Avem în față un chestionar la capătul căruia vă invităm să bifați răspunsul dumneavoastră preferat. El pornește de la cazul pe care l-a mediatizat toată țara – de la Grupul de mămici din Arad și până la ProTV, în toate detaliile sale:
https://www.criticarad.ro/actualizare-administratorul-magazinului-din-care-doi-hoti-au-furat-un-laptop-traduce-juridic-bancul-zilei-la-noi-politia-seamana-cu-pescuitul-sportiv-ii-prinde-ii-pupa-si-le-da-drumul/
Important… șocant pentru alții, acest caz este pentru noi unul de o banalitate cotidiană din aceeași categorie cu „a plouat și s-a inundat gazonul de pe UTA”, „Falcă a comis o nouă perlă gramaticală”, „Bibi e o maimuță”, „au început lucrările la pasajul din Micălaca” sau „încă un cadavru plutea pe Mureș” – dar noi suntem din „Vlaicu”, iar acest fapt ne scutește de orice explicații suplimentare.
Noi o ținem langa de când știm să scriem (iaca, s-o făcut juma` de secol), în diferite genuri, de la cimilituri la romane-foileton, că „Vlaicu” nici nu ar fi trebui dotat cu secție de poliție – și asta din simpla, demonstrabila oricând, evidență palpabilă că 1. și atât, ÎN VLAICU, FIECARE OM E PROPRIA LUI POLIȚIE! Bun… mai găsești și vreo 3-4 bagabonți pe ulițe, rătăciți într-un colț de birt după ce-or furat un laptop de 2000 de euro și l-or vândut cu 200 pe care i-or și spart la păcănele, ca nenorociții ăștia doi… dar ăștia stau maxim 5 zile liberi… n-apucă niciunul două weekenduri legate – din simplul fapt că în Vlaicu fiecare om, fie infractor, parte vătămată sau judecător, e polițist și are propria lui poliție.
Să faci o secție de poliție în Vlaicu e, atât în condiițe trecute cât și prezente și viitoare, o ofensă… o provocare la fel de tâmpită ca și cum l-ai scoate pe Dumnezeu la interval. Vine un ciumete cu singura lui recomandare „Școala de la Câmpina” și-și face birou la parterul unui bloc din cartierul care, încă de la primele descălecate, are reputația unei școli înalte de studii infracționale și polițienești… acest Cambridge al miliției de underground, în care de la bună-ta care stă pe bancă la decrețelul-alfa și la trotinetistul-omega toți suntem și polițiști, și turnători, și golani cinstiți cu curve politice, și judecători, și gardieni de pârnaie, și, nu în ultimul rând, niște filosofi ai „fenomenului infracțional”.
Și dacă chiar voiai să arăți că ești șmecher, tu, statule care iei ințiative de capul tău, atâta ai putut?… Să plasezi în centrul-centrului șmenarilor un sediu de copoi, într-un loc unde, presupunând că vii cinstit „de pe băncile Academiei”, de la Câmpina sau de unde vii tu, pentru a trece în tabăra bagabonților îți trebuie vreo 8 ore de muncă?!
Grupul băbuțelor de la oricare bancă de pe Aleea Saturn bate „Secția de Poliție Vlaicu” la orice oră și la orice caz – iar despre Grupurile de mămici din Arad de pe Facebook… n-are rost – forțele oponente – că oponente atât din perspectiva realității cât și din cea a imaginației – sunt de-a dreptul ilegal de disproporționate!
Ei bine, nu vă lăsați seduși de teoriile noastre – faceți abstracție de subiectivitatea auctorială căreia-i suntem datori exclusiv noi înșine și citiți acest mesaj care, cum noi n-o puteam relata mai bine, descrie TOT ce trebuie să știi și să faci dacă ai o problemă cu Secția 1 Poliție Vlaicu:
„Nu știu dacă are relevanță, sper să nu te deranjeze mesajul.
Tocmai vin de la Secția 1 Vlaicu, unde, ca un cetățean cu probleme nerezolvate merg să spun domnilor că am primit un apel telefonic cu informația că unul din hoți se numește Rostaș Dundy, eliberat recent. Crezând că ajut și fac un bine, având o veste bună pentru toți. Ajung acolo, un domn în uniformă m-a întâmpinat politicos și mi-a spus să aștept puțin că vine de îndată polițistul care se ocupă de caz, spunându-i respectivului că sunt la secție. Aștept puțin și vine un domn îmbrăcat in civil, grăbit îmi zice să intru , se agita grăbit, mă asculta scurt ce am de spus că „am primit un telefon anonim etc” și îmi expune o foaie în față o secundă si începe să îmi țină o teorie că: mie mi-o trebuit presă, că el nu își mai poate face treaba, îmi spune clar că acum nu mai poate face nicio brânză că Rostaș a fugit, că am încurcat treaba lor, că de ce îmi trebuie mie să fac tam-tam presei, s.a.m.d. Nu înțelegeam ce e cu foaia și cu agitația, și îi spun domnului că „totuși nu înțeleg ce se petrece, am venit să vă dau numele, și să știu dacă vă ajută cu ceva”. A intervenit un coleg de-al său să îmi spună că eu le încurc treaba și că ar fi bine să mă angajez la ei dacă tot fac pe deșteapta și pun presa pe ei, și tot se apropia de mine și îmi spunea că, cu ce drept, eu să scriu public pe grupuri, că nu e treaba mea și că îi încurc. Eu încercam să le explic că nu am vrut decât să ajut să prindem repede omul, că am văzut că poliția nu reacționează prompt, având mai multe plângeri nerezolvate de Sectia 1 Vlaicu, cazuri grave chiar. Am crezut că făcând public cazul și imaginile, cetățenii îi pot găsi sau se pot feri de ei. Si, zice polițistul că pe foaie e numele infractorului că și el l-a găsit acum. M-am bucurat văzând că pretinde că pornește în misiune, dar nu era necesar să mă întâmpine ca pe copiii lui și să mă tragă de urechi, pentru că nu ne permitem. Am intrat respectuos și bolboroseau agitați întruna că „ce presă vă trebuie, angajați-vă aici dacă sunteți așa tari”. Foarte aiurea. Înspre ieșire, în stânga, unul îmi tot repeta că el „acuma merge după Rostaș, da sigur o plecat și nu mai văd niciun laptop”. În timp ce în dreapta, celălalt polițist repeta că „să mă angajez la ei în viitor, sau să nu mai anunț presa că ei nu scriu ce trebuie, și mi-a zis că „ nu știu eu multe, că ei știu ce se petrece”. Am zis că ba da, știu, știu că un hărțuitor Dudaș e în libertate după zeci de dovezi, și ei se prefac că nu există plângerea. Și se îndreptau spre mașină cu foaia cu numele Rostaș flendurând, și mi-a mai zis odată unul dintre ei „ să nu mai spun presei, dar i-am răspuns frumos și educat că „da cineva trebuie să își facă treaba”. Și am plecat în drumul meu, certată ușor de oamenii legii, pentru că am încercat să-mi recuperez laptopul furat, apelând la public. Nu le place presa, nu știu de ce și nici nu mă interesează. Dar sunt plătiți pentru ceva, și după incident atât nu au putut să își miște curul să i-a măcar amprentele. Ne-au informat că nu se mai uită pe video de pe CD și nu citesc plângerea că au citit pe rețele, pe facebook. Nu știam unde e poliția… pe facebook dragule, nu l-a luat amprente. Sunt mândră că am aflat numele infractorului în același timp cu Secția 1. Doamne, dă sănătate grupului de Mamici din Arad, și presei.”
ARTICOL ASOCIAT:
Iar acum votați, în cunoștință de cauză, conform chestionarului următor:
1 comentariu. Leave new
Vezi doamne milițienii au orgoliu. Pai orgoliu îl demonstrezi când în 2 ore ai prins infractorul.
Pt comportări din astea poliția provoacă greață și lehamite în cetățeni pt că în loc să îi preocupe ce au ei de făcut sunt curioși ce se discută despre ei pe Facebook efectiv penibilă comportare să ia reclamantul la rost ca de ce a apelat la presă când ei au demonstrat zero interes pt rezolvarea cazului.