Note introductive: 1) Acest material este un manifest sub forma unei tentative de piesă de teatru în genul satiră ( pe care, sper, să n-o joace nimeni, NICIODATĂ). Gogol să mă ierte, eu nu-mi propun să rescriu Revizorul dar mi-am amintit de „funcționarii corupți dintr-un orășel rus de provincie, în frunte cu primarul, care reacționează cu groază la vestea că un inspector/revizor incognito va sosi în curând în orașul lor ca să-i investigheze. Rafala de activități pentru a acoperi faptele lor corupte este întreruptă de vestea că o persoană suspectă a ajuns la han.”; 2) multe dintre replicile personajelor mele sunt inspirate din afirmații care aparțin unor personalități reale făcute în diverse contexte; 3) pentru cunoscători și critici, nu respect întru totul tiparul unei veritabile piese de teatru din cel puțin două motive esențiale: ar putea dura câțiva ani până să fie gata și ar fi extrem de greu de lecturat într-un banal articol de presă și 4) greșelile de scriere din text sunt intenționate (în semn de protest față de educația și erudiția celor care gestionează viața publică, politică și administrativă a urbei) și personajele pot coincide pe alocuri cu realitatea.
Un mic mișto de „libertatea” presei.
***
Personaje principale: Gicu (perfectul), Jiță (ieuroparlamentarul) și Harghir (latifundiarul)
Personaje secundare: Tanti Nuți (secretara perfectului), Ghidușul (ziaristul partidului)
Personaje despre care se vorbește: Masonel (fostul Sergiu-dragă), Ardei ( fostul covid-de-imagine), Bibilic (zis și SSSSTTTTSSSSS! Ascultă finu), „Poliția” și „Ăla” (presa liberă)
Decorul: Un birou imens dar întunecat, cu o masă mare și multe jilțuri pentru grandomani cum le place personajelor. Pe perete proiecții 3D cu ei înșiși când au multă treabă. Și când n-au multă treabă doar dau impresia că au. În fundal un casetofon vechi, plin de praf, cu o singură casetă care rulează la infinit, suficient de tare, numai aplauze. Mai prinde banda din când în când. Cele trei personaje se plasează pe jilțuri la distanța regulamentară de 1,5 m și toți poartă mască. Ușa capitonată a biroului este mereu închisă. Gicu își cheamă secretara numai prin telepatie.
ACTUL I (și singurul)
Gicu (perfectul): Morții lui… ați văzut ce mi-o făcut „Ăla”?
Harghir (latifundiarul): Toți nesimțiții ca „ăla” trebuie dați în judecată. Asta trebuie să faceți toți… să-i dați în judecată. De frică poate o lasă mai moale.
Jiță (ieuroparlamentarul): (vizionând plictisit de conversație cum rurează imaginile 3D cu el „peste tot”): Io nu mă bag… eu scriu editoriale despre mine, n-am timp de prosti… plus că mie-mi place să se scrie despre mine orice, numa să se scrie. Plus că m-am obișnuit cu asta, plus că nu moncurcat… am ajuns sus… până la Brucless am ajuns cu avionul…
Gicu (perfectul): Așa fac, dom` Harghir: îl dau în judecată pe „Ăla”. Auzi, tu, la el… servietă, măh, servietă!… Aia era borsetă toată ziua și „Ăla” zice servietă… Morții lui de prost… Eu cu mâna mea îi demonstrez că aia e borsetă. Scriu o sută de pagini dacă e cazul și tot îi demonstrez…
Harghir (latifundiarul): Așa să faci, Gicule… n-avem altă șansă cu nimeni ca „Ăla”. Vezi dacă mai sunt și alții, și dacă trebuie te susțin. Mă și gândeam că eu te-am pus perfect, eu trebuie să fiu alături de tine.
Jiță (ieuroparlamentarul): Bă, da niște proiecte mai avem și noi în plan? sau mă țineț aicii pe scaunul ăsta până-mi amorțesc picioarele?
Gicu (perfectul): Io nu-s cu proiectele dar sunt cel mai bun la controale dacă trebe… plus că mă-ncurcă rău năpasta asta ce-o picat pe noi… fix când sunt eu perfect o trebuit să vină și asta…
Harghir (latifundiarul): Da, mă… da, lasă, Gicule… ști și tu că-n tot răul e și-un bine… bine la buzunar… și ce contează cu adevărat în viața asta, dacă nu buzunarul? Cum ne facem noi treburile la partid? Cu buzunarul gol? Ei, Gicule… Tre să tragem toți, asta e…
Jiță (ieuroparlamentarul): E serioasă treaba… și la Brucless zic toți că o fi bai la buzunare… că se golesc, că o fi greu de umplut…
Gicu (perfectul): Bă, Jiță, mă… tu numa vești proaste ști să ne dai? Iaca ne-ai dat-o și p-aia cu Masonel… știm toți, Jiță, că tu ai fost cu ideea… tu ești cu ideile-n partid și noi tre să ne executăm.
Harghir (latifundiarul): Da, auziți… noi ce mama-mă-sii facem acuma?
Gicu (perfectul): Cu ce, Harghire?
Harghir (latifundiarul): cu ce-am făcut până acum… iar sapă „Ăla”, iar am făcut dar de ce-am făcut, iar n-am făcut dar de ce n-am făcut… plus că acum Masonel a ieșit din joc dar noi i-am făcut lansare, campanie de când o-nceput covidu… alți bani, altă distracție… și cutiile alea din subsol cu pixuri cu el, afișele alea, filmulețele promovate…
Jiță (ieuroparlamentarul): Deja deveniți prea ieczaț și io nu-s cu detalile… eu am vizuine, mă… vi-zu-i-ne!, ați auzit…
Harghir (latifundiarul): Ai viziune, Jiță, nu vizuine…
Jiță (ieuroparlamentarul): Nu, mă… n-ai înțeles nimic din politică. La proști le spui că ai vizuine când ai vrut să zici viziune (că n-ai). Sunt și proști care știe să citească și să scrie… o să se-nerveze că ai zis vizuine, o să facă mișto de tine o vreme, dar uită esența: că n-ai viziune… până se prind proștii, Harghire, nu mai ieczistă problema cu buzunarul gol… așa se face, bă…
Gicu (perfectul): Voi v-ați adunat la mine-n birou să vorbiți ale voastre? Cu problema mea cum rămâne? Tot nerezolvată?
Jiță (ieuroparlamentarul) și Harghir (latifundiarul) în cor: Gicule, rezolvățio… noi avem o campanie de făcut, și problema ta n-are legătură cu asta…
Jiță și Harghir discută despre campanie și nu-s atenți la Gicu care, plictisit, se gândește la Nuți secretara că ar fi bine să apără. Se deschide ușa, intră Nuți. Se apropie de Gicu care-i pune mâna pe fund… el numa așa poate gândi.
Nuți secretara: Șefu, știu sigur că maț chemat…
Gicu (perfectul): Da, Nuți… ăștia doi or uitat de problema mea… ei m-or sfătuit să fac asta și acum n-au timp s-o rezolve că au campanie… Tre să fac ceva, Nuți… tre să fac ceva… Tre să-l distrug pe „Ăla”, să-l compromit, să iau tot de pe el… ai văzut că pe judecătorii de aici nu mă pot baza… ăștia țin cu „ăla”, ajung eu la alții și rezolvă avocatul meu acolo…
Nuți secretara: Șefu, știu sigur că vă gândiți să vă fac legătura la poliție…
Gicu (perfectul): Da, Nuți… cum îmi citești tu gândurili nu mi le citește nimeni. Fă-mi legătura…
(Nuți face legătura și iese din birou. Jiță și Harghir par chiar pretini în decorul ăsta… da nu-i sigur. Gicu vorbește la telefon cu poliția, Jiță și Harghir nu-s pe fază)
Gicu (perfectul): Alo?… Alo?… Bă, tre să zic de două ori alo până să răspundeți? Unde mama naibii vă credeți? Trebuia să-mi trimiteți ceva urgent… Poftim? Cum nu se poate? Ce nu se poate. mă, ce nu se poate? Voi știți cine sunt eu, mă, derbedeilor? Eu sunt șeful vostru, mă, neinstruiților. Pe mine mă salutați, mă, cu să trăiți domnule perfect… eu sunt șeful poliției, mă!
(Închide telefonul și umblă agitat prin birou. Se agață banda cu aplauze din casetofon… o repară. Iar umblă agitat prin birou. Are dileme… nu știe sigur dacă „sunatul la poliție” a fost gândul lui adevărat sau l-a păcălit Nuți și nu i-a citit gândul care trebuie. Ce să le zică la ăștia doi? Nu le zice nimic. Se pune la loc pe scaun și dă cu pumnul în masă.)
Gicu (perfectul): Bă, la câtă treabă am eu, tre să stau încuiat în birou cu voi să vă șușotiți?
Harghir (latifundiarul): Gicule, mai calm la vârsta ta. Eu chiar sunt mândru cum ai reușit tu să scapi covidu ăsta de sub control… adică să nu-l iei… ai văzut ce-o pățit Ardei și el n-o fost așa expus ca tine.
(Între timp Jiță citește ziarul de ieri, lăsat pe colțul mesei și-i vine o idee)
Jiță (ieuroparlamentarul): Io nu citesc bine fără ochelari dar mo venit o ideeee cum se poate rezolva problema ta, Gicu-le… Cu grijă, cu grijă, Gicu-le… Tu ai o problemă cu „ăla”… noi navem ca „ăla” dar cu ai noștriii rezolvăm căs fix invers…
Gicu (perfectul): Jiță, explică mai clar că io am zăpăcit cu atâtea ziare… io nu mai înțeleg nimic de atunci de când „ăla” n-o văzut că aia-i borsetă, nu servietă… de atunci io nu mai pot citi un ziar ca lumea… toate mi se par la fel. Azi, de exemplu, am avut și eu o viziune d-aia ca tine. Mi se părea că toate ziarele-s la fel și toate or scris același articol. Le-am dat foc. Nuți cred că l-o lăsat pe ăsta de ieri pe care-l ții în mână.
Jiță (ieuroparlamentarul): Iar nai ânțeles nimic. Bă, cheamă-l pe ăla… cum îi zice… Aaaa… Ceva cu A…
Gicu (perfectul): Ardei?
Harghir (latifundiarul): Hey! Fără Ardei. A fost destul de greu pentru el, nu e ușor să fie cineva covid-de-imagine…
Jiță (ieuroparlamentarul): Nu, mă… al nostru, cum îi zice… e fix ca „ăla” numa invers.
Harghir (latifundiarul): Ghidușul, mă… de Ghiduș zice…
(intră Nuți care i-a citit din nou gândul)
Gicu (perfectul): Cheamă-l pe Ghiduș la mine-n birou. Să vină fără reportofon, că iar scrie greșit și face lumea mișto de noi. Să ia niște pliante d-alea ce-or rămas făcute cu Masonel, poate scrie pe spate. Și să aducă un pumn de pixuri tot cu el că și așa nu le mai împărțim în campania asta. Două minute îi dau să ajungă…
Nuți: Șefu, două minute fac eu până la capătul holului unde-i telefonul fix. Ați zis că fără celulare la dumneavoastră în birou…
Gicu (perfectul): Bine, mă… calculează două minute de când pui telefonul în furcă… dacă nu apare la timp, când intră pe ușă, când îi pun cătușele… așa să-i spui, ai înțeles?
(Nuți iese și fuge la telefonul fix între timp Gicu le spune ce-o făcut. Jiță gesticulează de nervi, Harghir se ține cu mâinile de cap… orice, numa la poliție nu trebuia să sune… tămbălău… iar se agață banda cu aplauze din casetofon… Intră Nuți să anunțe că a ajuns Ghidușul. Cum Nuți e de treabă, spune că a ajuns într-un minut jumate, și merită o primă. Iese Nuți. Intră Ghidușul.)
Ghidușul: Să trăiți!
Gicu (perfectul): Ce gâfâi așa, adormitule? Am zis să vii în două minute și ai întârziat, tre să-ți pun cătușele… nu ți-o zis Nuți ce pățești dacă nu ești în două minute la mine în birou?
Ghidușul: Să trăiți! Am ajuns într-un minut jumate, dar dacă vreți, pedepsiți-mă și pentru asta…
Gicu (perfectul): Bă, obraznicule… ai curaj să mă contrazici? De ce te așezi? Ți-am dat voie eu să te așezi? Vezi că iar e prinsă banda aia, rezolv-o și apoi te așezi…ai înțeles?
Ghidușul: Da, Să trăiți! (dă fuga să rezolve banda cu aplauze și revine. Se aruncă pe scaun. Încep aplauzele.)
Jiță (ieuroparlamentarul): Hai, c-avem treabă, Ghidușule… (aprobă Gicu, aprobă Harghir). Ia un afiș dăla cu Masonel, întoarcel să nui scrii chiar pe față, scoate 2 pixuri și scrie după dictare următoarele: …
Harghir (latifundiarul): Stai… să facem o strategie. Să ne punem de acord ce să scrie. Ca să nu dăm apă la moară, despre Masonel c-o predat ștafeta lu Bibilic nu scrie nimic. Mă gândesc cum dregem asta, scrie Ardei și-i trimite. El bagă undeva în colț, nu se prea vede, nu promovează… Despre Bibilic nu spunem nimic, tăcem că SSSSTTTTSSSSS! Ascultă finu… nu ne complicăm… Despre problema lu Gicu, Ghidușule, nu spunem nimic… tu nu știi, n-ai auzit, nu te bagi… Tu nu ești ca „ăla”, ești al nostru… adică ești cu noi. Mai căcatu lu Gicu ne lipsea acum în campanie. Ai înțeles?
Ghidușul: Da, Să trăiți!
Gicu (perfectul): Și problema mea?
Jiță (ieuroparlamentarul): Problema ta rămâne problema ta și cam atât. Ghidușul n-are treabă cu asta. Ca să fie bine îi dictăm ce să scrie, el notează, corectează cât poate și el, fără ideile lui că ne strică strategia. Sper cați reținut ce vam explicat la partea cu vi-zu-i-ne. Trebuie să spunem altfel ce avem de spus să distragem atenția. Harghir îl pune pe Ardei să-i trimită muuulte texte cu și mai muuuulte poze (ca astea la care ne uităm acum pe pereți) cu drumuri și realizări.
Ghidușul: Da, Să trăiți! Dar… drumurile alea nu-s chiar gata și nu chiar există…
Harghir (latifundiarul): Am stabilit că fără ideile tale că ne strici strategia. Drumurile alea vor exista, o să fie frumoase, avem planșele, oamenii vor să vadă drumuri, drumuri le dăm să vadă… Tu scrii după dictare, nu invers. Nu știu cum faci, dar sute de chilometri de drumuri apar în ziar. Ai înțeles?
Jiță (ieuroparlamentarul): Bă, Bibilicul ăsta bate câmpiii… plus finu e cu ochi pe noi… noi tre să-i dăm murăngură proiecte săl ținem ocupat. Plus că trebuie săl rezolvăm pe Masonel. Dacă nu se termină scandalul cu căcatul, îl punem în locul lui. Ai înțeles, Gicu-le? Dacă nu scăpăm de „ăla” te retragi și predai ștafeta lu Masonel. Facem un text frumos, o să iasă bine, te uită lumea și gata și problema ta e ca rezolvată. Găsim noi ceva și pentru tine. Noi acum avem pe cap campania.
Gicu (perfectul): ( bâlbâindu-se) Cum să mă retrag? Să predau ștafeta lu Masonel? Cum a făcut Masonel cu Bibilic?
Jiță (ieuroparlamentarul): Da, mă. Folosim aceeași schemă. Ne schimbăm între noi. Văd că ține. Măcar până se mai liniștesc apele.
Ghidușul: Da, Să trăiți! Deci am înțeles. Eu scriu despre Masonel că a predat ștafeta. Despre Bibilic că a primit ștafeta. Despre drumurile frumoase. Despre proiecte. Nimic despre Gicu că nu știu.
Jiță (ieuroparlamentarul): Nai înțeles nimic. Tu nu scrii nimic cu ideile tale. Iei afișul, îl întorci invers, scoți pixul din buzunar și scrii ceț dictez eu. „1. Până în 2027, România va fi o ţară total modernizată: regiunile istorice vor fi conectate prin autostrăzi, agricultura nu va mai fi doar un mijloc de subzistenţă, iar tinerii români vor forma cel mai puternic hub european de IT. Desigur, nu va lipsi respectul pentru cultură, tradiţie şi valori naționale; 2. Am participat sâmbătă la o întâlnire cu liberalii care vor candida pentru primăriile de municipii. Împreună cu domnul primar Ilie Bolojan le-am împărtășit colegilor noștri din experiența noastră în administrație, iar președintele PNL domnul Ludovic Orban le-a vorbit despre responsabilitatea liderilor politici, atât la nivel local cât și național. PNL face admnisitrație cu responsabilitate!; 3. Am călătorit de la Arad la București și retur cu trenul Astra Trans Carpatic și pot spune că DA, avem trenuri moderne și sigure. Călătoria a fost una în siguranță, cu un mijloc de transport demn de orice țară europeană. Aradul are o gară cu facilități europene și o linie de transport privat ce se ridică la standardele internaționale. Investițiile în sistemul feroviar sunt un pas pentru dezvoltarea durabilă a economiei și societății!”
Ghidușul: Da, Să trăiți! Deci am înțeles. Dar scriu despre dumneavoastră, nu despre Arad și nici despre candidat…
Jiță (ieuroparlamentarul): Păi despre cine vrei să scri? Păi nu eu am făcut din Arad un oraș ieuropean? Nu eu am adus lumina în Arad odată cu Elba? Nu eu am adus Kauflandu? Nu eu am lăsat UTA fără UTA? Nu eu am promis Mureșel navigabil acum 12 ani și acum are și Bibilicul temă de campanie? Ce era Bibilicul fără mine? Ce erați voi fără mine? Deci… continuăm…
„ 4. Drumul expres Arad – Oradea, un proiect ambițios al regiunii. Împreună cu domnul primar, Illie Bolojan, am discutat la Ministerul Transporturilor despre etapele următoare în ceea ce privește implementarea proiectului. În următorii ani, proiectul va fi realizat cu finanțare nerambursabilă de la Uniunea Europeană; 5. Sportul te învață să lupți, să fii competitiv și să faci performanță. La 53 de ani, squash-ul este alegerea mea. Și la fel ca în sport și-n politică performanța se obține prin muncă. Procentele, la fel ca anii, arată nu doar experiența dar și perseverența și hotărârea de a ieși învingător în orice luptă!; 6. Particip la ședința Grupului PPE, unde cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a vorbit despre prioritățile Președinției Germaniei la Consiliul UE: drepturile noastre fundamentale, coeziune, protecția climei, digitalizarea și răspunderea UE la nivel mondial. Așa cum a punctat Angela Merkel în discursul său, pandemia de Covid a lovit puternic cetățenii, dar o pandemie nu trebuie să fie o scuză pentru a nu respecta principiile democratice.; 7. Marile proiecte ce vizează devoltarea Aradului i-au fost prezentate ministrului transportului, domnul Lucian Bode, în Sala Festivă a Primăriei Municipiului Arad. Împreună cu directorul general SNCFR România, directorul adjunct CNAIR și alături de echipa administrativă PNL Arad, am vorbit despre mobilitatea din Arad și despre viitorul infrastructurii feroviare și rutierete. Iată că după doar 10 luni de guvernare PNL, Aradul are în vizor proiecte majore, strategice de zeci de milioane de euro, precum calea ferată de medie viteză Arad – Timișoara, drumul expres Arad-Oradea, dar și centura de Sud-Est.”
Ghidușul: Să trăiți! Îmi permiteți să schimb pixul? Văd că am rămas fără pastă… Gata…
Jiță (ieuroparlamentarul): Continuăm cu „ 8. În aceste momente discutăm la Timișoara despre investițiile din regiune, iar de la ora 14.00, Aradul își prezintă cele mai importante proiecte de infrastructură rutieră și feroviară în fața domnului ministru al transporturilor, Lucian Bode. Investim împreună pentru dezvoltarea Aradului, pentru arădeni.; 9. Drapelul românesc este la loc de cinste în Parlamentul European! Culorile drapelului național le purtăm cu noi oriunde am merge. Fie că sunt la Arad sau în Parlamentul European, am mereu tricolorul cu mine, acest simbol care ne aduce aminte de sacrificiile poporului nostru în trecut, dar și de viitorul României.; 10. Se lucrează la cea de a şasea parcare supraterană inclusă în proiectul de Regenerare Urbană, situată în cartierul Micălaca. În timp ce politicienii se luptă pentru funcţii şi se mută de la un partid la altul, proiectele începute de mine merg înainte!; 11. Astăzi, începând cu ora 20.00, voi fi în direct la TV Arad.; 12. Prin discursul susținut astăzi în Parlamentul European am solicitat Comisiei Europeane și statele membre să ia măsuri pentru o protecție adecvată a lucrătorilor transfrontalieri.; 13. Statele trebuie să se pună la masa negocierilor, să lase orgoliile şi calculele egoiste deoparte. Nu e timp de competiţii absurde şi jocuri de culise. Oamenii politici mari apar şi sunt recunoscuţi după crizele pe care le gestionează şi deciziile pe care şi le asumă. Oare UE mai are asemenea oameni politici? Aşteptăm răspunsul…; 14. Sunt în direct la Antena 3! Discut despre subiectele zilei! ”… Stop! Trebuie să plec la aeroport… până revin de la Brucless ai ce băga…
Gicu (perfectul): Unde pleci, Jiță? Cu problema mea cum rămâne?
Jiță (ieuroparlamentarul): Mă, am stabilit că problema ta e problema ta, nu a partidului. Nu acum a partidului. Găsim noi ceva și pentru tine. Poți vorbi cu Bibilicul să te ajute că și tu l-ai ajutat. Vorbește și la comunitară, acolo ești ca acasă… poate mergi acolo… (Jiță iese din scenă).
Harghir (latifundiarul): Până ai scris tu după dictare eu am vorbit cu Ardei. Știe exact ce are de făcut și ce să-și trimită. Nu schimbi nimic, ai înțeles? Tre să fug că am rămas și fără Masonel, și cu drumurile pe cap. Acum și-o luat și el liber că o intrat în ceva sectă de camionagii. Mi-o lăsat un mesaj din care n-am înțeles nimic. Am aici biletul (scoate biletul șifonat din buzunarul de la sacou): „ Când Arad înseamnă acasă, când inima mea aparține Aradului, este ușor ca mintea să se gândească în primul rând la acest oraș. O funcție este o convenție. O poziție este doar o convenție pe care ceilalți oameni o respectă. Însă o idee (un crez) este mai presus de orice. Spunea cineva că nimeni nu poate opri o idee atunci când ajunge la timpul ei. Iar ideea mea este Aradul de mâine. Un loc mai bun în care să muncim și să trăim. Un Arad mai împlinit. Și, împreună cu echipa PNL, o să lupt pentru asta indiferent din ce poziție sau funcție. Nu o să lupt cu oameni, ci cu mine însumi. Iar miza ar trebui să fie arădenii. Întotdeauna.” Nici pe ăsta să nu-l publici. L-o promovat el pe facebook.
Gicu (perfectul): Unde pleci, Harghire? Cu problema mea cum rămâne?
Harghir (latifundiarul): Mă, am stabilit că problema ta e problema ta, nu a partidului. Nu acum a partidului. Găsim noi ceva și pentru tine. Poți vorbi cu Bibilicul să te ajute ,că și tu l-ai ajutat. Vorbește și la locală, acolo ești ca acasă… poate mergi acolo… (Harghir iese din scenă).
Ghidușul: (către perfect) Acum sunt și eu liber, pot pleca.
Gicu (perfectul): Cine-o zis că tu ești liber? Te dai și tu ca „Ăla” acum când avem nevoie de tine? Cu problema mea cum rămâne?
Ghidușul: Care problemă, șefu? Am stabilit că nu spun nimic… eu nu știu, n-am auzit, nu mă bag… Am scris după dictare și cam atât. Sunt liber, șefu?
Gicu (perfectul): Ești liber să pleci din biroul ăsta acum și cam atât.
Ghidușul: Am ânțeles, să trăiți! (pleacă și Ghidușul)
Rămas singur în biroul imens dar întunecat, cu o masă mare și multe jilțuri pentru grandomani, pe perete rurau proiecții 3D cu ei înșiși când aveau multă treabă. Și când n-aveau multă treabă doar dădeau impresia că aveau. În fundal casetofonul vechi, plin de praf, cu o singură casetă care rulează la infinit, suficient de tare, numai aplauze. Mai prinde banda din când în când. Ușa capitonată a biroului este închisă. Gicu își cheamă secretara numai prin telepatie pentru ultima dată. Întră Nuți, Gigu îi pune mâna pe fund pentru ultima oară, ridică servieta, merge încet să descurce banda iar încurcată a casetofonului, încep aplauzele și pleacă…
