Nu există în județul ăsta o instituție mai coruptă și mai putredă decât Spitalul Județean Arad… vorba lui Alin Pătrașcu de la Medicare, care i-a dat șpaga lui Ioțcu prin Nedelcu și Drăgan, după ce i-a dezbrăcat-o Totolici pe „doamna doctor Carmen” la el în cabinet: „Doamne câtă promiscuitate am văzut în spitalul ăsta… nu există așa bordel!” (o să citim împreună niște stenograme care nu s-au publicat încă nicăieri și pe care le păstrăm de la arestarea lui Ioțcu special pentru această investigație de presă, dar când le va veni rândul… epic vorbind) – iar Pătrașcu ăla țineți cont că a vândut „aparatură de înaltă performanță la stat degeaba” pe bani mulți în toate spitalele din România, a șpăguit toți Totolicii și toți Ioțcii din sistem și se știe și cu bordelurile!
Cel mai mare angajator de „târfe politice, călăi și mercenari”, numărând peste 2000 de „frecători de mentă bolnavă” și de restul cadre medicale (până la vreo 2200) – apasă aici și-i vezi pe toți -, doar cu Compania de Apă se mai „duelează bară la bară”… dar măcar ăia-s 80% inutili – pe când la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, 80% sunt periculoși!
Inaugurată în anul 1981, clădirea a depășit demult termenul de garanție al unui spital-mamut – care astăzi nu e altceva decât o crescătorie de gongi aflat deasupra unei „pungi” în care pisicile mănâncă șobolani – și invers
– sursă inepuizabilă, în creștere și în curs de pandemizare a INFECȚIILOR NOSOCOMIALE.
Au murit oameni cu miile – și nu e nicio exagerare! -, în ultimii 15 ani mai ales, se moare în continuare de sindromul „intri cu o boală, stai o zi și ieși cu 3; dacă stai mai mult de o săptămână, ieși mort”. S-au scris teze de licență și lucrări de doctorat, anchete de presă și rapoarte adresate Serviciilor de Informațiii despre acest fenomen… de nestăvilit sub nicio altă formă decât prin implozia „mamutului din ciment infectat” și transformarea locului într-o parcare obscură (gen „mormântul lui Hitler), eventual („pe fonduri”), închis sub o cupolă și transformată în ZOO UNDERGROUND – INSECTARIUM.
Inclusiv foști directori, în mai multe mandate, ai Spitalului Județean Arad și-au dat doctoratul din „Infecții intraspitalicești”… și-mi aduc aminte de o investigație pe tema „gongilor din spital” pe care am efectuat-o (fără niciun efect… v-ați dat seama), acum vreo 15 ani, în care șefa administrației mi-a mărturisit, plângând, ca un copil neputincios în fața unei catastrofe iminente, cum „gongile din spital, și mai ales înmulțirea lor, nu se mai pot controla. Cea mai puternică otravă, adusă din Italia și enorm de scumpă, nu le mai omoară… s-au obișnuit cu ea!”
Am întrebat-o dacă clădirea de pe Victoriei a Spitalului Județean este autorizată de Direcția de Sănătate Publică să funcționeze PE BUNE – nu, că „are și DSP-ul sediul la parter (cum îl avea atunci) și sunteți prieteni între dumneavoastră!”
Mi-a răspuns precum Corbul lui Poe: „în condiții normale, NICIODATĂ!”
Așa că vă imaginați – dacă nu cunoașteți personal – ce-i acum: după 10 ani de SPOIALĂ, ascundere a gongilor sub linoleu, camere închise în care zace aparatură nefolosită!
După cum v-ați dat, sper, seama, acest articol este un prim episod-pledoarie în tentativa noastră – știm, Don-Quijotescă – de a dărâma infecta măgăoaie… și pentru ca să fim dialectici (că doar nu era să fim maieutici sau idealiști cu șefii unui asemenea CARTEL!), am început cu filmările din underground… respectiv din subsolul „fabricii de gongi”… acolo unde, de fapt, e „laboratorul”: un spațiu de câteva sute de metri pătrați, sub care creaturile pământului au săpat galerii de ordinul zecilor de kilometri în care șobolanii și-au construit un imperiu aproape inexpugnabil și unde există un ecosistem pe care nu-l poți compara decât cu IADUL ÎNSUȘI, așa cum apare în imaginarul colectiv dinainte de Dante Alighieri.
Pe o jumătate din „amprenta la sol a uriașei centrale de epidemii”, Consiliul Județean a pus linoleu și a zugrăvit… adică le-a făcut șobolanilor un tavan „trendy”, iar cealaltă jumătate, unde am filmat noi într-o noapte în care dormeau toți, n-au făcut nimic: e fix așa cum era și în 1981 – dar mult mai infect, puțind a pișat de pisică, a căcat de șobolani și a igrasie… ca să vorbim doar despre „esențele de bază”. Acolo este vestiarul unde se schimbă angajații – probabil „ăia pedepsiți”! -, mai e ARHIVA, mai e o cameră pe care scrie C.J.A.M…. toate încuiate, gratii… n-ai voie acolo și nici nu cred că-ți dorești să intri în mijlocul unei busculade pricinuite de prezența ta într-un conflict dintre șobolani cât iepurii și pisici care n-au văzut om în viața lor!
Scrie clar pe ușă:
![SPITALUL Județean Arad este un FOCAR de INFECȚII NOSOCOMIALE și BOLI, care stă pe o „pungă” de PISICI și ȘOBOLANI și care trebuie RAS de pe fața pământului... IERI! [1]](https://www.criticarad.ro/wp-content/uploads/2019/03/spitalul_judetean_ara-1.webp)
Despre cine hrănește „pe nașpa” pisici în Spitalul Județean, cum se intitulează aceste pisici, despre legăturile dintre Consiliul Județean – patronul politic și primul vinovat de tot ce se întâmplă în ghena aia de gunoi radioactiv -, despre cheltuirea a peste 120.000.000 de euro în ultimii 10 ani pentru – în fond – perpetuarea acestei stări de fapt CRIMINALE și despre cine și cu ce s-a îmbogățit ca urmare a acestor activități din sfera CORUPȚIEI – în episoadele care urmează vom vorbi cu acte, declarații și filmări inedite.
1 comentariu. Leave new
Adevarul e ca Totilici si Carmen aia sunt …..asa cum sunt . Nu e de mirare ca sunt profesori chiar la Goldis .