Când demolezi stadioane din interes propriu, motivându-l pe cel public-comercial – „…nu a îndeplinit condiţiile STAS pentru a exista un stadion de fotbal, de aceea a fost trecut în zona comercială”, declara, sfidând concomitent Decalogul, bunul simț, gramatica și Legea Sportului faraonul-demolator Gheorghe Falcă, primarul municipiului Arad, pentru Digi24, acum fix 10 ani, exact când buldozerele intrau în „Vagonul” -, mai devreme sau mai târziu te vei umple de căcat… și tu, și afacerile tale!
Iaca… vezi și „Strungul”, sâmbătă, înainte de pre-re-inaugurare…
La Arad, lui Dumnezeu i se mai zice și „Pățăști!”… că altă introducere decât concluzia asta, extrasă după o documentare de 12 zile (cu așteptare și zile libere cu tot) care vizează, în cel mai propriu și metaforic, totodată, mod, un caz de căcat... n-am de formulat.
„De vreo 3 ani durează această situație”, iar situația este rezolvabilă doar respectând legile fizicii coroborate cu cele cetățenești!
Miezul problemei e conducta principală, veche… de nici nu mai trăiesc cei care au făcut-o, care adună apa uzată și deservește întreg complexul KAUFLAND de pe „Banul Mărăcine”, cu toate magazinele, fast-food-uri, spălătoria cu fise, plus cele de pe străzile din vecinătate – așa că nu e de mirare că nu mai face față! Accentuăm acest fapt pentru că LIDL e, probabli că din pur hazard sau „pentru că a vrut să fie primul”, doar „țapul ispășitor” al unui lanț de indolențe… circumstanța agravantă reprezentând-o faptul că terminalul care defulează este exact deaspura depozitului de alimente care se descarcă și se vând în LIDL.
Filmarea e de ieri, duminică, 11 mai, ora 16.00.
„Canalizările menajere sunt dimensionate în așa fel încât să aibă secțiunea tranversală și panta de scurgere adecvate pentru a transporta debitul maxim de apă uzată la gradul de umplere maxim admisibil și pentru a menține viteza minimă de autocurățire la debitul maxim orar. Debitele de calcul ale rețelei de canalizare menajere sunt determinate prin formule de calcul reglementate de normativele și standardele naționale, provinciale, regionale sau teritoriale. Determinarea debitelor de calcul pentru apele uzate de canalizare în România se face conform cu SR 1846-1.Aceste debite sunt debitul zilnic mediu, debitul zilnic maxim, debitul orar maxim și debitul orar minim.Viteza de autocurățire este reglementată între 0,6 m/s și 0,75 m/s funcție de țară, regiune, provincie, teritoriu. În România viteza minimă de autocurățire este de 0,7 m/s, reglementată prin STAS 3051. (sursa)” – asta din punct de vedere fizic – iar din punct de vedere juridic discutăm despre LEGEA nr. 123 din 10 iulie 2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului… iar dacă de la „ai noștri” te aștepți să încalce orice lege… de la nemții de la Kaufland-LIDL parcă, totuși, aveai altă pretenție!
Reprezentantul locuitorilor de pe străzile afectate – Coriolan Petreanu, Banu Mărăcine și Teodor Ciontea – ne spune că „acest disconfort olfactiv e tot mai mare în ultimii 3 ani, iar plângerile noastre către conducerea LIDL – în principal, pentru că de la ei vine mirosul și de la ei cumpără lumea mâncare – sunt la fel de vechi! De fiecare dată când îi abordăm ne promit că se va rezolva – dar altă soluție decât clasica vidanjă nu au găsit… sau, cel puțin, nu au pus-o în practică, din motive pe care nu ni le-au explicat! Credeți-ne că duhoarea, mai ales în zilele de vară, este insuportabilă! Cei de la blocurile de pe „Banu Mărăcine” stau cu geamurile închise, iar cei de la case nu ies în curte… cine ar tolera la nesfârșit o asemenea stare de fapt?”
Ei… cum cine?… Iaca… Bibarț, de exemplu – că acolo locuiește… Domnul Coldea mai are o casă acolo… dar nu prea dă prin „câmpul tactic afectat olfactiv”. Falcă și-a vândut-o demult că… na… nu i-a plăcut Elei sau ceva de genul ăsta.
Zicem că LIDL e cea mai în culpă entitate juridică și pentru că LIDL A PROMIS CĂ REZOLVĂ PROBLEMA!
Ne-a promis-o, cu subiect și predicat, și nouă, în cadrul unei scurte discuții purtate chiar în magazin, prin șefa de tură, în ultima zi a lunii aprilie. „Am văzut că ați vorbit și cu șefa mare… știți că noi suntem ultimul punct al lanțului ăstuia – la noi se adună toată chestia aia. Pe 9 mai e limita rezolvării situației. Deci, ei trebuie să schimbe toată canalizarea. Noi așa am fost informați – că până pe 9 mai se rezolvă” Am întrebat-o cine a informat-o? Compania de Apă?... „Nu – ai noștri, de la Lugoj… noi avem oameni care se ocupă de chestia asta… care ar trebui să fie de competența tuturor. Noi tot a doua zi, chemăm vidanja. Ce pot să vă promit e că îmi voi informa superiorii că ați venit din nou și vă vor da și un răspuns oficial” – este rezumatul discuției cu doamna respectivă.
Am așteptat, cuminți, până-n data de 11 mai, cu „Ein Mann, ein Wort”-u-n cap… mă-nțelegi… dar probabil că nici nemții nu-s mai atâta de rigizi în respectarea promisiunilor… s-au adaptat mediului, cum ar veni.
De aia am fost oleacă triști când am văzut, ieri, că nu doar că n-au rezolvat-o: nici nu s-au atins de ea. Ne-a mai căzut un mit… baiul lui să fie!
Locatarii au de gând să dea în judecată în primul rând LIDL.
Înregistrarea audio care dovedește discuția dintre noi și șefa de tură de la LIDL n-o facem deocamdată publică în primul rând ca să nu-i facem rău doamnei (angajata n-are nicio vină în litigiul ăsta) alegând să o păstrăm în așteptarea rezolvării problemei… sau a unui telefon nervos din partea unui avocat al corporației.
P.S. Aflăm că în ultima secundă, chiar înainte de a da „publicare” acestui articol, o echipă a corporației a apărut în zonă și s-apucat de treabă… Chiar și-așa, am decis să publicăm cazul.
