Sunt Amalia Mayer, m-am născut în 2005 la Fălticeni și sunt membră a Casei de Poezie „Light of Ink”. Învăț la Colegiul Național „Petru Rareș” și sunt în clasa a XII-a. Poeziile mele au fost publicate în antologii precum „Poemele izolării”, au câștigat premii la diferite concursuri literare și au apărut pe platforma O mie de semne.
1. Nu că ar conta
Îmi pun căștile
și totu-i de căcat
Capul se rostogolește în poala lui cade din viață
Ne-am așezat pe trotuar
Din el vorbele s-au scurs primele
Odată pe lună e destul să ne ia gândul de la setul ăla de eșecuri
Cum ai putea să nu eșuezi într-un oraș ca ăsta
Fugim printr-o iarbă deasă prinși unul de altul în niște cătușe de jucărie
Iarba e ca niște simboluri japoneze
Dragostea în orașul ăsta e un pet de bere cumpărat la 13 ani când îți zicea
vânzătoarea să-l bagi repede în ghiozdan
Vânători înnăscuți, căutăm toate magazinele la care se dau țigări la bucată
Dragostea în orașul ăsta e un prospect de pastile ocupat aproape numai de efecte
adverse
Aici avem toți câte un rol bine stabilit
sunt pregătite pietre de mormânt pentru fiecare
Plâng încet, mă așez pe tarabele din piață
Cerul întinde steagul Uniunii Europene, cică
Am pierdut, plâng încet
nu că ar conta
Dragostea e un cal bătut cu biciul
Tu numeri
Eu mă ascund
2. Cutia milei
Am fost împreună la Aquapark
Nu m-ai supărat nici măcar o secundă în ziua aia
Știam că nu mă mai iubești
Azi am fost cuminte mi-am făcut toate temele
m-am ferit cu grijă de monstrul care cutreieră străzile
Am pus un leu în cutia milei
Adevărul e că nicio fiică nu își poate salva mama
Am așteptat să-mi pun capul pe pernă și să se așeze încet
întâi capacurile de canal, apoi câinii vagabonzi și
în final frunzele feliate și praful rece, mărunt
nu s-au așezat
nu și-au găsit locul chiar dacă azi am făcut totul cum trebuia
organele mele nu s-au aliniat nici de data asta
Încă o noapte în care trebuie să rezist
Până și poezia dacă e a mea devine lipicioasă și grețoasă
Lumină din lumină, blestem adevărat din blestem adevărat,
născut iar nu făcut
Poezie scârboasă ca o proteză dentară de babă
Veșnicia s-a născut la mama dracului
Topoganele sincere, nostalgice conduc
apa incomprehensibilă pe cărări de plastic
albastre, mov, sincere
Sistemul de topogane acoperă gândurile tale
De ziua noastră mă înfășor in ghirlande și aștept
3. Un foc de petardă
Intrii în mine ca trupele romane în Dacia
Decebal e un nerv mult prea distrugător pentru orașul asta în creierul meu
Când vii tu
el se retrage în lobul ca un munte
și se preschimbă acolo în chipul mort sculptat în munte
Granița nu te încurcă
mă izbești pe podea
mă ștergi de pe fața pământului
Îmi amintesc vag când spărgeam nuci cu piciorul
îmi închipuiam că o fac pentru tine
Când mă distrugi pot să nu mă distrug eu
distrugerea e tot o formă de creație
Primesc o notificare pe o aplicație pe care am șters-o cu mult timp în urmă
Seara ne adunăm la un pet de bere
pe cealaltă parte de masă
îmi ești un foc de petardă – trebuie să mă prefac că nu mi se întâmplă nimic, mi-
ai zis să ținem secretul
Stai pe cealaltă parte de masă și mă gândesc că e un lux să te distrugi singur
Lumina portocalie clipește de două ori
poate a văzut scena când harta mea a fost schimbată și a rămas în istorie la un
moment dat așa
Tu îmi schimbi limba
Tu esti administrația romană caldă și împungătoare găurind toată Dacia cu
iubirea pe care scâncesc să o văd
pusă într-un obiect tangibil ca o mandarină decojită
sau Volga care se revarsă peste maluri
Tu ești cel care îmi schimbă limba
Aproximativ 60% de cuvinte de origine latină
Pachetul de marlboro are o țigară întoarsă adică e cea cu dorință
Cum poți? Să-ți pui o dorință când Volga se revarsă peste maluri
a, deci nu se revarsă
Tu îmi schimbi limba
ești parapetul în care se izbește mașina
doar radioul mai funcționează cântă încet my bloody valentine
iar gândurile sunt un munte amplasat pe un nuc
Ești o cireadă de vite care rumegă
iar eu sunt slabă
ghemuită
pe pășune
Tu îmi schimbi limba
aș face orice, nu mă auzi
nu mă auzi
sunt o vită slabă fără talangă
Spărgeam nuci cu piciorul
ia o bucățică
Tu ești cel care îmi schimbă limbă
Bucătăria e plină de fum de țigară
și cănile din ceramică cu flori au cercuri gălbui de bere răsuflată
Tu îmi schimbi limba
fereastră, treaptă, cuțit, a se culca, a arde, amar, a fi și a putea
Toate, toate de origine latină
Ești o mulțime de coloniști romani
rece cu apeducte în loc de vene legiuni și trupe auxiliare
zilele în care dormi până la 10
o pisică se așează la mine în poală
Ia te rog un miez de nucă din buzunar
-este totul pentru tine
4. Apartamentul tău
Felinarele reflectă în bălți mici
Mergem spre apartamentul tău
Orașul s-a trezit gri respiră plămânii săi industriali pielea moartă pe care soarele
alb o desprinde de pe ANAF de pe judecătorie și de pe kaufland
Ai pasul mai mare ca al meu, trecerea de pietoni are o violență cârpită între
dungile albe
Când plouă orașul gri devine totuși gri
Mă calmează, îmi agită sângele fuchsia din cap
Încordare, non-stopul de la colț unde totul e ceva mai scump, doar țigările sunt
peste tot la fel
Oamenii stau la coadă își iau țigări și antidoturi pentru nuca goală dintre
plămâni
Antidoturi pentru aer (78% azot, 21% oxigen, 1% capitalism chior) nu găsești la
non-stopul ăsta
Mâna ta mă mângâie violentă
Am capul împânzit
merg la tine ca să iau o pauză
secetă inundații 77
filme cu plot twisturi margarete în părul ei
Strada e o noapte adâncă fără stele
cu sunet de conservă cu cartele magnetizate
Știu că se va sfârși strada e un tigru
Știu că se va sfârși un înotător cu cârcel înaintează în bazinul meu de disperare
se scufundă
Nu mi-ar plăcea ca tu să simți asta
În apartamentul tău vorbim despre zodii, râzi de mine și aș vrea ca momentul
ăsta să nu se sfârșească
dar știu că tigrul va căsca și se va culca cu labele imense peste mine
nu te voi putea salva
Aș vrea ca momentul ăsta să nu se mai termine
Cât mă privești cu țigara între buze și cu un tigru în gură
sângele uscat pe pereții din gresie conturează disperarea mea
am vrut atât să o ascund
5. Viespea leșinată
Un studiu arată că la un moment dat
începem să avem aceeași floră intestinală
cu o persoană cu care petrecem mult timp
Ce ai fost tu pentru mime?
Sufeltul ca o pianină defectă
reacționează întârzie sau grăbește-te
roagă-mă tu să îți șterg numărul
Ai fost lobul meu frontal
adică o poliție de stat de la sine stătătoare
Interiorul insistă indiferent de câte ori ți-ai
schimba culoarea la păr
adică erai o floare de câmp pe care o caut
și pe care regret imediat că am cules-o
Pentru că mă scobește ca un cariu de lemn
Suflet julit și iubitor ca un câine care se târăște
Mă scobești ca un bătrân naționalist care cumpără astăzi bilet la Lotto
Mă găurești în creier ca vânzătorii din
piață care se târăsc
Adică pe mine se prelinge seara ca o
secreție vaginală
Sufeltul meu este fleșcăit de tine
pentru că știu că mă iubești și pentru că
știu că nu mă iubești
M-ai trecut în telefon „Rezidiu”, iubirea mea predispusă la post negru,
ce ai fost tu pentru mine?
Mă gândesc acum la cum arată flora ta intestinală
În inima mea visepea leșinată și alcoolul,
notificarea pe care o șterg în secunda ce apare pe ecran
Adică ai fost tatăl meu care mă naște ca
un căluț de mare și apoi mă scoate pe mal
și-mi rupe capul
Ahahaha
Friday im in love
- Citește mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
