LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (LIV) | What the fucking hell is going on? (IV)


Justificare: RESET & RESTART

Nici nu știu de unde să încep… Câțiva prieteni care m-au contactat se întrebau ce se întâmplă cu mine de am absentat atâta timp din „paginile” lui Critic Arad. N-am dezertat! Se zice că unii m-au și dat gata „dus” și îngropat… nu e cazul… încă și, by the way, când „voi da colțul”, vreau să fiu „fript” iar cenușa să fie returnată râului care-mi poartă numele… Nu înainte de a-mi fi pusă cenușa sub cap!… Deocamdată, nu pot decât să spun că am avut parte de o vară complet ratată și o de o toamnă sclifosită… Motive foarte serioase de sănătate m-au ținut pe tușa evenimentelor; asta nu înseamnă că nu le-am „rumegat” și nu m-au condus spre concluzii amare, conform titlului acestui mini-serial… Dar acum, strâng din dinții care mi-au mai rămas și proclam ceea ce scriam la început: RESET & RESTART! Pentru mine, infernul continuă; haosul pe care-l simt – la nivel de țară și de lume largă – parcă intră într-o consonanță nedorită (parol!) cu supra-doza de cinism și sarcasm ce mi-a fost inoculată în ultimele luni de confruntare cu „tăvălugul sau mașina de tocat” a procedurilor medicale. Pentru mine, sarcasmul e un cinism multilateral dezvoltat… (Autorul). DECI:

SARABANDA PRIVILEGIILOR INOPORTUNE sau SEPARAREA JUSTIȚIEI DE POPOR?

1. Știre:

«Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) sesizează organele abilitate pentru a cerceta declarațiile vicepremierului Oana Gheorghiu, cea care a spus că banii pentru pensiile speciale se iau de la gura copiilor sau de la gura bolnavilor care nu au medicamente. CSM a sesizat organele abilitate și o acuză pe Oana Gheorghiu de „incitare la violenţă, ură sau discriminare”.»

Conform principiului „separării puterilor în stat” – „moștenire” de la tătucu’ Charles Secondat, baron de Montesquieu, puterea legislativă, cea executivă și cea judecătorească trebuie să fie independente, egale (?), unele în raport cu altele în stat, dar trebuie să se „controleze” reciproc. Așa, zice-se, se asigură democrația modernă… o fi!… Azi, ar mai fi cazul să adăugăm și o a patra putere în stat, respectiv ceea ce numim, generic,  presa (de bună credință) – expresie a opiniei publice… tot democratice… „câinele de pază al democrației”. La urma urmei, opinia publică – prin reprezentanții săi serioși și credibili (recte, presa autentică) – este o reflexie a „puterii poporului” (demos + kratos). Ce frumos!

Puterea judecătorească e reprezentată de magistrați (la noi, mai recent, și judecători… și procurori); avocații sunt liberi profesioniști, iar restul celor de formație juridică se oploșesc care, pe unde poate… Unii fac dreptul doar de dragul de a avea o diplomă și… atât… nu importă cu ce se „ocupă” după „aia”…

Apare aici însă o „mică întrebare” perversă: cine și, mai ales, cum controlează pe cine?

În Teoria generală a statului și a dreptului (varianta „stat modern, democratic”), la nivel central (asta ne interesează!), Puterea legislativă ar trebui să fie „atotputernică”; totuși, ea este „controlată” la rândul său, de popor [„demos” + „kratos”, cum ziceam…], prin alegeri generale „libere”… Puterea executivă (la noi, Guvernul și Președinția) este „controlată” de Parlament (legislativul). Cel puțin, așa ar trebui să meargă lucrurile la modul ideal… Dar, iată, vine „Cuiul lui Pepelea”: cine mama-dracului controlează puterea judecătorească? Ei bine, se pare că „ei” se controlează singuri. CSM-ul îi este intrinsec. „Mâinile murdare” ale politicului lasă amprente grase și jegoase pe această componentă de putere a statului, dar la urma urmei, „ei” tot se controlează singuri… Deasupra lor nu este decât, eventual, Dumnezeu sau, „dedesubt”, Dracu’! De aici, să nu se mai mire nimeni! Aferim!

Cum am lucrat, ani buni, în mediul academic juridic (susțineam cursul de Logică juridică) știu bine cum stăm vis-s-vis de calitatea profesională și umană, deosebită (!) a celor mai mulți slujitori ai zeiței chioare, cu sabia și balanța în mâini… Nu am nimic cu acești oameni, pe care-i prețuiesc, sincer! De asemenea, am pregătit – în privat – mulți absolvenți de drept care doreau să dea admitere la Școala Superioară de Magistratură (azi, numită, simandicos, I.N.M. – recte, Institutul Național al Magistraturii). E vorba de testele de logică și gândire critică (asta mi-a fost meseria… de dascăl-logician). Deci, pretind că știu prea bine natura testelor din ograda specialității mele și pot afirma cu mâna pe inimă că sunt al dracu’ de grele și întortocheate. Dacă mai punem la socoteală și cele pur juridice… Apoi, pentru cei fericiți (i.e., admiși), urmează noi ani grei de bătut capul, ceea ce denotă existența cerinței o-biec-ti-ve (!) a unui nivel net superior de gândire și „supra-alfabetizare” juridică. De aceea, am tot respectul pentru cei ce reușesc să fie „unși” magistrați. Chiar dacă am rezerve serioase față de statutul de „magistrat” al procurorilor (la noi, în Românica!). „Ei” (i.e., toți cei considerați „magistrați”) fac parte – după mine –  din altă „Tagma cum laude” – vorba „Cațavencilor”… Dar să revenim la oile noastre…


2. Pseudo-„scandalul” Oana Gheorghiu și avatarurile privilegiilor inoportune (nemeritate)… ale magistraților

Am fost și eu „siderat” de țâfnoșenia CSM și de reacția isteroidă la adresa unor nefericite formulări retorice (cu iz de „melo…”) ale (proaspetei!…) vice-premier român. În definitiv, poziția D-nei Gheorghiu (de opinie „politică”<?>), fie domnia sa membru al Guvernului, nu este o infracțiune! La cât am bălăcărit și eu pe politicienii noștri și de aiurea (guvernanți sau „aspiranți” la guvernare) – ca vector al unor opinii personale (vezi rubrica „de specialitate” – Opinii din Critic Arad!…) – ar trebui să mă compar cu ex-primarul Istambulului, pentru care procurorii turcaleți ai lui Erdogan au cerut peste 2000 (două mii!) de ani pușcărie!… Pentru ce? Numai Allah știe… fie-i prea-mărit și prea-sfințit  numele!…

Înainte de a „chibița” asupra acestui scandal inutil, cred că e cazul să aplicăm principiul „Audiatur et altera pars” [Seneca], i.e., eminentul jurist ieșean, prof. univ. dr. Tudorel Toader. Nu de alta, dar a făcut parte din  C.C.R.! Nu știu de ce îmi răbufnesc în memorie cuvintele adresate Oanei de către personajul Ștefan cel Mare din „Apus de soare” al lui Delavrancea (la urma urmei, și ilustrul scriitor clasic român a fost de formație… jurist!). Deci:

«Fostul judecător al Curții Constituționale, Tudorel Toader, consideră că declarația vicepremierului Oana Gheorghiu nu reprezintă o faptă penală, dar … a pus gaz pe foc și … instigat.(…) Fostul ministru al Justiției consideră că declarația vicepremierului reprezintă un conflict juridic de natură constituțională. Toader apreciază însă că declarația a fost „total neadecvată” și a pus „gaz pe foc” într-o societate deja polarizată împotriva magistraților>>. [Radu Pop, Tudorel Toader dă o dezlegare diferită scandalului CSM-Gheorghiu: Conflict între puteri, de competența CCR”Știripesurse, 11. XI. 2025].

Prin urmare:

«„Singurul care stabilește, dacă o faptă este infracțiune sau nu, e procurorul și după aceea judecătorul. Oamenii politici își pot da cu părerea. Aici intră în discuție mai multe instituții: prezumție de nevinovăție, libertate de exprimare, opinii politice (…) Societatea oricum este polarizată împotriva magistraților și asta este o treabă foarte rea. Declarația vicepremierului n-a făcut decât să pună gaz pe foc.(…) Eu mai degrabă aș duce-o în categoria conflictelor juridice de natură constituțională. Când o putere, puterea executivă, printr-un reprezentant vicepremier, intră în zona celeilalte puteri…” (…) Întrebat dacă ar fi semnat o astfel de plângere împotriva vicepremierului Oana Gheorghiu dacă ar fi fost astăzi ministru al Justiției, Toader a răspuns: „N-aș fi semnat-o din aceleași rațiuni pe care le-a avut și ministrul. Că nu face parte din puterea judecătorească, face parte din puterea executivă și nu poate să acuze dintr-o parte în puterea din care se află”.» [Interviu la Antena 3]

By the way, nici al nostru Nicușor-președinte nu se gândește să semneze vreo „țâdulă prezidențială”, prin care să o lase pe distinsa D-nă Oana să cadă în ghiarele magistraților (aici, procurori de nivel „înalt”!)…

Dar să dăm citire unor fragmente din Lege:

«Parlamentul României. Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. În vigoare de la 16 decembrie 2022. Consolidarea din data de 28 iunie 2023 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 1102 din 16 noiembrie 2022. Include modificările aduse prin următoarele acte: OUG 168/2022. Ultimul amendament în 16 decembrie 2022. Parlamentul României adoptă prezenta lege. (…) Dispoziţii generale              (1) Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. (2) Judecătorii şi procurorii au calitatea de magistraţi. Cariera judecătorilor este separată de cariera procurorilor. (…) (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile prezentei legi. (2) Judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege. (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii soluţionează cauzele în baza legii, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, fără constrângeri, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii directe sau indirecte din partea oricărei persoane sau autorităţi. (4) Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor.»

Cât despre „procurori”, același act normativ stipulează:

«(1) Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii. Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. (2) În efectuarea şi supravegherea urmăririi penale, precum şi în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. (3) Procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer, detaşare, delegare sau promovare, numai cu acordul lor. Ei pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege.»

Restul? E … „bla-bla-bla”. Judecați și voi, boieri dumneavoastră!


3. De la „Dăruiește viață” la un fel de „Ia-i viața!”

De parcă nu era suficient câte „bube-n cap” vrea să-i numere CSM-ul (prin gura „onorabilei” Elena Raluca Costache – președinte, din 7 ianuarie a.c.), iată o nouă lovitură de cuțit – de data asta pe la spate, dată distinsei doamne vice-prim-ministru, Oana (Clara) Gheorghiu: co-fondatoarea Fundației „Dăruiește viață”, Carmen (Mihaela) Uscatu o acuză de conflict de interese. Undeva e o sămânță de adevăr. Conform statutului fundației și altor organizații non-guvernamentale, care au cotizat benevol și au reușit astfel ca, din fonduri private, să ridice o aripă de spital pentru copii (premieră națională!), nu trebuie să calce nici picior de „guvernamental” în structura respectivei fundații. Se crează astfel un conflict de interese între sectorul de stat (guvernamental) și cel privat! Corect! Mai ales atunci când e vorba de viața și sănătatea prichindeilor, chestiunea devine extrem de sensibilă! D-na Gheorghiu s-a retras din orice funcție de conducere și decizie la „Dăruiește viață” – așa și era moral și legal! Rămâne de clarificat statutul său de simplu membru al fundației în cauză. Piece of  cake!… Numa’ că „prietenii” nu se ogoaie cu una cu două. Nici mie, ca „misogin și sexist ”convins” (ha,ha,ha!) nu-mi place atâta muieret în structurile organizaționale superioare ale statului. Dar, vorbind serios, actualul vice-prim-ministru vine cu recomandări extrem de credibile, privind profilul său profesional și moral! Deci, „capu’ la cutie!”…

Dar lucrurile nu se opresc doar aici (la urma urmai, o simplă formalitate birocratică); pupincuriștii lui DDD [Donald-Duck-Dick – bănuiți despre cine e vorba!] își tot amintesc de atitudinea „jignitoare / ofensatoare / deplasatoare…” a Doamnei Gheorghiu față de poporul – mai nou, frate (?), american…

Să vedem ce a scris și mai scrie presa „despre”…

Titlu: Noul VICEPREMIER al României îi mitraliază pe Trump și Vance: „Un caracter mizerabil / Doi golani, ajunși la Casa Albă” [Gândul, 28 oct. 2025, Actualitate, Adrian Nicolae].

«Oana Gheorghiu, cofondatoarea Asociației „Dăruiește Viață”, propusă de Ilie Bolojan pentru funcția de vicepremier, a transmis un mesaj virulent pe rețelele de socializare, în care i-a criticat pe Donald Trump și J.D. Vance, în contextul primei întâlniri tensionate, dintre președintele Zelenski și liderul de la Casa Albă, desfășurată la Washington, în luna februarie. 

Oana Gheorghiu și-a exprimat indignarea față de atitudinea președintelui Donald Trump și al vicepreședintelui J.D. Vance față de liderul ucrainean Volodimir Zelenski, în cadrul întâlnirii de la Casa Albă din luna ferbruarie. „Narcisismul, nebunia și impostura distrug lumea. Să faci sluj în fața unui dictator criminal și să calci în picioare un om deja aflat în cea mai vulnerabilă situație, asta înseamnă să fii un caracter mizerabil. Un caracter mizerabil, care a ajuns să conducă o țară, care a fost cândva mare. Este incredibil prin ce trece Володимир зеленський, Volodimir Zelenski, este incredibil cum doi golani, ajunşi la Casa Albă, tratează un om”, a scris Oana Gheorghiu la acea vreme.(…)»

Deci, zic eu, odată cu Adrian Nicolae: «Adio diplomație! Oana Gheorghiu, afront la adresa clasei politice din Statele Unite.» Deși zic și eu, nu subscriu! Sunt perfect de acord cu culorile în care au foat pictați cei doi yankei, mai ale DDD-ul! Merită! Iar drept corolar, din nou, Oana Gheoghiu: « „America este o țară măreață, temporar, condusă de oameni mici” »! … Să fie primit!


4. Din „puțul gândirii” unor magistrați de-ai noști’… „nu spui cine, persoană importantă”…

Este firesc ca mai toată suflarea mioritică să „baune”, cu justețe revoltată, la adresa pensiilor mizerabil de nesimțite și ofensatoare (moral!) ale magistraților; mai ales cei de „foarte sus”, atunci când un procent îngrijorător de mare al populației trăiește la și chiar și sub limita sărăciei. Nici nu vreau să mă mai gândesc la bieții pensionari „obișnuiți”… Într-adevăr (Pace, Doamna Oana Gheorghiu!), în Românica de azi, mai există copii care se culcă flămânzi și spitale ce nu au medicamentele necesare salvării unor vieți!… Dar, să punem punctul pe „Y”!: nu din cauza secătuirii bugetului de stat de către „înalții” pensionari (inclusiv magistrați…)! Oare câte lepre politice nu s-au oploșit în „suburbii” ale instituțiilor statului, pe salarii înspăimântător de grase, justificate numai prin faptul că taie frunze la câini! De lumea interlopă – clientelă politică sau nu – nici nu mai e cazul să vorbesc…

Iar unii magistrați – urmași ai „Sf. Ioan Gură de Aur!” – din nou, „nu spui cine, persoană importantă”…, tot din „Tagma cum laude”, se plângeau că în Românica, un salariu de 11.000 de lei este de mizerie! (Sic!…) Măi, să fie… Ce să mai zicem de pensii… Argumentarea se baza pe normele U.E cu privire la domeniu… Și se continuă „glorios”: la câte sacrificii și privațiuni sunt supuși magistrații, bașca și să fie feriți de corupție, salariile și pensiile „nesimțite” se merită, to’ași!… În primul rând, cine mama-dracului i-a pus „să se facă” magistrați? Știau condițiile de muncă! La astfel de privațiuni sunt supuși și cei ce îmbracă – profesional – haina militară și…?… La urma urmei, un avocat bun dintr-o firmă renumită de profil, poate câștiga infinit mai mult decât un „amărât” de magistrat (inclusiv pensionar)! Acesta din urmă (avocatul, zic!), nici nu trebuie să-și facă scrupule: s-o lăsăm mai moale cu interesul legii! Pe prim plan, aici vine interesul clientului, mai ales cu „buzunare umflate”. Chichițele avocățești și procedural-juridice permit din plin ca marile lepre să scape și (prea!) mulți nevinovați să înfunde pușcăria!… Le reamintesc membrilor „Tagmei cum laude” că, printre condiționările extrinseci ale activității de legiferare, intră și oportunitatea legii! Pe înțelesul tuturor, condițiile social-istorice și economice ale contextului momentului respectiv. La statutul nostru de țărișoară din „Lumea a III-a” a U.E., nu ne putem permite să-i facem pe unii nababi… Deunăzi, la un talk-show, parcă la DG-24 Tv., s-a găsit un „dăștept” (nici nu-i mai țin minte numele) care să spună că este normal (?) ca într-o societate să existe oameni bogați și oameni săraci… nu putem trăi în uniformizare de tip comunist… Îi voi da replica în partea a V-a a acestui episod, cât de curând!… 

Soluția, la orizont, ar fi SCHIMBAREA CONSTITUȚIEI SAU MĂCAR, ADUCEREA EI LA REALITĂȚILE ZILEI!


P.S. În partea a III-a a Episodului What the fucking Hell is Going on (12 noiembrie, a.c.), la paragraful 4, începutul ultimului alineat, dintr-o regretabilă eroare prin omisiune, la corectura finală, am „sărit” numele lui Gabriel Liiceanu („Cunoscutul filosof și publicist………”), atunci când făceam o referire la articolul lui Ioana Văduva (Știripesurse – 11.11.2025). Fac cuvenita rectificare / completare, cerându-mi, încă odată scuzele de rigoare. Thanks! Autorul.



  Citește și: