Realpolitik-ul domină scena globală: președintele Trump și Putin discută 90 de minute fără să consulte aliații, iar viitorul Ucrainei este negociat fără Ucraina. SUA își recalibrează prioritățile, iar Europa rămâne într-un vid strategic periculos. În acest context, vicepreședintele SUA, JD Vance, critică România pentru anularea alegerilor prezidențiale, dar redefinește „realismul” pentru Washington, care negociază cu Moscova fără transparență. Dublu standard? Pragmatism? Posibil ambele. Dar, contează? Cine nu înțelege că lumea se schimbă, rămâne în afara jocului. Mesajul vicepreședintelui Vance e fără echivoc.
UE – absentă din nou în propria curte
Unde este Uniunea Europeană în acest joc de reconfigurare a puterii globale? Franța încearcă să se poziționeze ca lider, dar e percepută ca un actor care pare să își urmărească doar propriile interese, dictate, ca întotdeauna de marota liderului european.
Germania ezită, prinsă între dependențele economice și schimbările politice. Marea Britanie post-brexit și-a asumat istoric statutul de partener transatlantic, dar nu mai influențează Europa. Bruxelles-ul lansează declarații, dar fără nicio greutate strategică.
Fără o voce clară și fără o capacitate de apărare proprie, Europa devine tot mai fragmentată și, pe cale de consecință, tot mai vulnerabilă. Dacă SUA își redefinesc interesele, iar Rusia și China își extind influența, UE, fără o politică pragmatică și coerentă, riscă să devină irelevantă.
România?
Prinsă între un Occident divizat și un Est agresiv, România este mai expusă ca oricând. Dacă SUA își reconfigurează angajamentele față de Europa, iar UE nu își asumă un rol de garant real al securității regionale, România riscă să fie prinsă în mijlocul unui joc de putere fără a avea control asupra propriei traiectorii.
Dar România nu are alternative. Singura sa direcție este cea pro-europeană și nord-atlantică, consolidându-și poziția în UE, NATO și dezvoltând parteneriatul strategic cu SUA. Orice altă cale ar însemna vulnerabilitate, izolare și risc de destabilizare într-un moment în care ordinea globală este redefinită.
Astăzi, România are două opțiuni:
Să își întărească poziția strategică în cadrul NATO și UE, cerând mai multă coerență și implicare din partea partenerilor săi.
Să rămână un actor pasiv, vulnerabil la deciziile luate în alte capitale, fără un plan propriu și fără capacitatea de a influența direcția în care merge.Lumea post-München se conturează rapid. Întrebarea nu mai este doar dacă Europa va juca un rol activ, ci dacă România va ști să își apere interesele, consolidându-și alianțele și asigurându-și viitorul într-un peisaj geopolitic tot mai instabil.
Sursa: Facebook Mihai Fifor
