Felul în care stabilimentul politic și simpatizanții liberali reacționează la victoria concludentă a lui Donald J. Trump ridică o întrebare legitimă: Cât de prieteni sunt de fapt acești oameni cu democrația? Ascensiunea extraordinară a lui Trump și a susținătorilor acestuia e percepută de elitele conduse de la Washington și Bruxelles ca o amenințare fără precedent. Elitele iubesc mai presus de orice să bagatelizeze omul de rând, fie de la înălțimea unor penthouse-uri luxoase, fie, de multe ori, de la catedrele facultăților umaniste. Pentru aceștia, Trump e un agent al haosului, iar lupta împotriva acestuia a dat impresia generală…
0
Prostovanul Pământului cu fundul pe scaunul tăcerii – o poză care-nghite cele 1000 de cuvinte
„V-am lăsat săraci și proști. V-am găsit și mai săraci, și mai proști!” (Constantin Brâncuși) Iohannis la Masa Tăcerii. (…) Deci sigur Photoshop : n-are cum altfel, e ca Merkel cu burka sau Ponta cu freza lui Kim Jong-un... Dar NU, NU E TRUCAJ! Herr ăsta chiar s-a așezat pe unul dintre scaune la Masa Tăcerii, în pofida bunului simț și al mesajelor de pe panouri, dar, clar: întru nemurire. N-ai cum să nu te împaci definitiv cu eșecul chetei naționale pentru Cumințenie, pentru că nu există hrană de suflet mai sățioasă decât această fotografie epocală a lui…
Brexistă viaţă fără UE?
Brexit – cuvântul folosit de sute de milioane de ori în aceste zile în Europa. Brexit – realitatea contondentă la care toţi pro-europenii şi toţi globaliştii s-au trezit într-o bună dimineaţă care a pus capăt unei nopţi liniştite de nişte previziuni şi sondaje care dădeau câştig de cauză taberei pro-Bruxelles a premierului Cameron. Ieşirea Regatului Unit din UE nu poate fi totuşi considerată un şoc. Refuzul de a se racorda la moneda comunitară ar fi putut probabil să ofere un indiciu. În această ordine de idei, trebuie spus că Euro poate fi considerat un eşec economic, din moment…
Iată noua comoară din Insulă: Leicester City. Lecție și legendă
Fii atent – poți să fii cinic, poți să îți calculezi matematic și cu răceală ce poți și ce nu poți face. Poți să te bazezi pe experiența ta dură în ”lumea reală, tată, nu povești”, poți să dai cu flit vreunui visător din ăsta aparent ambiguu pe care-l simți vulnerabil în fața eșafodajelor tale de om pă barba lui. Poți să stai la o bere și să-i zici pe tonul ăla jumate amical jumate zeflemitor… ce vrea el tu știi deja că nu se poate, că n-are sens să încerce, din moment ce tu, care ești clar…
[RUBRICI] Doar o Nouvorbă să-ți spun!
Ne-a ajuns din urmă un timp în care sângele stropit pe trotuar din schije și kalashuri de moartea care gonește vivace oameni îngroziți nu poate clinti implementabila dictatură a eufemismelor. Ele-s de neclintit. Cetățenii Europei ies pe coate din metrouri și aeroporturi cu praf pe față, cu răni, cu spaima împletită de adrenalina instinctului de conservare. Pătează cu noroi însângerat pe orice pun mâna și eufemismele rezistă imaculate, apărate cu baionete de pretențiozitate inconștientă – și prind putere chiar! Pray for London, pray for Madrid, Je suis Charlie, pray for Paris, Je suis Bruxelles, poate Ankara, marșuri ale tăcerii,…






