Premisele pentru apariția și dezvoltarea acestui tip de infracționalitate sunt generate tocmai de specificul zonei, și anume: regiunea este puternic împădurită, densitatea locuitorilor este mică și gradul de dezvoltare industrială este redus. În plus, unii dintre locuitorii zonei au ca surse de venit exclusiv sustragerea de material lemnos și braconajul cinegetic.
Se poate afirma că, această activitate infracționala a existat întotdeauna în zonă, completând mijloacele de subzistență ale locuitorilor.
Datorită specificului local aceste infracțiuni au dobândit caracter de fenomen social, și, ca orice tip de activitate ilicită, a dobândit, după 1989, o structură și o ierarhie. În vârful acestei ierarhii se află un grup de oameni de afaceri locali, cu interese economice în domeniu, care au acces la autoritățile locale și județene. Urmează un grup mai larg care include unii pădurari, mici „întreprinzători” proprietari de camionete, persoane care licitează așa zisele „parchete” de mai mici dimensiuni sau care subcontractează de la marii licitatori. Ultimul palier este cel al „drujbiștilor”, simpli muncitori zilieri, unii cu atelaje, alții cu tractoare, care fură pentru cei din grupul intermediar.
Această ierarhizare și specializare, precum și existența în zonă a unor persoane care se ocupă exlusiv cu furtul de material lemnos și cu braconajul, conferă fenomenului infracțional caracteristici de criminalitate organizată.
În zonă au apărut personaje (ex. Bodea Ioan din Gurahont) care tind să organizeze în jurul lor grupări infracționale structurate ierarhic, cu paliere specializate, în care sunt incluse persoane obișnuite să trăiască din săvârșirea de infracțiuni. Pentru serviciile lor, generatoare de foloase bănești, șefii grupărilor promit și/sau oferă protecție prin relațiile pe care le au în rândul unor structuri însărcinate cu aplicarea legii sau, în cazul amintit, chiar în interiorul unor structuri specializate ale Ministerului Public.
Pe un alt palier infracțional, cel al braconajului, întâlnim aceleași personaje, grupate în jurul unor lideri politici locali care promit protecție prin folosirea influenței pe care o au la cele mai înalte nivele.
În rândul personalului silvic, dar și din M.A.I., care ar dori să ia măsuri sau care nu este de acord cu această stare de lucruri, s-a instaurat teama, în special, în urma tentativei de omor prin împușcare care a avut loc asupra paznicului de vânătoare Jiva Sorin. Nu fapta în sine a instaurat această stare de spirit, cât modul neprofesionist și lent în care au acționat autoritățile, fără a viza activitatea infracțională a suspecților și a celor care i-au sprijinit în integralitatea ei (ex. neimplicarea în cercetarea la fața locului a persoanelor cu funcții de comandă din cadrul Poliției, schimbarea de două ori în decurs de 24 de ore a polițistului care coordona activitățile specifice în teren, lipsa supravegherii informative, suspiciunea că unii polițiști din zonă, inclusiv dintre cei cu funcții de conducere, ar fi implicați în activitatea infracțională).
Modul de operare, specificul social și geografic fac greu de combătut atât infracțiunile de tăieri ilegale cât și cele de braconaj. Atragerea șefilor de posturi și a unor pădurari în diverse combinații infracționale face aproape imposibilă stăpânirea acestui fenomen.
De o periculozitate aparte este introducerea în zonă, în ultimii 2 -3 ani, de armament clandestin: arme (e adevărat) de vânătoare cu țeavă lisă, dar și carabine. Pericolul folosiri acestor arme, în special a celor cu țeavă ghintuită, este foarte mare, mai ales că, în zonă, au apărut tot mai multe plantații de canabis, plantații care indică deja un alt gen de activități infracționale.
2 comentarii. Leave new
Nu spuni nimic în articol tinere….!!!!
daca nu sti sa citesti. sau daca te numesti kubilak sau tigan.
daca cativa de pe la judetena de partid ar avea ceva in cutia de pe umeri ar incepe prin a nu mai dormi la noapte