Oare să fie pură întâmplare că am găsit în poștă noul volum de versuri al lui Adrian Alui Gheorghe, Nu-i mai așteptăm pe barbari (Editura Tracus Arte), tocmai când m-am întors dintr-un periplu prin Marea Britanie? Mă îndoiesc. Barbarii ne-au tot bătut la poartă și noi, ospitalieri cum suntem, i-am poftit să intre și ne-am retras cuminți în munți. Doar că de data aceasta, poetul nu-i mai așteaptă pe invadatori ca-n romanul lui J. M. Coetzee, ci îl văd mai apropiat de pelicula canadiană Les Invasions Barbares, scris și regizat de Denys Arcand, de fapt o satiră socială ce îmbină realismul brutal și umorul subtil, oferind o perspectivă sinceră asupra fragilității vieții și a modului în care oamenii își fac bilanțul existenței, explorând în egală măsură tensiunile și reconcilierile dintre generații, și aici nu mă refer strict la cele literare. Din toate acestea nu lipsesc, desigur, umorul și sensibilitatea, căci după cum grăit-a poetul: „Civilizațiile se ciocnesc/ dar iarba nu știe asta”. Am citit cu nesaț ciclul de „poeme americane” (apropo de barbari) ale vilegiaturistului Adrian, m-au cucerit prin limbajul lor direct și precis, prin tonul amar și ironic, prin diversitatea subiectelor atacate, de la încercarea de rebrand-uire (ca să forțăm puțin romgleza, că doar tot un barbarism e și dânsa) a celebrului „cerc al poeților dispăruți”, la emoționantul raport întocmit poetului Richard Brautigan, care a decis să-și pună singur capăt zilelor:
La pescuit de păstrăvi în America,
cu Richard Brautigan
(din raportul anchetatorului)
Moartea l-a găsit pe Richard Brautigan,
care se refugiase, de frica ei și a creditorilor,
în marginea orașului San Francisco,
la Bolinas;
aici, Moartea, urmând rândurile din volumul
Trout Fishing in America literă cu literă,
ca și cum ar fi urcat pe o cărăruie sau pe o scară
până în vârful muntelui,
l-a văzut, l-a țintuit cu privirea;
anchetatorii au constatat că Moartea –
pe care odată și odată trebuie
să o ia cineva la întrebări, judecăm
de mii de ani efectele
dar nu mergem în profunzime, la vinovat –
avusese în mâinile încleștate
un revolver Smith & Wesson de calibrul 44,
iar ca să inducă în eroare pe anchetatori
i-l strecurase la un moment dat în palmă victimei;
Brautigan tocmai silabisea
din Shakespeare,
era o frază din Hamlet:
„Un om poate pescui păstrăvi
cu un vierme
care a mâncat dintr-un rege;
şi poate mânca apoi din peştele
care s-a hrănit cu acel vierme…”.
Nu a contat nici insolitul frazei,
nici frumuseţea limbii,
nici măcar faptul că nu pătrunsese până la capăt
subînţelesul şi înţelesul.
Nu a avut nicio milă.
Tematic și simbolic, dacă ne raportăm doar la titlu și conținut, nu mai e o surpriză pentru nimeni că, deja, de multă vreme, ecourile liricii sale străbat și reverberează dincolo de granițele țării noastre, cum remarcă și criticul Gheorghe Grigurcu pe coperta a patra a plachetei: „Adrian Alui Gheorghe este, indiscutabil, unul dintre puținii poeți ai generației sale care știe cum trebuie să arate poezia română capabilă să ne reprezinte în Europa noului mileniu.” Iar autorul adaugă: „America este/ o prelungire a Europei/ așa cum gâtul girafei/ este o prelungire a girafei.” La fel ca-n celelalte volume ale sale, regăsim și aici un întreg univers care freamătă și vuiește de lirism, unde și cel mai insignifiant gest și cea mai banală replică devin poezie. Pentru Adrian Alui Gheorghe, poezia devine un catalizator al transformării care schimbă percepțiile și oferă noi perspective asupra lumii. Aș plusa și aș spune că, pentru el, poezia nu este doar un mod de exprimare artistică, ci și un mijloc de transformare personală. Ba chiar mai mult de-atât, un crez: „Unii au căutat aur în America, eu caut poezie”. Limbajul este profund metaforic, uneori introspectiv, alteori satiric, biciuind moravurile, superficialitatea și consumerismul:
Poem
Îmi zice prietenul meu, cântărețul de bluesuri
care pune pe muzică buletinele de știri
la un post de radio comercial:
sunt americani care adună toată viața
dolari
bani bani bani
și care nu își oferă nici măcar plăcerea
de a se opri
ca să-i numere.
În concluzie, văd în versurile scriitorului nemțean o combinație omogenă de critică socială, reflecție filosofică și bogăție imagistică. Prin abordarea diversă tematic și prin stilul versatil, el reușește să creeze texte care provoacă, inspiră și emoționează cititorul.
