De la castelul Brancovici din Ineu ori dinspre Moara cu/ fără noroc a lui Slavici, pe drumul Sămădăului spre alt castel regal al prințului sârb, Karagheorghevici, din centrul comunei Bocșig învățătorește Rodica OCHIȘ. Dacă ai curiozitatea, preabunule cititor, să continui pe cărările turmelor de porci prin codrii belenilor ajungi în satul Cărand, aproape de apele Crișului-Alb, locul nașterii Rodicăi, de unde cărările se pierd, spre Crocna, în pădurile Bihorului. Fire blândă, cu părul bălai și cu albastrul ochilor împrumutat parcă din culoarea cerului la răsărit, Rodica Ochiș se află la al cincilea volum de poeme, scrise după modelul clasic al lirizării, în catrene, ritmuri muzicale și rime alese.
Preia sugestii din spațiul alcătuit în „Dincolo de tăceri” (Editura Creațio, Oradea, 2024), o metaforă a trecerii timpului într-o altă dimensiune existențială. De acolo, se ivesc semne ale dorului, iar coperta, prin imaginea sa, de locul trecerii spre lumina înnorată a „marii treceri”, sugerează o inversiune spațială: dinspre pământul umbrit de albastrul nopții, discret irizat de lumina subțire a lunii, se trece prin paginile cărții spre frumusețea însorită a unei existențe lirice imaginate. „E lumea mea”, spune poeta din Bocsig. Scrie în autograful dedicat: „gândul meu a trecut dincolo de tăceri pentru a-și construi o lume tainică, plină de amintiri dragi, trăiri frumoase, oameni și prieteni deosebiți, în care efemerul mu-și găsește loc”.
Am scris prefața însoțitoare, dându-i titlul „Cuvânt răstignit în poezie”, identificând ideea că izvorul lirismului se ivește dintr-o suferință, pe care, prin sensurile date cuvintelor, o convertește în cântare. Dincolo de dor, lacrimi, tăceri, lumânare plânsă, tristeți, poeta restituie sufletului atmosfera primăvăratică și „dulcea minune” a florilor de gutui, cireș și maci înroșiți. Frumusețea vine dintr-un mesaj de iubire de „dincolo de tăceri”, așteptând „dorul aprins” al iubitului, dosit într-o „basma cernită”.
Poezia „De ce, iubire?” cuprinde în conturul cuvintelor starea sufletească generatoare a condiției poetice trăită de femeia înlăcrimată:
„Ce suri și grei sunt norii azi, iubire!
Se zbat în dor aripile de vânt,
Se scutură ninsorile-n neștire
Și troienesc tăcerile-n cuvânt //
Câți fluturi reci îmi cad prin păr, iubire!
Aripile li se prefac în ploi,
Se unduiesc cu lacrima-n privire …
De ce s-adună-atâta ger în noi? //
Și vatra-i fără foc acum, iubire
Și flori de gheață se lipesc pe geam …
Tăciunii ce-au rămas la despărțire,
Îmi povestesc de timpul când eram…//
(…)
Nu pot găsi nici un răspuns, iubire
Și nici nu pot destinul să-l supun !
Se zbate-n mine-atâta răzvrătire
Când plânge visu-n margine de drum!” // (p. 26)
Fără contorsiuni metafizice, fără ecouri filozofice, fără mesaje încifrate, cu o sincerit tristețe devastatoare, lirismul se despletește într-o stare emoțională sinceră, o formă de cuvântare îmbălsămată cu speranță deșartă, în care chiar „visul plânge pe margine de drum”. Fiecare text poartă în sine aroma căutării îndrăgostite, a dorului de sărutare („sărută-mi ochii-n care vezi văpaia”), de aceea merită citite cu grație emoțională și cu reflecția răscolită:
„Te-am căutat în vale și în munți,/ În râsul vesel și-n cântarea tristă,/ Te-am căutat prin ghiocei cărunți,/ În lacrima ascunsă în batistă.// (Te-am căutat, p. 64).
După cum apare cu zâmbetul fotografiat pe coperta 4, Rodica Ochiș convertește tristețea cuibărită în suflet într-o condiție optimistă și terapeutică: „O să-mi cresc pe un ram doar flori de cais/ Presărând nepăsări peste vechiul înscris./ Și-o să-nvăț să-mi aduc zâmbetul înapoi,/ Să culeg bucurii chiar din stropii de ploi”.
Volumul merită citit, iar cartea ar putea fi regăsită în vitrina farmaciilor. Este tonifiantă, contribuie la sănătatea emoțională și asigură cititorilor o stare de beatitudine și bună dispoziție. Versurile sunt muzicale, armonioase, verbele motivaționale, iar substantivizarea alcătuiește un decor optimist și înfloritor. Volumele sale degajează suficientă satisfacție ca să fie calificate mai valoroase decât textele unora, care se lefăie în reviste literare ori în filiale profesioniste ale poeților. Și nu e vorba doar de inducția plăcerii lecturale. Atmosfera creată derivă din simplitatea cântecului popular, rostit cu sinceritate, puritate și delicatețea celei ce nu caută cu orice chip fastul și orgoliul fără glorie. Rodica Ochiș dispune de principalele ingrediente poetice pentru un lirism înălțător, proaspăt și nesofisticat de mode ori modele.
Citește și:
1 comentariu. Leave new
Anton, condeiul tău este acul busolei, ce indeamna la căutare.
Să aveți o toamnă minunată și viață lungă!
Voi cauta volumul în farmacii. Acest PANACEU pentru suflet, spirit și minte, imi racorii toamnă fierbinte care a venit deja pe plaiuri bihorene.