MENAJERIA DE STICLĂ (5) | „PRETTY WOMAN” vs. „SOFT GIRL”? – Partea a treia –
[Avertisment. Să mă ia dracu’!… De când mă știu, am fost un misogin-sexist (?) i.e., nu împotriva muieretului, în general – dragile de ele (!), un „ornament în jurul în jurul unei…”, ci a celor care, musai, vor să „intre în politică”. Ceea ce – foarte recent – „m-a excitat” nemaipomenit a fost o poză distribuită pe toate rețelele mass-media, în care o „protagonistă de partid”, aflată la un meeting împotriva a orice, „îl mângăie” (îl atinge pe mână pe un jandarm, care săracu’, nu spunea decât „circulați!” )… Ei bine, acesată „fotografie – captură video”- a făcut epocă! I.e., „Vedeți, toată lumea (inclusiv <<băieții>>) e cu noi”! În fapt, muierușca îi spunea, șoptind amenințător, cu zâmbetul pe buze, „Roata se întoarce!”, dar ce efect mediatic!… Noroc cu filmarea „cine-verite”! S-a dat pe sticlă … De aici mi-a venit idea cu „Menajeria de sticlă” a lui Tennessee Williams și „Zgomotul și Furia” a lui William Faulkner. Recte, două lucruri: (a) De ce un material de presă n-ar trebui să aibă două titluri? Dar într-un mod aparte…Unul la început și altul la sfârșit… Așa că prezentul nou mini-serial ca avea ca pre-titlu – Manajeria de sticlă, iar în final, un post-titlu – Zgomotul și furia… (b) Și va fi dedicat, exclusiv, muieretului care n-are altă treabă decât să „se vâre” în politică!… Totuși, nu orice muiere poate ajunge o Margaret Thatcher!… Autorul]
Vezi AICI – Partea I și AICI – Partea II
4. „Soft-girl” nu este curvă… sau… Despre reabilitarea prostituatei!…
În tot ce-am scris până acum în Critic Arad, mi-am etalat „dogmele” mele strict personale. Cu atât mai mult, la acest moment, sunt perfect conștient că voi leza „grav” (?!) pudibondismul Românicăi profunde, tradiționale… Acest mini-serial este (și va fi ) consacrat – declarat! – muieretului care, după o anumită vreme (vreau să zic, vârstă, bat-o vina!), devine „ahtiat” de… politică… My sweet Lord, ceva total contrar „ursitei sale generice”!… O.K.? Dacă „yes”, atunci, boieri dumneavoastră, vă veți întreba ce are sula cu prefectura, i.e., ce legătură este între „soft-girl” și politică, ba, mai a dracu’ „drăcovenie”, de ce, dacă politica este o curvă & „soft-girl” este (azi!) o atitudine politică, cum de nu este noul tip de „personaj la modă” tot o curvă? Și mai grav, ce m-a apucat cu „reabilitarea prostituției” și, implicit, a curvelor? Întrebare greșită!… boieri dumneavoastră! Probabil și prezumția Dv., la fel de eronată!…
Nu sunt nici sexolog și nici specialist în antropologie sexuală (în speță, feminină); formația mea profesional-didactică a „gravitat” (sic!) în jurul logicii și informației cognitive. Dar curiozitatea mea intelectuală nu s-a oprit niciodată doar la domeniul menționat. Mi-am trăit anii studenției în perioada comunistă. Am locuit „la mama acasă”, în Clujul meu natal și drag până, hă-hă… la 31 de ani; deci n-am avut parte de „boema” și grijile vieții de student-căminist… Am trăit însă o altă „boemă”, cu „haita” mea de prieteni (încă din copilărie…): eram pasionați de mișcarea hippy, de curentul „Power Flower” (în traducere liberă – „Adiere de vânt”), ne impregnam hulpavi cu rock-ul progresiv… Era singura modalitate – posibilă „atunci” – de a contesta… ceva în genul celebrului album al lui Pink Floyd – „The Wall”: ”… we don’t need your education… another brick in the wall…” Fumam și „pileam” a la legere, dar nu ne drogam… La cursul de Sociologia culturii am aflat prima dată de celebrul dr. Alfred Kinsey și de „Kinsey Reports”… Spre uimirea mea (justificată pentru „acei” ani!), am găsit cele două volume la B.C.U. Cluj (Biblioteca Centrală Universitară) și… de aici a început aventura mea intelectuală „auxiliară” față de pasiunea mea pentru Logica, Metodologia și Filosofia Științei…
De ce v-am pomenit toate acestea? Pentru că vreau să știți „platforma” de la care plec; ca logician știu că într-o demonstrație – bazată pe o deducție indestructibilă – trebuie să ne oprim „undeva” (nu e posibil un regressus ad infinitum!), deci trebuie pornit de la „ceva” (un fel de „idee clară și distinctă”, de la R. Descartes citire, dar și plecăciune, Aristotel!). Ce vreau să „demonstrez”? Că „moda soft-girl” este un moft, o „fiță”, dar cu pericole mari și ascunse… că este ceva complet diferit de ideea noastră (tradițională!) cu privire la muierea-casnică… că visul de „La dolce vita” se poate transforma în coșmar… că prostituția nu este ceea ce blamează, în cor, o lume habotnică și „prostituată” – la rândul ei – de necunoaștere și de incultură… și… să vedem ce-mi mai trăsnește prin cap, pe parcurs…
5. „La dolce vita” se democratizează… Prostituția nu este ceea ce pare a fi!
Ca „fost” dascăl, pe deasupra și român (ardelean!), ajuns la o „anumită” vârstă, nu îmi poate fi indiferent destinul muieretului tânăr de la noi… Căci „soft-girl” vizează, în primul rând, această categorie socială și de gen… Dar nu exclusiv! Să nu uităm totuși că „vârsta este o stare de spirit”… Ceea ce m-a enervat mereu, a fost așa-zisul „tradiționalism sănătos”, specific mai ales nouă, cei din Est, pe deasupra și victime mutante ale „erei” comuniste… Orice tentativă de ieșire din tiparele „strămoșești”, legate de „sfânta taină a căsătoriei”, era taxată drept „libertinaj”, „destrăbălare”, ce mai, „prostituție curată”… În altă ordine de idei, nu uit că „destinul” bio-psihologic al persoanelor de gen feminin – mai ales între menarhă și menopauză – este diferit, este supus altor legi ale firii, comparativ cu cei numiți (glumeț?…) „partea inutilă a…”. „Ceasurile și ritmurile”, biologice și psiho-fiziologice, ale celor două genuri sunt diferite! Ca să nu mai punem la socoteală persoanele situate într-un „interregnum”… în ciuda tranșării drastice a distincției între „alb & negru” pe care o face, mai recent, Donald-Duck-Dick (cel de la „Casa Albă”)…
„Mișcarea” soft-girl – pornită din cețurile boreale (în speță, Suedia) – înseamnă adoptarea unui stil de viață diametral opus cuceririlor mișcărilor feministe (corecte, politic !): egalitate deplină de gen; dreptul universal, egal, liber, secret de vot; egalitate de șanse în viața profesională ș.a.m.d…. în genere, respectul, datorat din totdeauna femeii, rolului ei covârșitor, de neînlocuit, în cadrul speciei homo sapiens sapiens (?)… Este această mișcare expresia muierească a unei dorințe de a „lenevi existențial” într-un cadru confortabil, asigurat de „întreținătorul material mascul”? Greu de răspuns… Pur și simplu, s-a formulat dorința (justificată?) a muieretului dintr-o anumită etapă de viață (evident, tinerețea!) de a-și trăi și exprima franc… feminitatea. Ce ar însemna acest lucru? La dracu’ cu studiile și formarea profesională, tinereațea (bio-psiho-fiziologică) trebuie trăită „din plin”! Aceasta presupune o sursă materială de susținere (support… prețiozitate lingvistică!) care -rare ori – poate proveni din familie. Soluția este de a găsi un fel de „boy-friend” (nu contează vârsta!…) care să aibă suficientă „potență” (în primul rând, fi-nan-cia—ră) aptă să susțină „fițele” muieretului tânăr… I.e., continua întreținere și înfrumusețare a aspectului fizic, mersul regulat „la sală”, la Spa, la cosmeticiană, la hairdresser, satisfacerea dorinței (muierești) de nestăvilit de „a merge la cumpărături”, frecventarea manifestărilor culturale la modă, turismul (de plăcere!) prin locuri cât mai „exotice”, întâlnirile regulate cu „fetele” (cercul monden al bârfelor) ș.a.m.d. Toate acste forme de „trai pe vătrai” necesită fonduri și încă foarte serioase; ele nu pot parveni decât de la un supporter (uneori chiar de același sex, pardon, gen) care dispune de astfel de „posibilități materiale” (o familie putred de bogată, o profesiune cu adevărat bănoasă, poate o viață interlopă – temporar ultra-profitabilă etc.). Ce mai, ca în filmul „La dolce vita”…
Adică, boieri dumneavoastră, unii poate că vă amintiți: Un alt monstru sacru al ecranului, Marcello Mastroianni, secondat de Anita Eckberg și Anouk Aimeee sub bagheta teribilului Frederico Fellini ne oferă o splendidă panoramă a ceea ce macaronarii bogați înțelegeau prin la dolce vita… Important pentru noi nu este ce se petrece pe Via Vento și nici scăldatul în Fontana di Trevi, chiar dacă era doar anul 1960… Filmul La dolce vita începe (minunat!) de o manieră supra-realistă… Un Iisus Christos (statuie!) cu brațele larg deschise este purtat – atârnat în lanțuri! – de un elicopter deasupra Romei, în drum spre Vatican. Este urmat de un alt elicopter unde se află jurnalistul monden (ați ghicit cine!…) care nu se poate abține să nu admire un ciopor de muieret tânăr făcând plajă pe un acoperiș de bloc. Cert, și Iisus trebuie să fi „văzut”… scena etalării formelor muierești. Dar El avea altă sarcină simbolică: gestul său era menit să semnifice îmbrățișarea de către augusta persoană a întregii Rome, a întregii Italii, a întregii lumi… Mai este o statuie similară (ca gest), uriașă, străjuind ocrotitor Orașul Rio… Vaticanul a „băunat” atunci, mai ales la adresa „nesimțirii” Anitei Eckberg; tânăra scandinavă s-a scuzat impertinent: „țâțele mele sunt frumoase!”. Iar noi completăm… și lui D-zeu îi place tot ce-i frumos…
Cu siguranță, orice om sănătos la cap ar agrea un asemenea trai… numai că… Așa ceva este posibil (dar devine, la un moment dat, paradoxal, plictisitor) doar în „lumea bună”, recte, very high society (înțelegeți care!)… Dar chiar și „acolo”, în familiile cu dare de mână (puțin spus!), dacă tânăra muierușcă o „intinde” prea exagerat cu un astfel de „stil de viață” – fie și în numele „exprimării depline a feminității” – tot se găsește până la urmă cineva „de acolo” care să zică un răspicat „GATA!”…
Ei bine, „soft-girl” se vrea a fi ceva în stilul lui „La dolce vita”: muierea, de foarte tânără (aproape o copilă), este bombardată cu „visul de prințesă”. Cu ce dracu’ altceva se ocupă platformele de socializare, mediul toxic și manipulant al reclamelor interminabile, bombardamentul psihologic al influencer-ilor, vectori ai societății de consum? Ceea ce este nou azi constă în faptul că „La dolce vita” s-a pervertit și s-a democratizat! Prin această manipulare perversă a apărut acest nou și real DROG: „Soft-Girl”! Fuga de realitatea cotidiană (cât o fi ea de imbecilă, asta e!) și beția cu iluziile, cu utopiile unei vieți – în esență – ireale, inaccesibile majorității covârșitoare a populației lumii! „Democratizarea” acestei lumi („La dolce vita”) este – până la un punct! – posibilă, realizabilă… Aceasta este „lecția” dată de lumea muierească suedeză (prin extensie – cea „nordică”) și care nu este decât o altă fațetă a unui stil de viață tipic Vestului (în speță, cel anglo-saxon și cel germanic, azi, și cu „epigonii” de speță romanică / „latino”)…
Evident, percepția „lumii vechi” (tradiționale) este cea de viață destrăbălată, de prostituție… Dar și această percepție, ca orice act psihic, al „primului sistem de semnalizare” poate fi greșită… Cum apare această percepție eronată?
6. Măreața ipocrizie a „lumii bune” de azi: Prostituția și „viața ușuratică” – blamată, dar dorită de toți; „Soft-Girl” – o modă ce tinde să devină politică…
Din lenea mea obișnuită, am să vă bombardez cu ceva citate. Ele vin din diferite dicționare (inclusiv, online).
<< Prostituția este definită in general ca activitatea celor ce oferă prestații sexuale în schimbul plății unei sume de bani. Activitatea, oferită de persoane de orice orientare sexuală, poate avea caracter autonom, profesional, de obișnuință sau ocazional.(…) Folosirea termenului nu este univocă și în funcție de țară, de perioada istorica sau de contextul socio-cultural poate include orice act sexual și orice tip de plată (chiar și nebănească) sau să-i indice, din punct de vedere moral și în mod eronat, pe cei ce întrețin acte sexuale în afara căsătoriei, sau au un stil de viață similar celor ce oferă prestații sexuale considerate imorale. Prostituția în lume este reglementată juridic în mod amplu și foarte variat, de la pedeapsa capitală până la legalizarea completă >>.
Ce legătură poate avea textul de mai sus cu „moda” soft-girl? Păi, falsul „pudibondism” al „lumii bune”: persoanele habotnice (mai ales muieretul, la vârsta potrivită hainelor cernite și a „făcutului de umbră”, nu la soare, ci la biserică… ) „taxează” moda „sof-girl” drept o formă malignă de libertinaj, ca să nu spunem – de-a dreptul – prostituție… Faptul că o categorie – în creștere numerică evidentă! – „cochetează” cu stilul de viață „soft-girl”, nu înseamnă a te prostitua, a te transforma în blamata „curvă”… Cel puțin în accepțiunea actuală și, cumva, avangardistă a termenului… „Cea mai veche meserie” din lume este și rămâne totuși… o meserie… ca oricare alta. Cererea „stârnește” oferta de când lumea… Că „unii” nu o găsesc „onorabilă”, e treaba lor… Ciudat, până și „aceia”… o caută!… A duce o viață de „soft-girl” nu are nimic de-a face cu prostituția: este pur și simplu un stil de viață (o modă). Nu mai putem accepta „definiția” dată mai sus. E drept, viața de „soft-girl” incumbă și o serie de sacrificii, de riscuri dar mai ales de complicări existențiale… Bănuiți la ce mă refer… Aceste „complicări” pot deveni „complicități” tocmai datorită faptului că până și aici își vâră coada „diavolul” de… politică…
Dar despre toate acestea, în partea a patra a acestui episod… Sunt, Doamne!, atâtea de spus la această temă!
Prin urmare, să lăsăm lumea pudibondă și ipocrită să se scalde în semnificația post-titlului: Zgomotul și furia!…
Citește și:
- MENAJERIA DE STICLĂ (4)
- MENAJERIA DE STICLĂ (3)
- MENAJERIA DE STICLĂ (2)
- MENAJERIA DE STICLĂ (1)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
