Ne-a ajuns din urmă un timp în care sângele stropit pe trotuar din schije și kalashuri de moartea care gonește vivace oameni îngroziți nu poate clinti implementabila dictatură a eufemismelor.
Ele-s de neclintit. Cetățenii Europei ies pe coate din metrouri și aeroporturi cu praf pe față, cu răni, cu spaima împletită de adrenalina instinctului de conservare. Pătează cu noroi însângerat pe orice pun mâna și eufemismele rezistă imaculate, apărate cu baionete de pretențiozitate inconștientă – și prind putere chiar! Pray for London, pray for Madrid, Je suis Charlie, pray for Paris, Je suis Bruxelles, poate Ankara, marșuri ale tăcerii, țineri de mână, steaguri proiectate pe clădiri-simbol; apoi aceleași fețe de moluște competente ale politicienilor europeni îndeamnă la calm, „condamnă ferm”, dar „să nu generalizăm”, strategiile gândite anterior trebuie să continue. Așa să fie cum spui tu, ăla de obicei cu prenume valon/ franțuzesc și nume flamand/ german care privești după ochelari cu ochii ăia gri și impersonali și grija ta cea mai mare e să nu folosești vreu cuvânt nepotrivit? Știi? Dacă ești femeie și stai în Köln (par bon example), nu-ți petrece revelionul sau Oktoberfestul sau orice altă sărbătoare în stradă în orașul tău. De ce? Păi…niște fii ai satului mai mult ca sigur din Maghreb și…ăăă.. frau primar? Ja, ich will să sfătuiesc doamnele să păstreze o distanță de un braț față de „necunoscuți” șiii – adaugă Sami Abu-Yusuf – imam în târgul cu pricina – să le respecte mirabolanta cultură printr-o ținută vestimentară care să nu provoace gânduri necurate distinșilor oaspeți. Ah, nici parfumul n-ar fi prea inspirat, cică. Bine, danke! Am soluționat problemna. Ia uite, au închis o moschee din estul Parisului pentru că armele folosite la atacurile din noiembrie anul trecut ar fi intrat în țară pe acolo. Aici cum facem, doamnă sau domnule politician responsabil și progresist? Cum? „Condamnăm ferm”? Am înțeles, pe ăia cinci sau șase, apoi și pe ceilalți zece, apoi pe alți trei sau patru… și pe următorii, și tot așa.
Oricum am face, eufemismele nu se clatină. Unul dintre geniile distopiei, Orwell, a lansat conceptul de „nouvorbă” -adică realitatea să fie distorsionată și reinventată pe placul sistemului, cu ajutorul unui limbaj nou. Noua cultură ar trebui să traseze niște bariere ferme dincolo de care nimeni nu acționează, vorbește sau gândește măcară fără să fie pedepsit pentru asta. Marea miză pentru orice fel de politică este cultura. De aici pleacă absolut tot. În nouvorbă, nu se zice „avort”, se zice „contracepție post-concepțională”, cuvânt neagresiv, corect și mult mai prețios decât acea viață sau moarte particulară… sau mai multe. Normele lumii vechi trebuie date jos și ceea ce era considerat anormal, devine o opțiune ca oricare alta, în cadrul normalității. Cuvântul ”corect” e cel mai important. De ce? Presa importantă din Europa a preluat cazul revelionului din Köln după câteva zile bune (șapte în cazul The Guardian, de exemplu) și asta pentru că Youtube și pentru că Facebook. Importantă nu-i mai calitatea vieții la care a ajuns europeanul după n tribulații. Important e să nu ieșim din nouvorbă, să nu „rănim cu cuvinte”. Și rănile reale!? Știți care vor fi dușmanii Europei? Cine? Nu! Nu cei care chiar ucid și dau lui Shaitan cea mai de preț valoare europeană – Agora, cu tot ce presupune ea – Nu… dușmanii sunt cei care nu se integrtează în Eufemism, în cuvântul corect politic, în nouvorbă; deocamdată, aceștia sunt doar marginalizați, ridiculizați, împinși spre grotele trecutului indezirabil, de unde Omul Nou a ieșit deja , conștient că numai fără libertate suntem cu adevărat liberi.
