Îndrăznesc să vă solicit puțin interes pentru o chestiune, astăzi nerelevantă, dar dacă persistă în amintirile noastre, e un semnal că a lăsat amprente dureroase în sufletele unora care au copilărit la țară și au suportat abuzurile autorităților.
Cercetătoarea fenomenului comunist din România, exercitat prin intermediul nomenclaturii de partid, Lavinia BETEA mărturisea că numeroasele monografii ale localităților prezintă cadrul general, trecând prea lesne peste suferințele oamenilor, amărelile și tragismul afectiv al țăranilor și familiilor lor. Atunci mi-am amintit că am surprins-o pe mama mea din Tăgădău, plângând și ștergându-și discret lacrimile cu colțul de la zadie. Prin 1952, au venit perceptorii după cotele de chiaburie și impozitele de război. Neavând bani suficienți, i-au luat hainele din dulap. Problema mamei a fost cu ce se va îmbrăca duminică la biserică și miercuri la piața de la Beliu, spre a vinde câte ceva spre a face rost de bani pentru cotele impuse. Luau porcul din cocină, vițelul de lângă vacă, găini, purcei, acești perceptori, care mai înainte erau zuașii celorlalți, oameni neisprăviți. confiscau fără nerușinare orice.
La Arhivele Județene Arad, se află un Dosar cu documente de la Sfatul Popular din perioada 1947 până la desființare, în 1968.
Documentul se intitulează „Chiaburii”, are 42 file, unde regăsesc numele a șapte consăteni, declarați chiaburi, printre care ILICA B. VIRGIL, bunicul meu. Motivul: „are cazan de fiert țuică 1/ 3 împreună cu Cerna Vasile și Dronca Anton. Este menționată averea bunicului: „casă, curte, 0,06, grădină 0,08, vie 0,04, arabil 3,57, 2 boi, 1 vacă”: Are cazan de fiert țuică, de 97 litri. E mult, e puțin, pentru o familie cu trei băieți! Câtă bogăție! Dar mai ales câtă sărăcie! În fine, e declarat chiabur, având impozite mărite și cote impuse. În plus, familia cu cinci membri a fost obligată să se mute într-o coptoriște din aceeași curte, iar casa principală, cu trei camere și bucătărie, a devenit sediu pentru Sfatul Popular (Primăria) al comunei. Ambrosie Țica era președinte, iar semnătura sa și înscrisurile sale sunt argumente că a încheiat cu dificultate cele patru clase elementare.
Cel mai opresat (din lista celor șapte „chiaburi”) a fost Dronca Pavel (Nașu Pali) care a fost „comerciant de prăvălie și cârciumă”,
un fel de birt/ magazin cu pult și o cămăruță de 5/5, unde se întâlneau bărbații pentru socializare și de unde femeile cumpărau zahăr, orez, sare și chibrituri. Când solicită scoaterea de pe lista chiaburilor, Nașu Pali este respins și trecut pe lista „foștilor exploatatori”. Țin minte că avea un singur băiat, care a dispărut pe frontul antihitlerist, în 1944, familia așteptând în fiecare dimineață să primească vești de eroizare ori feciorul să intre pe poarta casei. Autoritățile nu s-au sinchisit nici după 7 ani să anunțe soarta tragică a celui dispărut, dar au terorizat familia pentru o prăvălie pusă la dispoziția sătenilor, singura, de altfel, în Tăgădău. Motivele pentru care șapte familii din Tăgădău au fost incluși pe lista chiaburilor: posesia cazanului de fiert țuică; posesia batozei în cotă parte; posesia prăvăliei, posesia de râșniță cu pietre pentru făină, angajarea de zilieri pentru munca în gospodărie („a avut servitori în permanență”). Abia în 1954, au fost scoși de pe lista chiaburilor (la cerere) următorii: Cerna Vasile, Dronca Anton, Ilica B. Virgil, Ciucea Ignat, Munteanu Nicolae, Ielsovschi Ioan, Țica Florean. Rămân pe listă Dronca Pavel (Pali) și Teuca Crăciun din Benești. Toți au fost „chiaburi săraci”, opresați și umiliți pentru că au fost buni gospodari.
Satul Tăgădău, rânduit în continuarea localității Beliu, are vreo două sute de case, cu circa 400 de suflete. Dispune de o mină de nisip fin – acum ruinată – din care se făceau porțelanuri de înaltă calitate, având comenzi de la curtea imperială a lui Napoleon. „Chiaburii” au dispărut, tinerii au plecat, amintirile recuperează nostalgii, iar casele sunt locuite de alți oameni, ignorând ecoul celor ce-au asigurat traiul și toate sufletele risipite în glia satului. Așa e acum, așa bănuiesc că sunt toate satele peste care a năpădit uitarea.
FOTO Arhivele Naționale – Caricatură despre chiaburi care circula în perioada colectivizării.
2 comentarii. Leave new
Te felicit, dragul meu Coleg și Prieten ,Toni! Ai așezat frumos in pagină tragedia satului tău Tăgădău și prin el a tuturor satelor românești de deal și câmpie și nu numai din vremea perioadei bolșevico – comuniste staliniste.Popasul tău un istoria nenorocirilor trăite de acest prea blând ,prea răbdător și prea împovărat și îndumnezeit popor Român mi-a răscolit și mie sufletul și mintea și inima din aceeași perioadă a cotelor și despăgubirilor de război datorate marii rusii,,eliberatoare ,, .Au fost anii cei mai triști a țărani gospodari și buni chinerniditori i unei etape de maximă umilire și înjosire și tratament animalic a Românilor țărani ,,chiaburi,, ( adică a țăranilor buni gospodari și chivernisitori cu avutul lor ) din partea celor mai de joasă speță de la noi ,, lepădăturile satelor,, care au devenit cozile de topor și colaboratorii securității staliniste ai noului regim satanist ce se înstăpânea pe sărmana Românie abandonată de marele occident ,,democratic și liberal,, și în special de u.s .a.. Acesta își vedea , bine mersi , de interesele lui că și astăzi și ne-a lăsat de izbeliște pe mana celui mai diabolic dintre diabolicii planetei căruia nu-i era milă nici de familia lui – criminalul satanist Stalin.
Rândurile scrise de tine dragă Toni , te rog să le pui într-o Ramă mare ca pe o Sfântă Icoană in mai multe exemplare și să le predai la Primăria și Școala din Tăgădău, la Liceul nostru Pedagogic , în sânul Familiei tale și dacă se poate și subsemnatului.Răndurile acestei respirații istorice pe care tu o faci aidoma unui istoric sunt scrise cu sufletul unui copilaș care încă mai poartă rana acelor dureri nevindecate doar mângâiate de lacrimile prea dulcei și bunei Tale îndurerate MAME !
Fie că slovele cu încărcătură sacră ,,căzute,, din inima și mintea ta sa fie precum un mir cu care ți-ai îngăduit a unge amintirea eroicilor tăi consăteni și a bunicului tău bravi , cu toții , în fața acelor fiare mai.mult decât sălbatice care s-au năpustit asupra agoniselii lor de o viață și care reprezenta însăși demnitatea și libertatea lor și a Familiilor lor! Dumnezeu să le odihnească sufletele lor și ale Neamului lor laolaltă cu drepții Săi! Amin!
Pe tine , Dumnezeu să te răsplătească pentru această pagină tristă de dramatism istoric trăită de un sat arădean precum Tăgădăul si pe care ne-ai resctializat-o cu emoție și susținere documentar -istorică cuceritoare , captivantă !
Mereu cuceritorii, barbari sau nu, după ce au îngenucheat definitiv rezistența, s-au folosit de oamenii de nimic din satele lovite, pentru a fura la propiu averile celor care au muncit și și-au administrat viitorul. Tot așa se întâmplă chiar și azi numai că cei trimiși să fure din averea noastră s-au școlit, s-au îmbrăcat frumos, și fac tot ceea ce „trebuie” să ne lase fără nimic. În plus dau dovadă de o nesimțire fără limite. Guvernul, înciuda faptului că se „screme” de ani buni să investească durabil și eficient, cheltuie banii noștri asigurând plimbări celui mai nesimțitor dintre cei nealeși, cu avioane private la sindrofii fără gust și întâlniri diplomatice fără nici o finalitate. Atunci au luat „nimicuri” pe care țăranii le-a cumpărat cu multe zile muncă. Acum ne iau și ne vând esența națiunii. gratis.