Luni, 29 mai, 2023, oribilul pod de la capătul satului Honțișor care face intrarea în fostul oraș Gurahonț, a fost Kilometrul Zero al unui minunat eveniment juridic: cercetarea la fața locului întreprinsă de judecător în cauza „Doamna Florea vs. Primăria Comunei Gurahonț” – una care, așa cum anticipam în septembrie anul trecut, când ne-am apucat de subiectul ăsta, va intra în istoria acelor locuri, din care Justiția a emigrat demult.
„Io, sincer, n-am mai văzut așa ceva!” – a exclamat viceprimarul cu atribuții de primar Daniel Blaj pe tot parcursul evenimentului
care n-a durat nici 10 minute, cu tot cu prezentări… cum durează orice întâlnire esențială în Țara Moților (baiu-i că se petrece cam una pe secol).
Cercetarea la fața locului, denumită şi cercetare locală, descindere la fața locului sau anchetă judecătorească, reprezintă mijlocul prin care instanța ia cunoştință în mod direct de starea unor lucruri, situația unui imobil sau despre alte împrejurări de fapt ce pot avea importanță pentru soluționarea litigiului” este prevăzută în Art. 345 din Noul Cod de Procedură Civilă și este un „subiect-vedetă” în relația judecător-avocat, dar din punct de vedere al concretizării ei, se petrece mai rar decât apariția unei dropii în Câmpia de Vest sau a curcubeului circular… mai ales în Țara Moților – unde nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva:
Nici noi, în 25 de ani de experiență jurnalistică, cu zeci de cazuri pe acest tipar mediatizate sub toate formele, n-am avut parte de o CERCETARE LA FAȚA LOCULUI dispusă de judecător – iar florile le merită avocata Bianca Popa, de la Baroul Arad, pentru că ea a solicitat asta instanței (chiar… de ce nu solicită avocații DIN START, LA ORICE LITIGIU DE ACEST FEL, pentru clienții lor, cercetarea la fața locului?! Sau, dacă solicită, DE CE NU LI SE ÎNCUVIINȚEAZĂ?! – vast subiect!)
Magistratul care a decis asta, într-un dosar parcă „gata rezolvat” înainte de soluționare, a insistat să nu îl popularizăm și, mai ales, să nu-l filmăm din față în timpul demersului său – desigur că îi vom respecta dorința (chiar ne înclinăm în fața modestiei sale… nici n-am mai văzut atâta modestie la un magistrat!).
Zicem „dosar parcă gata rezolvat” pentru că… citește asta:
O întâmpinare absolut remarcabilă în parșivitatea ei... potrivită „cum trebuie, pentru ca să scapi”, întocmită de cineva aproape… foarte aproape de partea reclamată – se vede de la o poștă de către cineva care are zilnic de a face cu așa ceva. „Asta e scrisă de un judecător, care știe cum gândește un judecător” ne-am verificat suspiciunea arătând-o mai multor avocați specializați în acest fel de litigii.
O judecătoare, probabil, chiar de la Gurahonț, prietenă apropiată, din același „familion” cu „Clanul Cantemirilor” credem noi… l-au pus pe bietul Bonex să semneze pentru că e cel mai fraier și ușor de scos din ecuația unde a ajuns întâmplător, neavând nicio vină, niciun merit și nici măcar o opinie formată despre cel mai prost pod de la el din țară… așa, viceprimar cu atribuții de primar cum e.
„Eu le-am zis de la început că nu-i bine ce fac… că panta e prea ridicată… și nici nu trebuia construit aici!” – ne zice luni, 29 mai, pe înregistrare, după ce pe 8 mai semna „ca primarul” abureala ce-ați citit-o (faceți bine și-o citiți pentru cultura generală, că dacă n-aveți încă, sigur o să aveți asemenea evenimente în viață!)… în care zice fix invers!
De aceea nu ne putem reprima admirația față de o decizie, la rigoare normală:
pentru că 99, 9% dintre judecători ar fi considerat ca închisă cauza, imediat după citirea Întâmpinării scrisă… „ca-ntre colegi” – ar fi împachetat-o, iar „podul lui Brustureanu”, așa nerecepționat cum e (felicitări, totuși, lui Daniel Blaj că nu l-a recepționat!), așa ar fi rămas.
Noi credem că, date fiind noile circumstanțe, nu va rămâne așa – și nu doar noi: toată lumea care a vizitat lucrarea aia – ne-am antepronunțat vizavi de calitatea ei încă de la prima vizită… acum, cauza fiind pe rolul unei instanțe conduse de un judecător care merită toată încrederea din moment ce a făcut cel mai important pas pentru a o câștiga, evităm să ne antepronunțăm.
………………………………………………………………………….
[ACTUALIZARE 1] (15 SEPTEMBRIE, 2022) Gurahonț: dai într-un pod la Honțișor și crapă la Primărie!
Spre cinstea lor, cei doi (adică unul 90%, celălalt cu restul) constructori efectivi ai podului de la Honțișor au luat legătura cu noi aproape imediat după ce am publicat pe site ceea ce se dorea a fi unul dintre cele (maxim) 3 episoade ale acestui subiect… doar aparent plictisitor.
Ne-au relatat poziția lor fără a pretinde ca ea să fie publicată… dar cum să nu publici poziția „părților acuzate” într-un asemenea articol?!
În fapt, asta ne și doream pentru episodul II…
Cristian Mureșan – SC VEGAS CENTER WOOD HOUSE
– rezumat după o discuție mult mai lungă și detaliată: „Credeți-ne – și vă putem pune dovezile în față – că noi am executat lucrarea în conformitate cu Avizul celor de la Apele Române – ei sunt cei care impun cotele oricărui pod. Pornind de la acel aviz, proiectantul a câștigat licitația și a întocmit proiectul în conformuitate. Noi ne-am asumat, la licitație, prețul cel mai mic, în condițiile în care nicio firmă din altă parte nu-ți mai vine acum fără minim 1, 2 milioane de lei…. La rândul nostru, am respectat proiectul firmei, așa cum e prevăzut în schițe.
Nu e adevărat ce spune doamna Florea – care e singura persoană nemulțumită de situație din cei de pe stradă – că proiectantul nu a fost acolo, că muncitorii noștri ar fi băut (muncitorii noștri nu beau!) sau că nu s-a făcut și respectat organizarea de șantier: s-au respectat toate normele prevăzute de legislație.
Reclamațiile pe care le-a făcut au fost verificate de toate forurile, inclusiv de Inspectoratul de Stat în Construcții, care nu a constatat nicio încălcare gravă sau ireparabilă a normelor – așa cum se vede și din documentele pe care le-ați publicat.
Am făcut și o concesie pentru această doamnă, urmare a unei note de constatare, coroborând înălțimea pantei cu intrarea în casă – care nu era prevăzută în proiect.
Deși nu aveam nicio obligație contractuală să îi facem intarea în casă, i-am făcut-o, iar în ianuarie, acest an, până să nu turnăm stratul de asfalt de 6 centimetri ca parte finală a lucrării, totul era bine și a bătut palma cu noi… cum poate spune că nu am vorbit cu ea când noi ne-am văzut pe tot parcursul lucrărilor și am discutat?!
Apoi, când a mai rămas circa 10% din lucrare am dat-o unui prestator de servicii – un constructor local care a mai trebuit doar să cimenteze șanțurile, să finiseze pilonii, să facă un canal de scurgere și să toarne niște lopeți de ciment în albie, ca să ajute debitul – cu care, am înțeles, din nou e în scandal, după ce prealabil s-au înțeles.”
Vasile Lazăr, administrator SC. SILVA LAZĂR INDUSTRY VÂRFURILE:
„Eu am executat lucrarea aproape așa cum a vrut doamna Florea, cu material de la mine… am făcut bordura, șanțurile, am pus ciment, pietriș… vorbim despre o lucrare în valoare de 10.000 de lei, nu despre cât s-a scris… 100.000 parcă! Suma e în curs de plată la Primărie. În ceea ce privește relația noastră cu doamna, ea a stat lângă noi tot timpul… nu înțeleg cum poate afirma că nu ne-am consultat, ce o deranjează din partea noastră și ce nu am făcut bine!”
Unde dai și unde crapă, deci?… am rămas la „dai într-un pod la Honțișor și crapă la Primărie”
…de fapt, oriunde (și de orice) dai în Gurahonț, crapă la Primărie – fără mișto!
Primăria aia-i un mutant administrativ: o încrucișare genetică între corupție și ospitalitate, legate între ele cu țuică… cea mai bună de pe pământ – cine nu știe asta nu știe nimic despre alcoolurile tari, iar cine nu știe că la români în general și la ardeleni în particular, dar mai ales la moți, să refuzi o țuică e ca și cum te-ai autorecomanda drept bulangiu ateu într-o biserică ortodoxă; cine nu știe asta, n-are cultură generală.
O corupție ospitalieră e la Gurahonț nu doar la Primărie… să ne-nțelegem! De la Judecătorie la Poliție, de la ruinele fostului spital la Biroul de cadastru, de la primul la ultimul om al statului din fostul oraș frumos care acum e frumos doar dacă-l privești de cât mai sus posibil:
(foto credit: Ela Thomas@ Facebook)
și topografia-i coruptă la Gurahonț… despre asta ne documentăm și toate astea vor deveni cronici, la un moment dat… că-i cu și despre cronicari grei ai corupției ospitaliere de acolo: Cantemir… nivelul ăsta!
Un banc real desprins din cotidianul de acu-s 10… 15 ani la care am râs de m-am spart. „Bă, pompierii de acolo nici după ce i-or pus anchetatorii să citească legea și le-o explicat ca la tăntălăi ce infracțiuni or comis, n-or înțeles că să transporți lemne furate și țigări cu mașina de Pompieri e ceva rău sau ilegal!”
Nimic nu-i ilegal la Gurahonț!
Corupțialitate, frate!
………………………………………………………..
[TITLUL INIȚIAL] (12 septembrie, 2022) Podul peste Honțișor spre Gurahonț – ANTIMODEL de administrare a banilor publici și bătaie de joc la adresa patrimoniului uman… sau când corupția se amestecă cu prostia, banii îi împart „șmecherii” iar lucrarea o fac „doreii”
Podul peste Râul Honțișor (un curs de apă, afluent al râului Honțiș) de la marginea satului cu același nume aparținător de comuna Gurahonț s-a construit ca urmare a „analizării documentației nr. 5098/23.08.2021 înregistrată la UAT Județul Arad sub nr. 18.731” la aceeași dată, prin care Primăria solicita emiterea acordului pentru amplasare în zona drumului public pentru obiectivul „Modernizare parcări, trotuare și accese pe strada Iuliu Maniu, tronson 2 Gurahonț”, ca amplasament situat în zona D.J. 708 de la KM 40+850 în localitatea Gurahonț, pe domeniul public al comunei, prin Consiliul Județean Arad în calitate de administrator al drumurilor județene, în conformitate cu bla-bla…
Puteți răsfoi cele 32 de pagini pe care le-am am copiat cu tupeu din dosarul cu șină de vreo 500 de hârtii aiurea pe care Primăria Comunei Gurahonț ni l-a pus pe masă la momentul 29 august, ora 12, când i-am făcut o vizită anunțată cu câteva ore înainte, pe tema podului de la Honțișor:
Singurul lucru care-i „scoate” d.p.d.v. penal (pentru că în fotografia de mai jos este avocata angajată de familia părții vătămate pentru a intenta un proces în această speță) pe responsabilii actuali ai Primăriei Gurahonț este faptul că NU AU RECEPȚIONAT LUCRAREA
– „și nici nu o vom recepționa, până ce nu va fi adusă la standardele prevăzute și aprobate în proiect și agreate de proprietari” – conform promisiunilor primarului interimar al comunei, Daniel Blaj.
Pentru cei care n-au răbdare de citit acte…
Schița podului a fost întocmită prin firma CAM PROIECT din Cluj Napoca, printr-o colaboratoare (sau ceva) din satul Moșnița Nouă, SEMPER IDEM („aceeași chestie” – în românește, mai exact „întotdeauna la fel”) județul Timiș, de niște persoane fizice (ingineri… specialiști… n-avem nicio îndoială – doar am auzit cu toții de celebrii proiectanți din Moșnița Nouă) care n-au dat în viața lor pe acolo, iar din calculator arată… de zici că-i cum trebuie!
Lucrarea a costat, „în mare” o jumătate de milion de lei (100.000 de Euro)
plus o grămadă de „suplimentări” / „rectificări”, în valoare de vreo 200.000 de lei și ele… bani de încă un jeep.
Licitația „mare” a fost câștigată – prin selecție de oferte – de firma SC VEGAS CENTER WOOD HOUSE,
doar că respectiva firmă ori a avut prea multă treabă altundeva, ori îi era datoare lui „Dorel”, ori voia să-l ridice, așa că i-a plasat execuția propriu-zisă unei firme din comuna Vârfurile… unui anume Nicu Brusturanu (așa-i că și de acest „celebru constructor de poduri” aveți habar?… nici Google n-a auzit de el până acuma, decât cu prilejul unui comentariu hate, la adresa fostului comandant al Poliției, consăteanul său Ioan Tamaș) care nicio treabă n-avea cu construcția de poduri în general, iar în particular nu construise nimic asemănător… ăsta fiind primul și, sperăm, ultimul pod din viața lui:
Deci să scoți tu, ani de zile, pe acte, pe vizite pentru aprobări, protocoale și bullshituri de astea, ca podul să ajungă în final pe mâna lui Brusturanu!
A ieșit un dezastru… firesc în condițiile date – pe oricine întrebai acolo dacă Nicu Brusturanu o să fie în stare să facă un pod peste… orice, te trimitea să te culci, că ai băut prea mult! Brusturanu-i pentru Vârfurile ceea ce-i Celentano pentru Fierbinți, un „dorel de ocazie” care nu doar că a distrus, efectiv, confortul caselor de la marginea satului și le-a diminuat valoarea, dar pune în pericol și circulația celor ce aleg tronsonul D.J. 708 de la KM 40+850 – vorba ăstora – ca traseu către Gurahonț (noroc că n-aleg mulți traseul ăsta).
Podul lui Brusturanu de la Honțișor e un fel de INVERSUL Podului de la Luțca
– adică dacă acolo nu s-a pus destul ciment, aici au pus de vreo 100 de ori mai mult decât era nevoie… bineînțeles că exclusiv și DOAR pentru a îngroșa factura!
Doamna Florica Florea, partea vătămată din această „bombă edilitară” povestește cum
„lucrarea asta este, efectiv, o bătaie de joc din toate punctele de vedere! Au înălțat drumul absolut inutil, până ce au ajuns în fața casei mele cu o pantă care face intrarea în curte cu mașina aproape imposibilă… oricum, riscantă, și mai ales în condiții de iarnă! Mașinile care trec pe pod, sunt la înălțimea streșinei – când plouă îmi stropesc geamurile… Mai mult, șoferul, biciclistul, tractoristul sau omul cu căruța care vin de pe stradă nu văd ceea ce e dincolo de pod nici dintr-o parte, nici din cealaltă… riscul de accidente e foarte mare – iar când le-am spus despre asta specialiștilor au spus că o să pună 4 semafoare… și nu au zis-o cu ironie!”
Doamna Florea are cu ei – folosim pluralul generalizant pentru că „toți sunt o apă și-un pământ” – un război lung…
cât strada „Iuliu Maniu, tronson 2 Gurahonț” cu podul lui Brusturanu cu tot. Așa cum ar fi făcut orice gospodar, a fost atentă la fiecare mișcare a constructorilor… unul mai „dorel” ca altul.
„Niște necalificați, beți de dimineața, care se sprijineau în lopeți… 2-3-4 muncitori care se vedea că n-au nicio treabă cu făcutul podurilor. Pe inginerul de șantier nu l-am văzut niciodată… nici nu știu exact care dintre ei e… le știu numele, dar nu și fața… n-a vorbit nimeni niciodată cu ei! Când îi întrebam, muncitorii îmi ziceau că lucrează ce le-a zis șeful – am prins și ceva șefi… patroni, primarul… care au zis că ei lucrează conform proiectului! CARE PROIECT?! – CĂ PROIECTANTUL NICI NU A FOST AICI! Dădeau din umeri…”
Dacă vorbim puțin despre utilitatea înălțării unui pod sub care trece un fir de apă care izvorăște de la o jumătate de kilometru, facem mișto unul de altul… orice fel de studii de specialitate avem:
…căci nici vorbă să acumuleze atâta debit încât să iasă din albie… la ora la care l-am fotografiat, prezentându-se așa:
S-au făcut demersuri inclusiv la Inspectoratul de Stat în Construcții… iar corespondența asta, foarte recent datată, a fost maxim ce s-a putut:
La Primăria Gurahonț, unde am fost ca să prezentăm problema așa cum am înțeles-o noi,
niciunul dintre cei prezenți – primarul interimar Daniel Blaj, secretarul general al Primăriei, Dărău Cantemir și un inginer proiectant din partea administrației locale căruia nu i-am reținut numele (din politețe… la rugămintea lui) – nu ne-a contrazis afirmația că lucrarea e o prostie ridicolă, coruptă… dar care poate fi reparată. S-a dat vina pe fosta primăriță, notoria Ana Lenuța Moțica, în al cărui birou am încercat să intrăm, dar era încuiat (pe dinăuntru sau pe dinafară – nici nu mai contează… știam că va fugi de noi).
Indiferent de demersurile administrative (aici chiar e treaba funcționarilor publici „cum o dreg”), dar încrezători într-o reparație a tâmpeniei comisă de „doreii lui Brusturan”, familia Florea va acționa în judecată, inclusiv „pe penal”, Primăria Comunei Gurahonț, pentru că: Nu a respectat Legea administrației publice locale, nefăcând niciun fel de consultație publică, inspecții la locul construcției, verificări ale cheltuirii banilor – și nu a făcut-o nu pentru că era chiar atât de incompetentă, ci pentru că a fost plătită să nu o intereseze asta.
Există cale de rezolvare practică… dar va fi greu!
Cei câțiva oameni calificați în domeniu cu care am discutat au opinat că lucrarea nu e o catastrofă ireparabilă: „costă ceva, dar trebuie decapat tot drumul înălțat aiurea, adusă la același nivel toată strada și în locul acelui pod, o simplă punte, așa cum, de altfel, era înainte, dar solidă. Panta aceea artificial creată pune în pericol participanții la trafic și casele oamenilor” e ideea principală a acestor discuții (alți specialiști pot să ne contrazică… le stăm la dispoziție).
De unde bani?!… asta chiar nu e treaba noastră.
