TOTUL SAU NIMIC

Totul sau nimic

Vrem ca toate lucrurile să fie întregi, să funcționeze după cum le este menirea sau proiectul, și vrem ca noi înșine să fim atât beneficiari cât și protagoniști în același timp. Nu e nimic anormal sau nefiresc. Până la o anumită vârstă eram chemați la masă, apoi după ce mulțumeam plecam la joacă aproape fără nicio restricție sau reproș. Era normal. Mai târziu, așteptam să fim serviți cu mâncare (împlinind aceeași nevoie ca și în perioada cealaltă), socotind că avem acest drept. Diferența n-o făcea doar timpul, ci maturizarea noastră care venea cu obligații și responsabilități. Legea nu avea niciun fel de influență. Pentru că nu-și avea rost. Toate se petrec înăuntrul unei societăți minimale pe care noi o numim familie. Nu cunoaștem nicio altă formă de organizare mai mică decât familia. În ea am apărut, am crescut, ne-am adaptat condițiilor de mediu, apoi în cele de proximitate, de școală și în final peste toate ne-am format ca oameni. Exclusiv în mijlocul unei familii. Și nu putem spune că am dat greș. Funcționăm astfel de cca 6 mii de ani. Familia înseamnă totul. Începi în ea, și îți petreci ultimile secunde tot în ea. Sau cu gândurile la cei din familia ta. Nimic nu este extraordinar în asta. Trăim în această realitate și ne bucurăm de ea. N-am inventat-o noi cei din secolul al XX-lea. Am preluat-o fără carnet de notițe de la părinții noștri, și ei la rândul lor, purtători de perenitate transmisibilă. 

De ce scriu eu astfel de chestiuni bine cunoscute de toți azi? Pare inutil…

O fac pentru că am observat că în ultima vreme se aud voci netimbrate uman, ce reclamă ideea de schimbare. Nu îmi voi ocupa timpul nici mie nici cititorilor cu ceea ce spun ei, dar nu mă voi opri a spune cât de obraznici au devenit în promovarea mizeriilor lor antisociale. Nu mă feresc de astfel de cuvinte, ele în acest caz pot fi chiar „blânde”. Sunt mizerii. Pe care noi, majoritatea normală nu trebuie să le acceptăm sub nicio formă. Ceea ce ne propun ei ca societate deschisă poate fi comparat foarte bine cu renunțarea noastră la picioare în scopul deplasării, pentru că cineva a descoperit ideea revoluționară a mersului în limbă. Și nu e nici o exagerare. Exact așa este. De la începuturile lui, omul a fost legat ca existență de loc (proprietate) și familie. Cum cred ei că putem noi acum să renunțăm la ceea ce am avut ca bază în dezvoltarea noastră? Știind că n-o vom face de bunăvoie ei încearcă să ne constrângă. Și n-o pot face decât dacă vor avea acces la guvernarea statelor. La început firav, mai apoi plenar. Asta pe de o parte. Iar de cealaltă parte prin inocularea ideilor de anarhie prin media plătită.

Oamenilor li se spun lucruri imposibil de probat și verificat dar numai bune să le ia mintea. Să le-o țină ocupată cu fleacuri. Pentru ca ei, în tot acest timp, să elaboreze reguli și constrângeri simulate în „beneficii” viitoare. Nu dau exemple. Vreau să las mintea oamenilor care citesc să lucreze. Un indiciu totuși: trebuie să scăpăm de datorii pentru ca viitorul ciclu electoral să începem a trăi într-o țară ca afară. Oare cum sună asta? Vrem în UE nu la Moscova. De ce în UE, în care de fapt suntem de drept și de fapt? Simplu. Pentru că noi n-am mâncat salam cu soia. ( pentru cei născuți după 1990, a fost o formulă folosită de securiștii din acea vreme cu scopul de a-i manipula pe alegătorii ce ieșiseră din anii comunismului să nu voteze pe Ion Rațiu sau Radu Câmpeanu, cărora li se fabricaseră imagini de privilegiați ai soartei netrăind în România, unde noi, ceilalți, am mâncat sala cu soia). Și de ce la Moscova? Pentru că rușii sunt folosiți de bau-bau pentru proști și naivi.  

Oamenii care se pricep spun că inducerea fricii este unul dintre cele mai bune mijloace de a manipula un om. Există de altfel temeri reale în viață, pe care noi le tratăm serios și ne luăm măsuri de protecție eficiente. Cum ar fi spre exemplu paratrăznetele. Sau digurile din preajma cursurilor de apă. De la acestea până la a ne călări rușii sunt distanțe enorme. 

În ceea ce ne privește pe noi românii, situația este una specială

Cu noi nu s-a procedat după rețetă. A fost nevoie de un plan prin care să fim extrași de lângă resursele noastre. Să devenim dependenți doar de bunăvoința celor mari și puternici. Cărora trebuie, cu sprijinul nemjlocit al trădătorilot din guvern, să le cedăm tot ce avem. Și ceea ce le stă lor ca baraj greu de străpuns este credința noastră. Asta n-o pot da guvernanții. Or, credința creștină are valori puternice și ei știu asta. Aceste valori trebuie scoase din capul nostru pentru ca ei să reușească. Și d-aia se duce lupta asta pe mintea noastră. Să ne nesocotim familiile, proprietatea și toate celelalte. Vrem în UE. În care UE? În aia care a transmis Ungariei să permită caravanele „pride” pe străzile Budapestei după ce guvernul le-a dat stop? În acea UE nu e cazul să mai vegetăm. Vrem în UE, dar în aceea proiectată de Schumann, Adenauer și Alcide de Gasperi înainte de 1950. Despre care acum nu se mai face vorbire. Pentru că acea UE avea ca bază doctrina creștin democrată, iar acum de Dumnezeu nu mai este nevoie, spun saltimbancii ridicolului.  

În final spun că nu merită să-i condamnăm pe promotorii culturii societății care permite să treacă aerul prin capetele ei, pentru că săraci fiind acești oameni s-au trezit la un moment dat în viață călcând și amorsând astfel o bombă. De pe care nu mai puteau înainta și au primit ajutor specializat tocmai de la cei care au plasat bomba sub picioarele lor. Și așa s-au trezit într-o nișă complet descumpăniți și alienați, gata să se pună în slujba celor care i-au prins. Cine sunt acești oameni? Nu le scriu numele dar îi vedeți tot mai des la televizor, cum se umplu de ridicol vorbind numai prostii despre tot ceea ce noi știm că este normal și funcțional. De la Ursula cea cu părul vâlvoi la Maia neastâmpărata trecând prin bolovanii de servici și păruiții de macroni, împachetând userișii români acum înfășurați în steag tricolor dar morfolindu-l pe cel cu slava pe el. Aceștia toți încearcă să ne pună căpăstru și să mergem pe drumul lor satanic. Nu vor reuși. Nici în mormânt nu veți scăpa, cum spune Coșbuc. Avem ce este al nostru și nu ni-l veți lua. Nimic nu vă vom lăsa. Totul e la noi.

• Citește mai multe OPINII ale autorului – AICI