Sâmbătă, 17 mai 2025, de la ora 18:00, galeria After 5 Art Escape din Arad a găzduit vernisajul expoziției „Mimosa” a grupului Fak.Artă. Evenimentul a avut loc în cadrul Nopții Muzeelor și a adunat mulți vizitatori care au rămas până aproape de miezul nopții, atrași de lucrările expuse și de atmosfera specială.
Grupul Fak.Artă, alcătuit din artistele vizuale Ritta Hertz (Andreea Henrietta Hertz) și Bab (Isabella Elena Becheanu), activează în această formulă din 2023 și aduce în fața publicului arădean o serie de 20 de lucrări, dintre care cinci sculpturi-instalative grupate sub titlul „Simte-m-așa”, două piese de mari dimensiuni și treisprezece lucrări de mici dimensiuni, realizate în tehnici mixte și colaj.
Curatoarea expoziției, dr. Gabriela Robeci, propune o abordare teoretică articulată în jurul conceptului de „putere blândă” (soft power), termen consacrat în geopolitică, dar aplicabil și în analiza expresiilor culturale și a codurilor sociale ale feminității. În acest caz, puterea blândă devine un instrument de reziliență, de regenerare și de reafirmare a identității feminine.
Titlul expoziției, „Mimosa”, face trimitere directă la planta mimosa pudica, cunoscută pentru reacția sa de închidere la atingere, un simbol al hipersensibilității, adesea asociată peiorativ cu imaginea femeii „prea emotive”. În schimb, expoziția revalorizează această calitate, propunând-o drept mecanism de apărare, ca formă de adaptare și regenerare: o sensibilitate cu valoare funcțională, cu potențial activ, nu pasiv.
Lucrările Rittei Hertz explorează memoria vizuală a feminității prin colaj și tehnici de transfer pe suporturi diverse – hârtie, pânză, plexiglass. Referințele artistice sunt subtile, dar pregnante: Julia Margaret Cameron, pionieră a fotografiei ca artă, este una dintre figurile feminine iconice recuperate. Portretele ei, estompate și mișcate, sunt readuse în compoziții actuale, care le repun în centrul unei narațiuni vizuale alternative, una în care femeia nu este doar muza, ci și creatoarea, subiectul, centrul de greutate al discursului artistic.
Această repoziționare este esențială. Dacă până în secolul XX femeia și vegetația erau deseori tratate drept decor sau metaforă, acum sunt subiecte directe, cu o forță simbolică dublă. Hertz aduce în prim-plan „ieșirea din fundal”, un gest estetic, dar și politic, vizibil mai ales în contextul unei arte feministe care își regândește instrumentele și viziunea.
Bab explorează zona obiectului sculptural și a instalației interactive. Tehnica sa implică materiale textile, componente electrice, motorașe, asamblaje cu uși, sertare sau alte mecanisme ce invită la interacțiune tactilă. Publicul devine participant, nu simplu privitor. Lucrările funcționează doar prin contact, o provocare directă la percepția pasivă a artei și un îndemn la implicare activă.
La un nivel simbolic, cutiile închise și deschise de public reflectă vulnerabilitatea, protecția și regenerarea, teme recurente în arta postumanistă sau în discursurile feministe recente. În cheia feministă propusă de Bab, obiectele devin extensii ale corpului, ale trăirii și ale emoției, creând un dialog kinestezic cu privitorul.
Expoziția Mimosa funcționează ca un manifest vizual, dar fără a apela la radicalitate ostentativă. Este un discurs despre reconsiderarea sensibilității ca valoare intrinsecă, despre natura feminină ca formă de putere blândă, și despre regenerarea constantă a identității prin artă.
Discursul curatorial al Gabrielei Robeci reușește să lege conceptul geopolitic de soft power cu o analiză profundă a feminității ca forță regeneratoare, în conexiune cu natura, memoria și expresivitatea senzorială.
Expoziția Mimosa nu oferă răspunsuri clare, ci provoacă întrebări: Cât de important e să fii o mimosă? E despre cum percepem fragilitatea, cum reevaluăm sensibilitatea, cum ne raportăm la ideea de putere în afara tiparelor agresive.
Într-o perioadă în care discursurile feministe sunt fie hiper-radicalizate, fie neutralizate prin comodificare, Mimosa vine cu o propunere echilibrată, dar profundă. Un discurs vizual complex, sofisticat, ancorat în simboluri vegetale și în trăiri umane.
Iar dacă arta are rolul de a muta lentilele prin care privim lumea, atunci Mimosa face exact asta: cu pași mici, blânzi, dar siguri. Așa cum spunea și Simona Brait, „Drumul către Tate trece prin Arad.” Sau, mai bine spus, începe cu o frunză care se închide și se redeschide, ca o inimă atentă la lume.
