Mihai Babei este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași. A publicat următoarele volume de poezii: „Nori de vișin alb”, „Declarații din dragoste”, „Orașul de zgură roșie”, „Tornade de fum”, „La capătul liniei o stea căzătoare”, „Sentințe malaphorice” (aforisme). A publicat în revistele: Convorbiri literare, România literară, Argeș, Ateneu, Cronica, Steaua, Tribuna ș.a. A obținut următoarele premii: Premiul „Nicolae Labiș” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru volumul ,,Nori de vișin alb” – 2021; Marele Premiu pentru proză scurtă la Festivalul „Rezonanțe udiștene”, Suceava – 2022; Premiul II la Festivalul Național de aforisme „Garabet Ibrăileanu”, Roman – 2022; Premiul Reprezentanței Uniunii Scriitorilor din România, Botoșani – pentru volumul „Tornade de fum” – 2023; Premiul I la Festivalul Internațional de Creație „Vrancea Literară” – pentru volumul „Tornade de fum” – 2023; Mențiune la Festivalul Național de aforisme „Garabet Ibrăileanu”, Roman – 2023; Premiul special „Ion Petrovici” la Festivalul Internațional al aforismului Tecuci – 2023.
am găsit-o, era frumoasă, am luat-o
am intrat agale cu pas de melc zdruncinat
din praful trotuarului
direct în terasa Cafenelei Artelor
o cadână cu trup de silfidă
cu înfățișare de bucată spartă ca
Lady Gaga în concert
trosnește respirația ușii și
intra-n paradisul barului
eu
sătul de lumea preacuvioșilor
sunt în infern
că să-mi revin în ziua asta
colorată cu bucăți de cer
un 50 de Jidvei
mă va resuscita în mod apoteotic
apoi cu o cafea amară neleșioasă
mi se vor trezi toți neuronii letargici
devenind ascuțiți la minte
calm
aștept să mă lovească libelula
să-mi dezlege comanda
râde
cu mâinile-nfundate în
buzunarele uniformei
cu părul furtună apretat cu gel de firmă
fără bucle, lucios și dat pe spate
cu pomeții obrajilor ușor
fierbinți
freamătă
hai – îi zic –
mai aproape
să te aud
să-ți povestesc cum
se îmbătrânește cu spirit
cu intelect
nu-ți provoc nimic
jur
pe floarea de crin
neofilită
- 3 martie 2025 (un poem, o amintire de la Cafeneaua Artelor)
revelația unui sentiment de lipsă între dezolare și splendoare
oameni îmbrăcați în ploi se cutreieră
mergând mai departe puternici
pe drumul lor lunecos și greu
simt și văd cu ochii lor înălțarea
și-și cară propriul trup
părăsind oglinzile ce s-au
adâncit în întuneric
râuri de stele se desprind
ca o pereche de aripi uriașe
ce se dizolvă
în fumul ce gonea bezmetic din
limbile de foc ale văzduhului
cerul foșnește se cutremură într-un
strop de timp
pendulând între
vis realitate și o consolare
ciudată
lacul din poiana jderului este
plin de lacrimi murmurânde
ierburi dese și lungi unduiesc
lin în apa mov cu nuferi răniți
pietrele se colorează în verde
încins
ca niște petice de cer presărate
cu firimituri de soare obosit
ce parcă au irumpt din pământul magic
ce pare supărat pe
pădurea de fagi lovită a lehamite
doi fluturi galbeni fac dragoste pe
o floare albă de arnică
alături
lumina tremură paralizată pe deasupra
mlaștinii înverzite
mâine
va crește din mormântul sfântului
un paltin unde vulturii vor primi
strigătul tău bolborosind a rătăcire
atunci
va schița o grimasă și Dumnezeu din
ceruri
și alte păsări se vor odihni și se vor
iubi pe crengile tale
să asculți
să crezi
să iubești
apoi
să mori într-o răscruce de drum uscat
restul e interzis
- sâmbătă, 14 februarie 2026
rugă
mâinile mamei
rugându-se la icoana
terfelită de fumul candelei
se prefac într-un buchet
de frezii reci
ce plutesc spre înaltul
cerului
din irișii ei răsar sânziene
pe cadranul solar al lumii
EL
le adună în mănunchiuri neregulate
și pansează zborul îngerilor
apoi
cu o seringă de aur binecuvântată
cu tămâie și smirnă
le tratează nehotărârea și
organizează raiul
- luni, 9 februarie 2026
ce nu poți evita nu este, dar poate fi
soarelui
uneori îi este frig
dar nu îngheață niciodată
e liniște pe
linia de centură vie a orașului
plouă mârâit cu stropi de
ghioc descuiat
eram tineri
eram nebuni
eu eram foamea ce mă traversa
tu pozai nud
ne iubeam până-n asfințitul serii
apoi
ne devoram înlănțuiți în tăcerea nopții
așa trăiam în furtuna
timpului
nimic nou de văzut de auzit
viața se scanează singură
aici
poveștile de repetă
dacă te privesc dispari
dacă-ți vorbesc începi să mă
cauți
cu ochii înfundați în mine
deodată
am devenit stingheri
printre străinii de peste lumina ce cade
între noi cu
prietenii se adună și-o încercuiesc
doar pe ea
,,de va pleca o vom uita și-i vom
sfărma și amintirile” își șoptesc ei
și umbra pământului s-o acopere
tăcerea mea
nu poți să n-o simți
ți-o dăruiesc
de astăzi îți aparține
ceea ce am aprobare să fac acum
se vede
ceea ce nu vreau să fac
nici nu știi
- duminică, 15 februarie 2026
creația e doar cuprindere nu ruperea ei
pe sânii iubitei mele
înfloresc crini verzi
în lotca pescarului
adăstată în istmul vidrelor
un cormoran rănit se
zbate să renască
eu
am hotărât deodată să
viețuiesc într-un nufăr
dar nu am fost lăsat singur
tu
cu sufletul și trupul tău imaculat
ai ales acea cale intrând muțește
în acel nufăr înfoiat
copleșindu-mă
- joi, 19 februarie 2026
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
1 comentariu. Leave new
Mulțumesc mult pentru publicare !!!!