Radu Vancu, cunoscut poet, romancier și profesor, se afirmă ca unul dintre cei mai lucizi și implicați intelectuali români ai prezentului. Jurnalul său intitulat Răul (2016-2020), publicat la Humanitas, continuă firul diaristic început cu volumul anterior, Zodia Cancerului, oferind o cronică personală a unui timp tensionat – cel al României post-Colectiv și al protestelor civice împotriva OUG 13 din perioada PSDragnea.
Titlul – Răul – nu este doar o alegorie morală, ci o realitate trăită zilnic, în multiplele ei forme: politice, sociale, metafizice, personale. Jurnalul acoperă anii 2016–2020, perioadă marcată de guvernările toxice ale PSD, de lupta pentru justiție, de protestele din Piața Victoriei și de un sentiment general de asediu. Vancu nu își ascunde implicarea: este o voce civică, prezentă în Agora, lucidă, dar animată de speranță, solidaritate și un simț al datoriei față de comunitate.
Scriitura lui Vancu este dublată de o profundă cultură umanistă, în paginile jurnalului se regăsesc reflecții despre poezie, moarte, prietenie, paternitate și credință. Este un jurnal în care, alături de realitatea politică, coexistă Heidegger, Cioran, Whitman, Pound, împreună cu prietenii săi poeți – Mircea Ivănescu, Ion Mureșan, Claudiu Komartin și Ovidiu Baron. Intim și angajat, jurnalul oscilează între fragmente confesive despre fiul său, Sebastian, și observații politice ascuțite, în care autorul demască, fără rest, răul sistemic, manipularea și corupția.
Un element-cheie al volumului este tensiunea dintre fragilitatea vieții personale și violența istoriei. De pildă, Vancu rememorează coșmarurile recurente, imaginea tatălui mort, frica de boală și de moarte, dar nu cade în deznădejde. Dimpotrivă, credința în poezie, în solidaritate și în educație funcționează ca antidoturi ale răului. Limbajul devine instrument de purificare, de înțelegere și de rezistență.
Un alt aspect de reținut este tonalitatea echilibrată: deși dur, critic și acut, jurnalul nu alunecă în patetism sau în diatribe. Vancu este moral, dar nu moralizator. Este vulnerabil, dar niciodată înfrânt. Notele diaristice sunt adesea literare, poetice, pline de imagini și metafore revelatoare. În același timp, sunt și incisive, păstrând o claritate și un ton ferm în fața haosului contemporan.
Răul este, în cele din urmă, un jurnal al rezistenței prin cultură. Radu Vancu nu scrie doar pentru sine – ci și pentru cei care au nevoie de un reper etic, de o busolă în vremuri tulburi. Este o carte care se citește cu emoție, dar și cu un simț acut al responsabilității. Ne îndeamnă să nu fim indiferenți, să nu tăcem, să nu cedăm în fața urii sau a imposturii.
Recomand Răul nu doar cititorilor de literatură contemporană, ci tuturor celor care vor să înțeleagă spiritul ultimilor ani din România. Este o carte profund umană, lucidă, esențială. Un jurnal care, paradoxal, din rău naște bine: prin sinceritate, gândire critică, angajament autentic față de adevăr și încredere oarbă în poezie și frumusețe.
„17 decembrie 2017: Live-ul protestului nostru de azi de la ora 12 a depășit, în câteva ore, 100.000 de vizualizări. Ce-i drept, era o imagine foarte puternică: azi am venit cu trollere, valize, ghiozdane, ca să arătăm PSD că aceste legi ale justiției (care fac tot sistemul de justiție neputincios în fața infractorilor, asasinilor, violatorilor, pedofililor, traficanților de persoane sau de droguri) vor duce, dacă vor intra în vigoare, la un nou exod, comparabil cu cel din anii ’90 și ca amploare, și ca eficiență.
Imaginea sutelor de trollere și de geamantane din Zona Liberă de Corupție era extraordinar de puternică: nimic nu putea concentra mai puternic dezastrul adus de PSD decât această imagine prezentă a unui exod viitor. A făcut turul televiziunilor, și sunt sigur că acei câțiva pesediști care își mai permit luxul deliberării interioare au început să se întrebe dacă vor să fie cauza unui exod masiv.
După mineriada din 1990, orizontul s-a închis și pentru toți tinerii. România devenise un proiect blocat, un spațiu căzut pradă unei violențe generate și orchestrate de către politic. Așa încât mulți dintre ei au ales să plece dintr-o astfel de Românie. A fost exodul care ne-a costat cel mai mult.
Dacă mineriada antijustiție reușește, România va deveni din nou un proiect blocat. Nu poți trăi & nu îți poți crește copiii într-o țară în care legea protejează infractorii, criminalii, violatorii & pedofilii. Pentru mulți tineri, exodul va părea din nou unicul proiect de viață posibil. Nu ne permitem să lăsăm PSD să transforme România într-un proiect blocat.”
Citește și:
- [CARTEA SĂPTĂMÂNII] Cristina Chevereșan: „Mansardă la Veneția. Nouă săptămâni în lagună”
- Mai multe CĂRȚI – AICI
1 comentariu. Leave new
radu vancu este un soroșist notoriu, un #rezist coadă de topor a străinilor și om de casă al lu’ iohannis. nu-l mai suportă sibienii (vezi presa de sibiu) și acum umblă să aburească alți fraieri cu maculatura lui pseudoliterară. să nu uităm că „răul pee-see-dee” a fost reșapat de iohannis în 2020-2024, ducând la un rău și mai mare – guvernarea ciucă-ciolacu, cel mai mare jaf din istoria româniei.