THE MUCH BETTERS: ce descriere mai șmecheră să știi să faci unei trupe care se autodescrie atât de șmecher?…
„Tri arădeni care se întâlnesc săptămânal într-un studio amenajat la subsolul unei case a cărei locaţie exactă nu poate fi divulgată din motive de siguranţă (n.t.: Arad, cartierul Gradişte, (noi cenzurăm adresa exactă… ei, nu! – n.red.), prima casă pe dreapta, sunaţi de două ori la sonerie!). Folosind un calculator, un Roland mc808, o Nova si nişte sisteme eliminatoare de linişte tip yamaha, trupa The much betters extrage cu grijă tăcerea acumulată în încapere în timpul săptămânii, înlocuind-o cu produse muzicale, o serie de sunete atent alese şi compilate gen electro. Spaţiul astfel pregătit devine propice pentru a propulsa ascultătorul, prin intermediul sinesteziei audio-vizuale, în diverse călătorii psihodelice (sic) cu efect terapeutic, sau pentru a mânca pizza şi a bea ca porcu până dimineaţă.
Formula originală, influenţele d’n’b breakbeat, sunetele și armoniile complexe, garantează izolarea eficientă a încăperii împotriva infestării nedorite cu tăcere..
Acum poţi încerca şi tu cîteva din produsele The Much Betters, nu foarte revoluţionare, gratis!” ( The Much Betters@SoundCloud)
(Colaj: The Much Betters@facebook )
Ei sunt Zumi – „meclofon, dume, melodii”, Goodies – „ritmuri, feeling”, Firedrill (Alex) – „butoane, diverse frecvențe, idei muzicale” și Vitzi – „programare, management, live-uri”
…și-i știm de pe vremea TUB-ului, de la începuturile acestui mileniu, când scriam împotriva fenomenului pe care-l declanșaseră (o recunoaștem nu ușor și nu cu mândrie); nu înțelegeam mai nimic din avangarda pe care o promovează și țin minte că prin 2002 dădeam titluri în ziar precum „Locatarii a două străzi – împotriva FENOMENULUI TUB”, cu liste lungi de semnături de vecini (toți vecinii!) care nu doar că nu-i voiau pe Horia sau pe Episcopiei, dar nici pe Gheorghe Popa de Teiuș, nici pe Coșbuc… niciunde în Arad nu-i voiau, nici în țară, nici la televizor măcar.
De la șefi de redacții primeam subiecte de astea… ei le primeau de la securiștii bășiți pe stil „Pavel Abraham” și mi le dădeau mie să le fac… și vezi, de aia-i bine să vorbești la plural despre tine însuți: nu ești același de la o generație la alta, nici măcar după ce mori!
Băieții erau și „prea tineri” și „prea unguri” pentru vremurile alea…
Au intrat intr-un clinci periculos cu niște „oponenți ideologici” care puteau să le fie bunici (cu unii erau rude de gradul 1) și care habar n-aveau de „Testing Underground Beats”, îi percepeau ca pe niște dușmani de clasă și-i durea-n bască de fenomenele artistice în general. De asemenea, locul era foarte prost ales de către… cine o fi „mușcat-o personal” nu mai contează: să-ți faci TUB vizavi de „Hotelul Partidului”, lângă Biblioteca Județeană, practic în „buricul cartierului oamenilor sistemului”, la demisolul unei case plină de foști ticăloși de partid, tre` să fii diliu rău… în sensul bun, dar păgubos pentru subiectul epitetului.
O sfidare care i-a costat… poate nu foarte mult, dar ceva important: frustrarea arădenilor de un club ca TUB.
Tu nici în 2023 n-ai avea curaj să faci așa ceva:
(Colaj din arhiva foto Florin Varna)
Te-ar închide ieri! Și nu la figurat…
Până am ajuns eu cu scuze și flori în undergoundul lor, ei deja plecaseră… se risipiseră care pe unde. Se mai întâlneau ca să cânte la KF… dar nu mai e(ra) același feeling. Publicul se dizolvase, iar sistemul încuraja minori să intre-n beleaua aia de club ca după aia să poată închide orice sistem eliminator de linişte fie el și Yamaha, șantajând copii cu propriile lor vicii – dar bine că prin 2006 (aici puteți citi un interviu cu ei, luat de fostul meu tovarăș de undergound, astăzi un băiețaș cuminte, , anul trecut, în care povestesc tot traseul) s-au decis să facă pasul cu care trebuiau să înceapă: și-au făcut din pivnița casei un studio-brici, iar de acolo transmit mesaje sonore umanității, pe care oamenii deștepți le înțeleg.
Cei care au început prin anii ’90 cu un calculator „486” au evoluat enorm inclusiv d.p.d.v. estetic, iar acum lucrează la ALBUMUL VIEȚII LOR
Pe platforma SoundCloud – unde ascultă muzică mai ales cei care o produc – sunt deja încărcate 5 piese din albumul DUSTY CIRCUITS.
Neon, Doina, Payday, Dragul de Arad și Anybpm – se intitulează și le poți asculta și-ți poți da cu părerea din notă în notă…
Ne-ar plăcea să fim atât de buni încât s-o facem, dar nu ne băgăm la de-astea… habar n-avem nici să băgăm în priză un Roland mc 808… nici nu știm pentru ce-s sculele alea majoritatea dintre noi dacă nu căutăm pe Google… dar, știi cum e, feelingul rămâne.
Nouă ne-a plăcut Payday…c-așa suntem noi, mai pe bagabonțeală, dar inclusiv romanticii, dubsteperii, drum&baserii, electro-technofilii, poperii și rockerii au cu ce rămâne. Cele 5 piese sunt tripuri diferite, iar unele dintre ele au videoclipuri postate pe YouTube, cu o grafică foarte interesantă.
Am înțeles că ei țin cel mai mult la „Doina”
…iar piesa „Dragul de Arad” mărturisim că nu-i pe tripul nostru, dar suntem convinși că va fi pe al altora…
