Cercetătorii au făcut un pas înainte în salvarea unei specii de prădător apex care a fost extinsă timp de aproape 100 ani.
Această descoperire a fost raportată în revista Genome Research, fiind vorba de secvențierea ARN-ului – un model genetic esențial găsit în majoritatea vietăților și virușilor ale tigrului tasmanian.
Pentru ca acest proces să fie posibil, cercetătorii trebuie să înțeleagă codul genetic al speciilor – iar pentru asta, în 2018, un grup de oameni de știință de la Universitatea din Melbourne a anunțat că au secvențiat cu succes genomul lupului marsupial.
Este pentru prima dată când cineva a secvențiat cu succes ARN-ul unei specii dispărute.
Tigrul tasmanian a fost cândva un prădător feroce, care se regăsea pe tot continentul australian și pe insula Tasmania. Dar la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, tigrii din Tasmania au fost marcați drept dăunători și uciși în masă, vânătorii fiind chiar plătiți pentru a scăpa de aceste creaturi.
Ultimul tigru tasmanian viu cunoscut a murit într-o grădină zoologică în 1936.
Anul acesta a fost publicat de Cold Spring Harbor Laboratory Press un manuscript prin care se explică procesul de extragere, secvențiere și analiză a ARN-ului.
Paleogenomica continuă să ofere informații valoroase despre evoluția, dinamica populației și ecologia strămoșilor noștri și a altor specii dispărute. Cu toate acestea, secvențierea ADN-ului nu poate dezvălui expresia genei specifice țesutului, identitatea celulară sau reglarea genei, care poate fi atinsă doar la nivel transcripțional.
Studii de pionierat au arătat că ARN-ul util poate fi extras din specimene antice conservate în permafrost și piei istorice de la canidele existente, dar până acum nu s-au făcut încercări asupra speciilor dispărute.
Extragem, secvenționăm și analizăm ARN-ul istoric din țesutul muscular și cutanat al unui tigru tasmanian vechi de ~ 130 de ani (Thylacinus cynocephalus) păstrat la uscare la temperatura camerei într-o colecție de muzeu. – sursa: Genome Research
Acum, folosind rămășițele unui tigru tasmanian păstrate în Muzeul Suedez de Istorie Naturală din Stockholm în ultimii 130 de ani, cercetătorii au făcut un salt în completarea acestei imagini genetice.
În imagine este reprezentat specimenul de tigru tasmanian folosit în studiu.
Motivul este legat de ARN – ADN-ul conține coduri pentru ca genele să funcționeze, dar ARN-ul decriptează codurile.
„Readucerea la viață a tigrului tasmanian sau a mamutului lânos nu este o sarcină banală și va necesita o cunoaștere profundă atât a reglării genomului, cât și a transcriptomului unor astfel de specii renumite, lucru care abia acum începe să fie dezvăluit”– a spus Emilio Mármol, unul dintre oamenii de știință din studiu, într-o declarație de presă.
Acest studiu deschide noi oportunități și implicații interesante pentru explorarea colecțiilor vaste de specimene și țesuturi stocate la muzee de pe tot globul, unde moleculele de ARN ar putea aștepta să fie descoperite și secvențiate.
Autorii studiului spun că sunt încântați de viitoarele dezvoltări de cercetare holistică care integrează atât genomica, cât și transcriptomica către o nouă eră în paleogenetică, dincolo de ADN.
Datorită evoluției tehnologiei și a studiilor care se desfășoară la un nivel mult mai complex acum, suntem tot mai aproape de descoperiri și invenții revoluționare.
Putem spune că datorită acestora putem înțelege istoria precum unele evenimente, cauze și specii mai îndeaproape.
Prin studiul istoriei în detaliu putem înțelege mai bine anumite fenomene și factori din care putem învăța. Din mai multe tipare asemănătoare putem extrage cauze și elemente pe care le putem evita sau să învățăm să le folosim pentru avantajul nostru. Studiul animalelor extincte ne poate face să fim mai precauți cu anumite specii și să acționăm din timp, încă de la primul tipar, pentru a salva anumite specii.
