[Profile în câteva linii] MARIA PAȘCALĂU   

maria pascalau
Distribuie:

Plecarea în urmă cu doi ani, de la conducerea Liceului Național de Informatică și chiar din colectivul didactic, fără să comenteze în spațiul public, întrerupând orice relație cu foștii colegi,  a creat „valuri, valuri” dar nu am auzit ca cineva să-i fi spus MULȚUMESC pentru strădaniile de peste 40 de ani în învățământ. Este evident, oricât de rezervați ar fi unii sau alții, că MARIA PAȘCALĂU nu poate lipsi dintr-o posibilă istorie a învățământului arădean, nu pentru că a fost 5 ani inspector școlar general, deoarece au ocupat mulți această funcție și numele lor nu mai este amintit nici chiar accidental. Dar nici pentru cei 18 ani ca director de gimnaziu și liceu nu trebuie neapărat amintită, deoarece au fost directori cu mult mai mulți ani în această funcție.


Să recunoaștem că puțini sunt dascălii, care au păstrat de-a lungul anilor VOCAȚIA DE ZIDIRE / CONSTRUCȚIE INSTITUȚIONALĂ, precum MARIA PAȘCALĂU.

Știu că în prima zi ca inspector școlar general, în anul 1997, din pricina absenței unei gresii de pe coridorul imobilului de la etajul I, mascată prin acoperirea cu un covor, o doamnă aflată cu treabă în instituție, a căzut, fracturându-și piciorul. Imediat, au început lucrările pentru restaurarea imobilului aflat de foarte mulți ani într-o stare deplorabilă. Îmi amintesc că în 7 martie 2000, în calitate de inspector școlar general, MARIA PAȘCALĂU a participat în biroul prefectului de atunci, Gheorghe Neamțiu la vizita ministrului Andrei Marga, care îmi comunicase direct, fără menajamente, Hotărârea privind un experiment în campania electorală și anume absorbția Universității „Aurel Vlaicu”, precum se știe, o instituție de stat, de către una privată și anume, Universitate „Vasile Goldiș”. A urmat apoi o bătălie, la care nu doresc să mă refer acum, dar am menționat-o spre a sublinia momentul când am cunoscut-o pe MARIA PAȘCALĂU, eu nemaiavând ore la Liceul „Ghiba Birta” în momentul când a fost numită inspector școlar general.

Au trecut câțiva ani și am avut ocazia să văd ȘCOALA GIMNAZIALĂ nr. 5, unde MARIA PAȘCALĂU era director și am fost uimită să constat transformarea unei școli oarecare, prin investiții și o strategie pe termen lung, într-o instituție de învățământ europeană. M-am gândit atunci și după ce în anul 2016 înființase LICEUL NAȚIONAL DE INFORMATICĂ (prin fuziunea dintre Liceul Tehnologic „IULIU MANIU” și Școala Gimnazială nr.5) câte STRĂDANII, câte NOPȚI nedormite, câte UȘI ce trebuiau deschise, câtă IMPLICARE fizică, dar și emoțională a probat MARIA PAȘCALĂU pentru a reuși să plaseze cele două școli în elita învățământului arădean.


Dar MERITUL nu este numai de a institui un liceu nou, solicitat ca opțiune în comunitate, ci de a-l impune în scurt timp printre cele mai bune școli la nivel național și internațional, rezultatele în domeniul roboților uimind până dincolo de ocean.

Este dificil să obții asemenea izbânzi instituționale, însă MARIA PAȘCALĂU a demonstrat a fi nu doar o FEMEIE PUTERNICĂ, ci și o PROFESIONISTĂ de anvergură, INTELIGENTĂ, AMBIȚIOASĂ, CORECTĂ, mereu atentă să respecte legile/cuvântul dat, DEMNĂ (a mărturisit că a convins întotdeauna decidenții prin argumente, dar „nu a lustruit nicicând pantofii acestora”), asumâdu-și SACRIFICII numai de ea știute. Nu știu dacă în afară de Dumnezeu și de soțul său, absolvent al unei dificile specializări (cibernetică economică) la ASE București, care a susținut-o necondiționat de-a lungul anilor, a mai fost cineva (poate mulți sau poate puțini), care i-au fost alături în demersurile de construcție instituțională. Nu știu să se fi lamentat vreodată, dar, în mod sigur, au existat momente dure, iar aparența de DICTATOR, de INFLEXIBILITATE ascundea/ ascunde SENSIBILITATE și IUBIRE față de oameni, calități sine-qua-non în dezideratul de a oferi comunității o construcție instituțională apreciată, în mod deosebit.

I s-a conferit, potrivit consemnării din presă arădeană, în 22 august 2018, titlul  de CETĂȚEAN DE ONOARE al Aradului „pentru implicarea cu dăruire în dezvoltarea învățământului preuniversitar arădean, precum și în promovarea imaginii Aradului în țară și în străinătate”, după ce i se decernase în urmă cu câțiva ani (2006) titlul de EXCELENȚĂ, de asemenea, din partea Primăriei.


Apreciind-o pe MARIA PAȘCALĂU pentru realizările sale de excepție,

m-a surprins plecarea ei intempestivă după începerea anului școlar, în 5 octombrie 2022, dar am așteptat să treacă un timp spre a nu scrie „la cald” și, mai ales, spre a discuta cu dânsa despre motivul despărțirii totale de școala, pe care chiar ea a înființat-o, împotriva tuturor opreliștilor, desigur, numeroase. ORGOLIOASĂ, poate prea orgolioasă, și DEMNĂ, în dialogul purtat telefonic, MARIA PAȘCALĂU nu reproșează nimic, nimănui, ci precizează desfășurarea „evenimentelor”.  Desigur, vârsta nu ocolește pe nimeni și a venit vremea pensionării, dar nu s-a prezentat a doua oară, la examenul de director, deoarece, așa cum sublinia într-un interviu din „aradon”, potrivit legislației, „profesorii pensionari pot să predea în continuare, dar nu mai pot ocupa funcții de conducere.” Deci era hotărâtă să revină la catedră ca profesor de fizică, considerând această disciplină „un liant între disciplinele școlii și între oameni, legile fizicii având consecințe în viață, oricât am vrea să le ocolim”.

Primise de la Inspectoratul Școlar Județean o „detașare în interesul învățământului” pentru anul școlar 2022-2023, deoarece postul de director era încă liber, datorită faptului că profesoara Lilla Pellegrini fusese numită pe un post la Inspectoratul Școlar Județean. Fiind soția lui NICOLAE PELLEGRINI, un respectabil inspector școlar general adjunct, funcție, pe care a ocupat-o peste 2 decenii, își permite să se răzgândească după începerea anului școlar în 5 octombrie 2022, Ziua Educației. MARIA PAȘCALĂU este chemată urgent, în acea zi, la ora 11,50 la Inspectoratul Școlar Județean și i se comunică: „Îmi pare rău, dar profesoara LILA PELLEGRINI nu mai dorește postul de inspector, ci dorește să preia imediat, începând cu a doua zi, postul de director”. INCREDIBILĂ această grabă a inspectorului școlar general de a solicita în aceeași zi,  în care seara este Balul Educației, iar ziua următoare era liberă, CONVOCAREA la ora 16, a unui CONSILIU PROFESORAL la Liceul Național de Informatică, spre a anunța schimbarea din funcția de director a MARIEI PAȘCALĂU (consiliu, la care ea nu a participat), dar la care niciun coleg nu și-a exprimat opinia sau măcar un vag semn de întrebare. Nu știu dacă NICOLAE PELLEGRINI, atunci proaspăt pensionat, a făcut presiuni pentru preluarea de către soția sa a postului de director, după începerea anului școlar, fără a avea o motivație exprimată sau dacă foștii săi colegi de la Inspectorat au dorit să-și manifeste „iubirea”, improvizând rapid plecarea MARIEI PAȘCALĂU de la LICEUL NAȚIONAL DE INFORMATICĂ. Citesc în „Aradon” aprecierile arădenilor exprimate cu acest prilej, pentru activitatea  desfășurată de către aceasta, ca educator și pentru înființarea unui „liceu de vârf” la Arad.


MARIA PAȘCALĂU a decis să întrerupă orice legătură cu foștii săi colegi.

O înțeleg, deoarece mâhnirea este mare privind modul pripit de a fi îndepărtată, neținându-se seama de MUNCA și DĂRUIREA sa până la sacrificiu, vreme de 40 de ani, în învățământul arădean. Îi propun, însă să încerce să înțeleagă că „trădările sunt scrise în legile omenești” și să revină în mijlocul colaboratorilor și a comunității arădene, deoarece experiența sa este valoroasă pentru prezent și pentru viitor.

Iar, în final, îi dorim SĂNĂTATE și VIAȚĂ LUNGĂ, transmițându-i că meritele sale nu vor fi nicicând uitate, deoarece reprezintă pagini elocvente ale ultimelor 4 decenii, pagini importante ale istoriei învățământului arădean preuniversitar.


Citește mai multe PROFILE – AICI


                   

Categorie: Opinii
Etichete: liceul national de informatica, Maria Pascalau, profesor de fizică
Distribuie:
Articolul anterior
Dublă lansare de carte la Cărturești AFI Arad | Cărți și povești care unesc trecutul și prezentul
Articolul următor
LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXIX)

2 comentarii. Leave new

  • avatar of profesor lni
    Profesor LNI
    20 ianuarie 2025 16:16

    Stimată doamnă,
    Eu am o întrebare simplă: unde ați fost în octombrie 2022, când poate se mai putea face ceva pentru ca distinsa doamnă să rămână director al liceului? De ce nu ați scris atunci nimic?
    În altă ordine de idei, să știți că există oameni care îi mulțumesc doamnei Pașcalău și în ziua de azi, atât printre foști elevi, părinți, dar și profesori.
    Să știți că au fost colegi dascăli care au evocat personalitatea și realizările doamnei Pașcalău în Consiliul profesoral pe care îl amintiți, dar vocea nu le-a fost ascultată, ba chiar au fost puși jos ca niște copii care meritau 4 la răspuns.
    Tot respectul că evocați o asemenea personalitate, dar întârzierea e mult prea mare.
    Această DOAMNĂ a învățământului arădean merita sprijinită la momentul potrivit de presă, de Primărie, de Minister. Nimeni nu a făcut-o. Profesorii care o respectau și îi apreciau munca erau ,,prea mici” pentru a face ceva.

    Răspunde
  • De ce nu apar majusculele în mesaj? Nu suntem analfabeți, știm unde se scrie cu majusculă.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

alexandru v. mureșan

MENAJERIA DE STICLĂ (3)

          MENAJERIA DE STICLĂ  (3) |  „PRETTY WOMAN” vs. „SOFT GIRL”? – Partea întâi   – [Avertisment. Să mă ia dracu’!… De când mă știu, am fost…
virgil florea

MAI ALEGEM?

Nu ne este dat nouă, oamenilor, să alegem cum să murim, dar ne este pus la dispoziție felul în care alegem să trăim. Iar alegerea este întotdeauna efectul gândirii noastre.…
virgil florea

Normal versus inutil

Nimic din ceea ce ne înconjoară nu vine așa, din senin. Și, știm bine toate au cauze. De obicei ele nu ni se spun pentru că cele mai multe sunt…
alexandru v. mureșan

PĂLĂVRĂGEALĂ DESPRE CONDIȚIA UMANĂ (8)

[ARGUMENT. Mai toate dicționarele serioase cad de acord asupra ideii că „pălăvrăgeala” este „Discuție despre lucruri lipsite de importanță”. Deci, un fel de vorbărie inutilă… Și totuși întreaga istorie a umanității…
alexandru v. mureșan

MENAJERIA DE STICLĂ (2)

SINGURA SOLUȚIE: O, CE REVELAȚIE!… |  ÎNC’O REVOLUȚIE?… NU, O OVULAȚIE!… [Avertisment. Să mă ia dracu’!… De când mă știu, am fost un misogin-sexist (?) i.e., nu împotriva muieretului, în general – dragile…