Cine are ADN de moț sau știe despre ce e vorba, înțelege… cine nu, să se abțină de la concluzii triste: Tamaș nu doar că a chiulit de la propriul lui chef, dar și-a și băgat picioarele-n ea diplomă, sabie și pălărie, cu prilejul unui eveniment care-i era dedicat aproape total „sufletește vorbind”…
Gestul șefului interimar al Poliției arădene s-a dorit (și ar fi fost, în alte circumstanțe) unul normal… frumos să zicem… colegial… dar aici nu-i vorba despre asta, ci despre diferența de a vedea lucrurile a unui bănățean cu a unui moț: aproape că vorbim despre popoare diferite! Nu-i spui tu, bănățean, la un moț ce crezi tu că-i frumos pentru el! – știe el ce-i frumos pentru el… (mai lipsea să vină să-i dea diplomă un ungur!)
Adică ce-a făcut, de fapt, Tamaș? S-a respectat mai mult pe sine însuși, cu tot cu singurătatea sa decât s-au făcut că-l respectă foștii săi colegi – subordonați aproape toți, de-a lungul celor peste trei decenii în care a activat, cu excepția domnilor aduși din județul vecin întru sfidarea personalului (mă-nțelegi:) profesionist pe care îl avea la dispoziție I.P.J. Arad… o telenovelă fără sfârșit… vezi cele mai recente episoade aici:
Poza / postura asta îl reprezintă cel mai bine pe fostul inspector-șef pentru că zice totul despre el: ANTURAJUL PREFERAT AL LUI IOAN TAMAȘ ESTE/ A FOST DINTOTDEAUNA EL ÎNSUȘI! (ca să fie clar ca un Proces-verbal am majusculat).
Cică Tamaș ar fi confirmat că vine la decernarea de diplome ce s-a desfășurat fără el…
Împuternicitul (ați observat că titulaturile polițiștilor încep să se confunde, din ce în ce mai mult, cu cele ale preoților?) inspectorul șef al I.P.J. Arad, Dan Stoicănescu a întrebat în stânga și-n dreapta, a cerut rapoarte scrise și informări secrete, pe surse și cred că și la SRI a sunat, să afle „ce-i place cel mai mult la domnul inspector-șef?”… „ce ar fi adecvat unei întruniri de acest gen?” – iar rapoartele au rezultat că O SABIE & O PĂLĂRIE!
Prost rezultat!
Dacă ne-ar fi-ntrebat pe noi
(dar cine ni-s noi, la urma-urmei, să ne ceară consultanță comandantul Poliției, fie el și doar împuternicit, despre fostul comandant al Poliției – fost etern?!), i-am fi zis din prima secundă de după începutul întrebării că ȚUICA – da` nu veni tu cu ea, că are mai bună decât a ta, și numa` te faci de râs. Nu-l invita nicăieri (și mai ales departe – că Aradu-i departe de unde stă el acum și cugetă) că N-O SĂ VINĂ!… nu insista – că o să te mintă că vine și nu vine! Maxim, eventual, mergeți voi… câți vi-s și cât vă ține suflețelul de drag ce vă e, săriți-i gardul prin spate, că doar vi-s polițiști și știți cum se face, și faceți-i o petrecere-surpriză – da` vezi să fie unul dintre voi care știe să cânte la taragot „Liliacul de pe Valea Leucii” ca Taraful de la Vârfurile, că altfel plecați bătuți de-acolo!
https://www.youtube.com/watch?v=HfulKT3oh9o
Așa că… no… pleonasm anticipat, Tamaș, ca-n bancurile cu moți care chiulesc de la propria nuntă, n-o venit… și-o și închis telefonul, o băut o pară de aia bună, o ascultat singur Veta Biriș și o cântat la tulnic… ultima lui prioritate fiind diploma, sabia și pălăria lor.
Exact așa s-ar fi comportat orice moț care-și respectă doctrina: Avram Iancu însuși exact asta ar fi făcut.
Fără comisarul-șef (r?!…) Ioan Tamaș, știrea ne-a fost COMUNICATĂ OFICIAL ASTFEL:
„DANIEL LAZĂR, FELICITAT DE COMANDA INSPECTORATULUI
Polițistul dublu medaliat cu aur la Jocurile Olimpice ale Polițiștilor și Pompierilor, din acest an, competiție organizată la Rotterdam, categoriile judo-66 kg și jiu-jitsu-70 kg, a fost felicitat de comanda I.P.J. Arad.
De-a lungul anilor, agentul șef adjunct Daniel Lazăr a participat la multe competiții sportive naționale și internaționale, de cele mai multe ori clasându-se pe una din treptele podiumului.
Pentru activitatea sportivă și aportul la imaginea I.P.J. Arad, polițistul a fost recompensat cu felicitări scrise, iar Dl. Comisar Șef Stoicănescu Dan, împuternicit inspector șef al I.P.J. Arad i-a înmânat diploma de merit.”
(Respect total polițistului campion DANIEL LAZĂR!… să nu cumva să-nțeleagă mințile obtuze altceva de-aici!)
Cu Tamaș prezent, cine știe ce poze de făcut bagabonții să râdă ar fi ieșit… îmi și imaginez:
Grui plângând de emoție cu un ochi și cu celălalt de ciudă, în vreme ce Stoicănescu îi dă sabia fostului său stăpân, iar Turnagiu-i pune pălăria-n cap în aplauzele telefoanelor…
Mă leși?!
Căci apropo – mă trage cineva de mânecă – mâine-i ziua lui, și facem pariu că tot singur preferă să sărbătorească?!
Deci rămas bun, domnule inspector-șef Ioan-Marcu Tamaș! – Bravo și La mulți ani, Ionuț!… Nouă ne place ce faci… mai ales după pensionare!
Și P.S. – bă elitiștilor care vi-s voi elitiști și comentați aiurea că „ce gest de țăran!”: amintiți-vă că filosoful existențialist Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel tot așa, prin neparticipare, iar descriptorul cel mai celebru al gulagurilor sovietice, Alexandr Soljenițîn n-a avut cum să vină după el că-și lua Plutoniu… așa că luați gestul lui Tamaș ca pe o combinație între existențialismul moțesc și gulagul ăsta de Arad.
O nouă versiune semiotică a expresiei JOS PĂLĂRIA și MUIE RĂZBOIULUI (simbolizat de sabie, nu?) a inventat un fost comandant de poliție… asta nu-i puțin și i-ar fi plăcut și lui Umberto Eco.
