[PROZĂ SCURTĂ] Nici moartea n-are copii. De ce să-i trebuiască?
Somnul este o distanţare faţă de lume, universul e prea departe ca să-l mai cuprindem şi de oboseală devenim saturaţi până când trezirea ne readuce la o poveste, îndeosebi falsă, care ne place sau ne plictiseşte prin familiaritatea pe care vrem să o depăşim dar nu ştim cum. Iliescoi încerca orice, se trăgea de părul de la perciuni, se piţiga din când în când, înjura în gând, îşi reamintea clipele nefericite din viaţă, parcă şofa şi nu dorea să adoarmă, traseul este obligatoriu să fie menţinut, a primit un copil. Urmau multe serpentine, curbe şi drumuri drepte, constante,…
0






