În 1932, Australia a pornit un „Război împotriva păsării Emu”… și a pierdut

fuck you aussies scaled
Distribuie:

Dacă există cumva un troll declarat și imbatabil în lumea animală, acela cu siguranță este pasărea EMU.

Printre toate nebuniile care le vin în minte guvernanților, care trași la ace încearcă să ne inducă ideea ca sunt o specie elitistă de o decență crasă, de multe ori nu ezită să ne uimească cu inteligența lor și cu un talent înnăscut de a da mare fail.

Iată că în 1932 au reușit să ne lase mintea pe buffering, și au pornit un război care a fost cel puțin un efort bizar și zadarnic.

Odihnindu-se odată sub umbrela protecției ca specie nativă, pasărea EMU a devenit brusc și neașteptat dușmanul fermierilor din Australia de Vest, distrugând câmpurile de grâu ale regiunii.

Știm, sună ca o glumă, dar Marele Război împotriva păsării Emu, din Australia de Vest a fost cât se poate de real. Soldați înarmați cu ultimele modele de mitraliere Lewis, au fost trimiși să lupte împotriva acestor păsări care nici măcar nu zboară. Vorba aia, dă-le la proști arme și bani din taxe, ca să rămâi uimit ce o să îi ducă mintea și la ce soluții vor recurge.

Mitralierele Lewis au fost utilizate pe scară largă în timpul Primului Război Mondial, și dacă tot au fost atât de eficace, guvernanții Australiei s-au gândit la vremea aceea că vor avea un efect imbatabil și împotriva acestei creaturi, care, mai târziu, s-a dovedit a fi un strateg mult mai bun începând de la organizare pâna la arta clasică de a arăta degetul mijlociu.

În poza de mai jos, putem vedea 2 bravi războinici, pe care îi încurcă talentul.

bf5dae64 6b1c 46cc b5c5 c8ea4e94fc6822874f14eaccb178d5 kfa935 scaled

Acțiunile EMU-lui nu au justificat direct, conflictul armat.

Situația a apărut din cauza agricultorilor din Australia de Vest care se confruntau cu momente extrem de dificile în agricultură după Marea Criză Economică. Problemele s-au intensificat când aproximativ 20.000 de EMU migrau spre interiorul continentului  în timpul sezonului de reproducere, provocând dificultăți semnificative pentru fermieri. Cu toate că păsările EMU fuseseră protejate ca specie autohtonă până în 1922, reclasificarea lor ca „dăunătoare” a schimbat situația. Iată cât de repede se schimbă situația când nu mai ești pe placul guvernanților.

Fermierii îngrijorați, și-au transmis plângerile guvernului, ceea ce a determinat trimiterea unei delegații de foști soldați, mulți dintre ei acum și fermieri, care au sugerat și solicitat utilizarea mitralierelor de tip Lewis pentru a combate pasărea nărăvașă. Astfel, a luat naștere neobișnuitul și notoriul „Război al Emu” sau „Marea Bătălie cu Emu”, promovată cu mare mândrie de guvernanți, astfel agricultorii fiind siguri pe o victorie incontestabilă (mai cunoaștem cazuri cel puțin asemănătoare și recente).

Bătălia crâncenă a debutat la începutul lunii noiembrie 1932, când soldații s-au confruntat cu o bandă de aproximativ 50 de păsări EMU, și au reușit să ucidă câteva înainte ca păsările să se împrăștie, care, mirosind problema, au început să pună în aplicare strategia, evident mai bine gândită decât cea a guvernanților.

Câteva zile mai târziu, păsăroii s-au regrupat, și o a doua întâlnire, de data aceasta cu aproximativ 1.000 de EMU, s-a transformat într-o victorie clară și incontestabilă pentru păsăroi, momentul fatidic fiind atunci când una din mitraliere s-a blocat … cumva karma nu culcă-te.

Și cum aproape întotdeauna viața bate filmul, media australiană a ajuns rapid să vadă în aceste păsări uriașe, niște dușmani prea iscusiți pentru „simpli” soldați umani. Chiar și o știre din acea epocă, asemănătoare cu entuziasmul domnului Geoană, anunțând prematur o victorie umană, descrie păsările înalte cu gâtul lung ca fiind „o armată în avantaj cu o vedere ascuțită… dușmanul urmărind și observând totul prin periscoapele ridicate deasupra tufelor de porumb.”

Războiul Emu a fost rezumat în felul următor de către ornitologul australian Dominic Serventy:

„Visurile mitraliorilor de a trage la distanță foarte apropiată în mase speriate de Emu s-a risipit foarte repede. Comandamentul Emu-ului a aplicat evident tactici de gherilă, iar armata sa inoportună s-a împărțit în numeroase unități mici, făcând ca utilizarea echipamentului militar să fie total ineficientă. Astfel, forța terestră dezamăgită, s-a retras în mare rușine din zona de luptă, după aproximativ o lună.”

Soldații umani au tras energic cu mitralierele Lewis, dar cu toate astea, păsările EMU au fost cele care au ieșit victorioase în acest „Mare Război din 1932″.

Și astăzi, aceste păsări rămân abundente în zonele din afara Perth-ului și triumful lor ar putea fi predestinat marilor ecrane, lucru care  în 2021, a inspirat un film de acțiune și comedie preluat de acest capitol neașteptat de retard din istoria australiană. Până și filmul,  încă este în lucru :))))

Cu alte cuvinte, cu toată tehnologia lor avansată, australienii au luat bătaie la curul gol, pentru că unealta este atât de eficace precum și cel care o utilizează, acesta din urmă, fiind totuși nevoit să dea dovadă de un minim de IQ.

În continuare vă lăsăm să vă convingeți singuri prin linkul de Wikipedia și sperăm că am reușit să vă cadorisim un zâmbet.

Să aveți o duminică pozitivă! ❤️

5d6004dd6f24eb2782329cd2


Categorie: Opinii, Istorie, Subversiv
Etichete: Australia, emu troll, pasarea emu, razboiul emu, razboiul emu 1932
Distribuie:
Articolul anterior
Prea multe dezacorduri în partitura „Bătrânei Doamne”
Articolul următor
Medicul dermatovenerolog dr. Victor Neamțiu s-a stins din viață, după un anevrism suferit în urmă cu câteva zile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

HARAKIRI ROMÂNESC

Termenul, știm cu toții sugerează la prima vedere o sinucidere a unui japonez care nu suportă umilința. Deci, e o chestiune de mândrie. Care are în final moartea voită a…
emil vancu

[Profile în câteva linii] EMIL VANCU

L-am cunoscut pe EMIL VANCU în aprilie 1990, când regretatul scriitor arădean FLORIN BĂNESCU înființase împreună cu noi publicația „Sănătate și cultură”. EMIL VANCU era entuziast și vocal, vădind un…
uta vali viski

CRITICILOR MEI…

  Eu scriu la „Critic” și o fac cu aceeași pasiune ca peste tot unde am publicat de 30 de ani încoace. În „online” sunt doar de un an și…
virgil florea

CONFUZIE ȘI ÎNDOIALĂ

Două surori. Nedespărțite. Nu apar la bine. Doar la rău. Confuzia este doar un mijloc. O stare. Rareori un scop. Noi nu o căutăm în mod deliberat. De obicei, alții…