Într-o dimineață recentă, Sonia Estefanía Palacios Díaz se plimba cu telecabina deasupra cartierului său și scruta o mare de rezervoare de apă, tuburi și cabluri albastre și negre în căutarea sistemelor de colectare a apei de ploaie.
,,Uite unul!„, a spus ea, arătând un rezervor negru cuplat la o unitate albastră mai mică, cu tuburi de legătură care șerpuiesc până la acoperiș, unde apa este colectată.
,,Caut mereu diferite sisteme de colectare a apei de ploaie”, a spus ea. „De asemenea, caut mereu locuri unde să instalez unul.”
Din cauza secetei prelungite și a furnizării incoerente a apei publice, mulți locuitori din Mexico City apelează la apa de ploaie. Compania pionieră Isla Urbana, care desfășoară activități atât non-profit, cât și lucrative, a instalat peste 40 000 de sisteme de captare a apei de ploaie în Mexic de la înființarea sa în urmă cu 15 ani. Iar guvernul din Mexico City a investit în instalarea a 70 000 de sisteme începând din 2019, ceea ce reprezintă încă o picătură în găleată pentru metropola întinsă de aproximativ 9 milioane de locuitori.
Dar există puțină educație și resurse limitate pentru întreținerea sistemelor după instalare, ceea ce face ca sistemele să cadă în desuetudine sau ca locuitorii să vândă piesele.
Palacios Díaz și un grup de alte femei care formează cooperativa Pixcatl, care înseamnă recoltarea apei în limba nahuatl.
În zonele cu venituri mici, precum Iztapalapa – cel mai populat cartier din Mexico City – grupul încearcă să mențină sistemele funcționale, educând în același timp locuitorii cu privire la modul de întreținere a acestora. Acest lucru include elaborarea propriilor proiecte și oferirea locuitorilor de opțiuni ieftine pentru materiale suplimentare.
Palacios Díaz a trăit cu lipsa apei în Iztapalapa de când se știe. „Aici, oamenii stau la coadă începând cu ora 3 dimineața pentru a primi apă (de la camioanele de distribuție) până la ora 2 după-amiaza”, a spus ea din casa mamei sale. „A existat o perioadă în care am stat mai mult de o lună fără o aprovizionare regulată cu apă”.
La începutul acestui an, rezervoarele care alimentează capitala erau periculos de mici. Autoritățile au redus cantitatea de apă eliberată, iar cartierele care nu erau obișnuite cu lipsa apei s-au confruntat cu o nouă realitate.
La începutul sezonului ploios, cea mai mare parte a Mexicului se afla într-o secetă moderată până la severă. Rezervoarele din Mexic încep să se apropie de jumătate din capacitatea lor, dar nu s-au umplut cu mult, conform rapoartelor recente ale Comisiei naționale pentru apă.
Țara depinde de ploi – care în mod normal încetează în octombrie – pentru a umple rezervoarele, însă seceta le-a redus atât de mult încât acest lucru ar putea dura ani de zile.
Acest lucru i-a încurajat pe mulți mexicani precum Palacios Díaz să recurgă la colectarea apei de ploaie.
La apogeul pandemiei, aceasta a predat cursuri de agricultură urbană și de captare a apei la un spațiu comunitar local. Ea s-a gândit serios să urmeze un curs guvernamental abia când elevii ei i-au spus că vor să învețe cum să își instaleze și să înțeleagă propriile sisteme. După ce s-a înscris la un program de formare în 2022 pentru a deveni instalator, a întâlnit alte tinere din oraș interesate de sistemele de captare a apei și au format cooperativa.
Lângă fusta unui vulcan de la marginea orașului Iztapalapa, Lizbeth Esther Pineda Castro, un alt membru al cooperativei, și Palacios Díaz au ajustat o scară pentru a ajunge la acoperișul unei case mici. Casa cu două etaje moștenită de Sara Huitzil Morales și nepoata sa se află în cartierul Buenavista din Iztapalapa.
Mama lui Huitzil s-a calificat pentru un sistem gratuit de colectare a apei din partea guvernului din Mexico City în 2021. După instalare, Huitzil a solicitat întreținerea Pixcatl, deoarece nu era sigură cum să aibă grijă de sistem.
Purtându-și tricourile navy cu logo-ul Pixcatl, Pineda și Palacios Díaz au curățat resturile de pe acoperiș, astfel încât sistemul să colecteze doar ploaia proaspătă.
,,De asemenea, adăugăm puțin săpun și clor pentru a curăța țevile„, a spus Palacios Díaz în timp ce mătura lichidul pe un tub de legătură care duce la sistemul de colectare.
La parter, s-au alăturat celorlalți membri ai cooperativei într-o curte pentru a privi uriașul rezervor de apă de 2.500 de litri, suficient pentru a satisface nevoile Huitzil timp de mai multe luni, atunci când este umplut. Recipientul colosal era aproape la fel de înalt ca Palacios Díaz. Un alt membru al cooperativei a curățat un filtru de frunze și murdărie.
În final, Palacios Díaz a introdus câteva pastile de clor pentru a curăța și dezinfecta apa. Frecvența întregului proces de întreținere depinde de mai mulți factori, printre care cantitatea de apă din rezervor, cantitatea utilizată și dacă a plouat.
Huitzil a declarat că, înainte de sistemul de recoltare, a suportat penuria de apă și raționalizarea. Apa disponibilă publicului era în mod constant murdară și ,,neagră ca ciocolata„. De multe ori folosea apa care rămânea de la spălarea rufelor pentru a curăța curtea. Uneori, când sosea apă murdară, o punea în găleți și aștepta ca murdăria să se depună la fund, folosind cea mai curată pentru duș.
Sistemul a transformat utilizarea zilnică a apei și nu trebuie să se mai gândească de două ori dacă aceasta este sigură. Sistemul utilizează inițial șase filtre, plus încă trei dacă apa urmează să fie folosită pentru băut.
,,Apa este bună, este atât de bună!„, a spus Huitzil. ,,Hainele mele ies foarte curate și apa este dulce. O poți chiar recolta pentru a fi mai curată pentru băut.”
Cu peste 1,8 milioane de locuitori, Iztapalapa a fost unul dintre principalii beneficiari ai programului de sisteme de recoltare din Mexico City. Dar, după doi ani, orașul a încetat să mai ofere sisteme gratuite atunci când mulți locuitori, care se confruntau cu dificultăți economice și uneori se chinuiau să întrețină sistemele, au vândut piesele acestora.
Sursa: The Albertan
