este obligat să conformeze legislația internă cu cea europeană. Dacă nici după aceasta statul nu se conformează, atunci îi este impusă de către Curte plata unei sume forfetare ori a unor penalități cu titlu cominatoriu până la îndeplinirea obligațiilor precizate în prima hotărâre. Penalitățile sunt propuse de către Comisia Europeană, însă decizia privind cuantumul lor aparține CJUE.
