Regulamentul european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) începe să se aplice de la 12 august 2026 și în România, astfel companiile românești sunt obligate să-și reevalueze complet modul în care gestionează și documentează ambalajele produselor. Totuşi, unele obligaţii-cheie devin aplicabile la date ulterioare, fie stabilite fix în PPWR, fie condiţionate de adoptarea actelor de punere în aplicare sau a actelor delegate necesare.
PPWR reglementează diferite roluri în lanţul de aprovizionare şi obligaţii aferente fiecărui rol. Pentru a determina obligaţiile care îi revin, o companie trebuie să-şi stabilească rolul conform PPWR. Aceeaşi companie poate avea mai multe roluri şi, deci, obligaţii diferite aferente fiecărui rol.
Principalele roluri sunt următoarele: fabricant, producător, importator, distribuitor, reprezentant autorizat, reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorului, distribuitor final şi furnizori.
Din 12 august 2026, niciun ambalaj nu mai poate fi introdus pe piața Uniunii Europene (UE) fără realizarea procedurii de evaluare a conformității. Astfel, fabricantul sau importatorul are obligația legală de a emite o Declarație de conformitate UE (care atestă respectarea legii) și de a deține un Dosar Tehnic detaliat (conținând rapoarte de testare, compoziția materialelor și analize de risc). În context, inspectorii de mediu pot solicita acest dosar oricând, iar lipsa lui blochează instant vânzarea produselor.
De la aceeași dată se va interzice introducerea pe piață a ambalajelor destinate să vină în contact cu alimentele (hârtie, carton sau plastic) care conțin substanțe perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) peste limitele tehnice extrem de stricte stabilite de regulament.
De asemenea, orice producător sau retailer care pune pentru prima dată pe piață ambalaje (inclusiv ambalaje de transport, de servire sau e-commerce) trebuie să fie înregistrat oficial în noul Registru național al producătorilor, iar fără această înregistrare activă, punerea la dispoziție a produselor pe piață este ilegală.
Ambalajele trebuie să ofere mai multe informații
Noile norme aduc și o serie de reguli comune privind identificarea producătorilor și importatorilor. Anumite marcaje și informații vor deveni obligatorii pe ambalaje, astfel încât producătorii sau importatorii să poată fi identificați și contactați atunci când este necesar.
De asemenea, sunt armonizate la nivel european mai multe definiții, inclusiv cele referitoare la producătorii și fabricanții cărora li se aplică răspunderea extinsă a producătorului.
Scopul este ca firmele să se confrunte cu un set cât mai unitar de reguli în toate statele membre, în locul unor cerințe naționale diferite.
Jumătate de kilogram de ambalaje pe zi pentru fiecare european
Problema deșeurilor de ambalaje este una majoră la nivelul Uniunii Europene. Potrivit datelor prezentate de Comisia Europeană, un european aruncă, în medie, aproximativ jumătate de kilogram de ambalaje în fiecare zi.
Este vorba despre o gamă largă de produse, de la pahare de unică folosință și capsule pentru băuturi până la folii din plastic și ambalajele folosite pentru comenzile online. Regulamentul urmărește să reducă această cantitate de deșeuri și să crească gradul de reutilizare și reciclare a ambalajelor.
În același timp, Comisia Europeană estimează că noile reguli vor contribui la reducerea dependenței Uniunii Europene de combustibilii fosili importați, având în vedere că o mare parte a ambalajelor din plastic sunt produse din materii prime provenite din combustibili fosili.
Comisia recunoaște însă că implementarea noilor reguli va presupune costuri de ajustare pentru operatorii economici, motiv pentru care susține că aplicarea regulamentului trebuie făcută într-un mod pragmatic. Noile norme marchează astfel o schimbare importantă în modul în care sunt produse, comercializate, etichetate și gestionate ambalajele în Uniunea Europeană, cu efecte care se vor extinde treptat până în 2030 și după acest moment.
Ce ar trebui să facă o companie acum?
Chiar dacă nu toate cerințele sunt aplicabile imediat, pregătirea nu ar trebui amânată. O primă etapă poate include:
• inventarierea tuturor ambalajelor utilizate;
• identificarea rolului companiei pentru fiecare categorie de ambalaj;
• verificarea documentației disponibile de la furnizori;
• solicitarea Declarațiilor UE de Conformitate, acolo unde acestea sunt necesare;
• evaluarea impactului cerințelor care vor deveni aplicabile până în 2030.
Ce mai multe schimbări se vor implementa în perioada 2027-2030
Regulamentul nu introduce toate obligațiile simultan. Majoritatea prevederilor vor deveni aplicabile în anii următori Printre acestea se numără reguli referitoare la:
- posibilitatea efectivă de reciclare a ambalajelor;
- obiective privind reutilizarea ambalajelor;
- reducerea anumitor tipuri de ambalaje de unică folosință;
- formatele foarte mici de ambalaje din plastic utilizate în hoteluri și restaurante.
Pentru a facilita tranziția, Comisia a publicat și orientări privind punerea în aplicare a noilor norme, precum și un document actualizat cu întrebări frecvente.
CALENDAR IMPLEMENTARE
- 2027-2028 — partea administrativă și de proiectare
Până la 12 februarie 2027, fiecare stat membru trebuie să aibă gata un regim de sancțiuni pentru nerespectarea regulamentului — deci abia din acel moment neconformitatea capătă o consecință financiară clară, stabilită prin lege națională. Tot până atunci, organizațiile europene de standardizare trebuie să pregătească metodologia exactă prin care se calculează dacă un ambalaj respectă cerințele de reducere la minimum — practic, regula generală (“fără spațiu gol inutil”) capătă o formulă de calcul concretă.
Din 12 februarie 2028, ambalajele de vânzare trebuie reduse la strictul necesar — fără spațiu gol în plus, fără pereți dubli, funduri false sau alte artificii care fac produsul să pară mai mare decât este. Există și excepții aici, gândite să nu forțeze rescrierea unor mărci consacrate: un ambalaj cu design sau formă protejată ca marcă înregistrată sau desen industrial înainte de 11 februarie 2025 poate păstra forma actuală, la fel ca produsele cu indicație geografică protejată (gândește-te la o sticlă de vin cu o formă tradițională recunoscută).
Tot în 2028, mai exact din 12 august, devine obligatorie o etichetă europeană armonizată, gândită să te ajute pe tine, ca vânzător, dar și pe consumator, să știe exact din ce material e făcut ambalajul și cum se aruncă. Practic, aceeași etichetă va apărea, în timp, pe toate ambalajele din UE, indiferent de țara de origine.
- în 2029 — colectarea băuturilor
De la 1 ianuarie 2029, statele membre trebuie să asigure o rată de colectare separată de minimum 90% pentru sticlele din plastic și dozele metalice de băuturi. E baza legală pentru sistemele de tip garanție-returnare, deja introduse și în România — deci dacă vinzi băuturi îmbuteliate, această dată nu-ți e, de fapt, complet necunoscută. Tot atunci, din 12 februarie 2029, dispar de pe piață recipientele din polistiren expandat pentru alimente gata de consum — genul de caserolă albă, ușoară, în care se vinde mâncare la pachet.
- în 2030 — pachetul mare, cu cele mai multe schimbări
Aici se concentrează cele mai multe cerințe, și cele care cer cel mai mult timp de adaptare din partea unei firme. De la 1 ianuarie 2030:
- ambalajul trebuie să fie proiectat pentru reciclare, încadrat în clase de performanță (A, B sau C) stabilite de Comisia Europeană — un ambalaj care nu atinge nicio clasă minimă nu mai poate fi introdus pe piață;
- ambalajele din plastic trebuie să conțină un procent minim de material reciclat postconsum — de exemplu, 30% pentru sticlele de plastic de unică folosință pentru băuturi, procent care urcă la 65% până în 2040; pentru alte tipuri de ambalaje din plastic, pragul e 35%, tot cu urcare la 65% până în 2040;
- anumite formate de ambalaje devin complet interzise: ambalarea individuală din plastic a legumelor și fructelor proaspete sub 1,5 kg, foliile termoretractabile folosite doar ca să grupeze produse la raft, veselă de unică folosință din plastic în restaurantele cu spații de servire pe loc, plicurile individuale de zahăr/sos/lapte de cafea în HoReCa, miniaturile de produse cosmetice din hoteluri (șampoane, loțiuni, săpunuri individuale), și pungile de plastic foarte subțiri (cu excepții pentru cele necesare din motive de igienă sau pentru alimente vândute în vrac);
- ambalajele de transport și de grupare, precum și cele pentru comerțul electronic, nu pot avea mai mult de 50% spațiu gol;
- apar primele obiective obligatorii de reutilizare: minimum 40% din ambalajele de transport (paleți, lăzi, cutii pliabile, recipiente pentru vrac) trebuie să fie reutilizabile într-un sistem de reutilizare, procent care urcă la 70% până în 2040 — iar pentru transporturile între sediile aceleiași companii sau către un alt operator economic din același stat membru, procentul e chiar 100%, fără derogare.
Aceste cerințe au și excepții punctuale — mărfurile periculoase, utilajele de mari dimensiuni proiectate special pentru un client anume, sau ambalajele flexibile care intră în contact direct cu alimente în timpul transportului nu intră sub incidența obligațiilor de reutilizare de mai sus. Iar microîntreprinderile pot obține derogări de la restricțiile de format, dacă demonstrează că nu există o alternativă tehnică fezabilă.
Sancțiuni în caz de neconformare
Chiar dacă obligațiile devin active de la 12 august 2026, regimul de sancțiuni propriu-zis are un termen separat: fiecare stat membru trebuie să îl adopte până la 12 februarie 2027. Sancțiunile trebuie să fie, potrivit textului, „efective, proporționale și disuasive” — adică să funcționeze real, să fie pe măsura gravității abaterii și să descurajeze repetarea ei. Cu alte cuvinte, neconformitatea nu va fi doar un risc reputațional, ci va avea consecințe financiare concrete, stabilite prin legislația națională de aplicare care urmează să apară în România până la acel termen.
Dincolo de sancțiunile propriu-zise, regulamentul instituie și un mecanism activ de supraveghere a pieței: autoritățile naționale pot cere unei firme să ia măsuri corective într-un termen determinat, iar dacă aceasta nu se conformează, ambalajul poate fi retras sau interzis de pe piață — cu posibilitatea ca măsura să fie extinsă la nivelul întregii Uniuni Europene, dacă neconformitatea nu se limitează la un singur stat membru.
