Cifrele publicate de Eurostat pe 16 aprilie 2026 nu lasă loc de interpretare: România are cea mai mare inflație din Uniunea Europeană — 9,0% anual în martie 2026, față de o medie europeană de 2,8%. Nu suntem cu puțin peste medie. Suntem de trei ori și jumătate mai sus, la o distanță abisală față de oricare alt stat membru. Croația, a doua pe listă, e la un procent de 4,6%. România aproape dublează și locul doi.
Aceasta nu este o criză externă care ne-a lovit din neant. Este factura pentru decenii de politici publice iresponsabile, plătită acum, câte puțin, de fiecare român la raft, la factură și la pompă.
Ce a construit dezastrul: cauzele structurale
Deficitul bugetar al României a atins 9,3% din PIB în 2024 — cel mai mare din întreaga Uniune Europeană și din istoria postdecembristă a țării. Pentru comparație, Maastricht impune un plafon de 3%. România funcționează la triple față de limita considerată sustenabilă.
Rădăcina acestui dezechilibru: cheltuieli publice explozive finanțate din împrumuturi. România împrumută în prezent aproximativ un miliard de euro pe săptămână pentru a plăti pensii și salarii bugetare. Nu pentru investiții. Pentru cheltuieli curente. 90% din investițiile statului sunt susținute de fonduri europene — fără ele, România ar stagna complet din punct de vedere investițional.
Legea pensiilor din 2024, adoptată electoral, a plantat o bombă cu ceas în bugetul public. Creșterile masive ale pensiilor și salariilor bugetare din 2023-2024 au alimentat cererea internă, au împins prețurile în sus și au lăsat deficitul la un nivel de război.
Măsurile de „corecție” care au amplificat inflația
Paradoxal, chiar pachetele de consolidare fiscală adoptate pentru reducerea deficitului au turnat gaz pe focul inflației:
- TVA crescut de la 19% la 21% (cotă standard) și de la 9% la 11% (cotă redusă) — scumpire directă a tuturor bunurilor și serviciilor
- Accize majorate pe carburanți, tutun, alcool
- Contribuții de sănătate extinse și impozit pe dividende majorat — costuri transferate în prețuri de firme
- Eliminarea plafonului la prețul gazelor naturale în martie 2026 — șoc energetic imediat, exact în luna în care Eurostat a surprins inflația de 9%
- Liberalizarea prețului energiei electrice pentru populație în iulie 2025, cu efect de creștere masivă a inflației în toamna lui 2025 (8,6% în septembrie)
Cu alte cuvinte, statul a cheltuit iresponsabil, a acumulat deficit record, iar soluția a fost să taxeze mai mult — ceea ce a accelerat exact inflația pe care pretindea că o combate.
BNR între ciocan și nicovală
Banca Națională a menținut rata dobânzii de politică monetară la 6,50% pe an în ședința din 7 aprilie 2026. Instrumente monetare tradiționale — refinanțare mai scumpă, credit mai greu de accesat — au efect limitat când inflația nu este monetară în origine, ci fiscală și administrativă. Nu poți răci cu dobânda bancii centrale un incendiu aprins de decizii guvernamentale pe TVA și energie.
BNR avertizează explicit că inflația va continua să crească în intervalul martie-iunie 2026, alimentată de scumpirea combustibililor pe fondul crizei din Orientul Mijlociu.
Procedura de Deficit Excesiv și amenințarea fondurilor europene
În iunie 2025, Comisia Europeană a constatat că România nu a luat măsuri eficiente în cadrul Procedurii de Deficit Excesiv, declanșând mecanismul de evaluare a suspendării fondurilor UE. Aceasta nu este o amenințare retorică. Este un mecanism juridic cu consecințe concrete.
România mai are de atras peste 10 miliarde de euro din PNRR până în august 2026, cu termene stricte legate de autostrăzi, spitale și energie. Orice derapaj suplimentar de deficit poate bloca aceste fonduri — tocmai singurul motor real de investiții al economiei.
Menținerea unui deficit ridicat crește totodată riscul de retrogradare a rating-ului de credit de către agențiile internaționale, cu efect direct de scumpire a împrumuturilor externe și intrare într-o spirală a datoriei.
Cine plătește și cum
Inflația nu lovește uniform. Pensionarii și salariații cu venituri fixe absorb șocul cel mai dur: cheltuielile cu alimentele și medicamentele — cele mai inflaționiste categorii — reprezintă cea mai mare parte din bugetul lor lunar. Salariile reale în sectorul public rămân negative în termeni reali în 2026, chiar după „înghețarea” care ar fi trebuit să stabilizeze situația.
Clasa antreprenorială mică și medie se confruntă cu costuri de producție și aprovizionare în creștere, dobânzi mari la credite și o cerere internă în contracție. Consumul privat a scăzut la 94% față de baza anterioară.
Cei care nu pierd sunt puțini: companiile cu putere de piață suficientă pentru a transfera orice cost în prețuri, statul însuși — care se refinanțează la dobânzi suportate de contribuabili — și cei cu active reale sau expunere valutară.
Ce urmează: proiecția pentru 2026-2027
Comisia Europeană proiectează o scădere a inflației sub 6% spre finalul lui 2026 și continuarea corecției în 2027 — cu condiția menținerii disciplinei fiscale. Creșterea economică reală este estimată la 1,1% în 2026 și 2,1% în 2027. Cifre modeste pentru o economie care, la potențialul ei structural, ar trebui să crească cu 3-4% anual.
Însă există variabile care pot deteriora și mai mult situația:
- Intrarea în vigoare a ETS2 (schema de taxare a emisiilor pentru transport și clădiri) — dacă nu este amânată, va genera un nou șoc inflaționist în 2027
- Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu cu efect de creștere a cotațiilor la petrol și gaze
- Instabilitatea politică internă — tensiunile din coaliție (Bolojan vs. PSD) pot genera amânarea sau abandonarea măsurilor de austeritate, cu reacție imediată din partea agențiilor de rating și a CE
- Riscul de neabsorbție PNRR dacă termenele de investiții nu sunt respectate
Concluzie: nu e o criză, e un cont de plată
9% inflație anuală înseamnă că 1.000 de lei din ianuarie 2025 valorează efectiv 917 lei în ianuarie 2026. Înseamnă că economiile în numerar se evaporă, că salariile reale scad chiar când nominale par stabile, că antreprenorii calculează în nisip.
Nu suntem victime ale unui șoc extern imprevizibil. Suntem consecința unui deceniu de cheltuieli electorale finanțate din datorie, a unor decidenți politici pentru care orizontul de timp a fost mereu ciclul electoral următor, nu generația viitoare.
Drumul de revenire — dacă graficele Comisiei Europene se confirmă — este lung, dur și inegal. Cei care au mai puțin vor pierde mai mult pe parcurs. Cei care au structurat corect activele, veniturile și expunerea valutară vor traversa turbulența cu pierderi limitate.
Restul plătesc prețul deciziilor luate de alții, în sălile în care ei nu au avut niciodată un loc la masă.
Surse: Eurostat Flash Estimate April 2026, Comisia Europeană — Economic Forecast Romania, BNR Comunicat aprilie 2026, Juridice.ro, Europa Liberă România, Republica.ro
Link sursă principală: Eurostat
