CRITICILOR MEI…

Eu scriu la „Critic” și o fac cu aceeași pasiune ca peste tot unde am publicat de 30 de ani încoace. În „online” sunt doar de un an și ceva, dar față de publicația tipărită – specializată doar de fotbal – unde am onoarea să fiu redactor, aici am libertatea să umblu la „acordul fin”, să-mi spun părerile franc, obiectiv, indiferent de consecințe. La vechimea mea în presă și pe stadioane, am discernământul, dar am și dreptul să-mi exprim opinia cum o văd eu. Și am zis-o și în „commenturile” mele de pe rețelele de socializare, mi le asum, susțin și semnez.

Dar „criticilor” mei, atât cei din online, cât și celor ce trimit pe „adresa redacției noastre” păreri semnate cu psuedonim, am un mesaj, tot așa franc și liber.

Și vi-l spun pe siLABE: MI-SE-RU-PE! În plus, mai precizez ceva: mă bucură toate commenturile! Înseamnă că am „lovit la operație”. Și au ripostat exact cei cărora m-am adresat. Ok, au mai protestat și niște prieteni de-ai mei, vechi utiști, care au fost și ei la viața lor în peluză și-n deplasări. Dar în mesajele mele din cronică, nu lor m-am adresat. Clar?

Pe unii comentatori a ceea ce scriu, îi cunosc. Dar văzând reacția lor, sunt sigur că nu mă cunosc ei pe mine. În multe cazuri, unii au comentat pe material, fără să-l citească, sau să-l deschidă măcar, să vadă cine semnează. Văd „Critic” și gata, pun parafa. Dar „Critic” e o publicație cu „qoaie”, cu target bine definit. Așa consider eu. Au fost cazuri când unii postaci, după ce și-au etalat părerea, au tresărit spunând: „Ah, tu erai autorul? Atunci se schimbă situația!”.

În urmă cu o săptămână, m-am întâlnit în Piața Mică cu un vechi utist, om peste 60 de ani, cult, civilizat. Mi-a spus, „Vali, te felicit că rămâi așa cum te știu dintotdeauna, vertical, corect”. Și astfel de calificative le-am primit și-n alte dăți, cu bucurie. Dar știu să și încasez. Chiar dacă mesajele sunt ca cele din commenturile la cronica de sâmbătă. Majoritatea nu știu însă că nu înțeleg ce a vrut să spună autorul. Care era mesajul meu în text, unde băteam. Nu-i bai, multora le-am recomandat să lase cititul clasicilor și să încerce o lectură mai ușoară, „Capra cu trei iezi”, sau ceva de genul. Da, mai glumesc, mai fac caterincă, că așa mi-am creat stilul în presa online. Dar ca să facă asta, trebuie să ai cu ce. Și eu dacă-l fac „ca la Nufărul” pe coach, sau pe vreun turist ce-mbracă temporar tricolul roșu cu sigla UTA pe el, o fac că știu ce spun, sunt sigur că merg le „operație”. Ați prins-o?

Și dacă tot sunt la ora de explicații și mesaje „Criticilor mei”, vă mai spun ceva.

Cum să cataloghezi o persoană, sau un grup, care cred că băieții în negru din galerii (a UTA-ei în special), sunt din ceva sectă, sunt răufăcători, care urmăresc ceva. Sunt comentarii pline de jigniri și înjurături, tocmai ale celor pe care i-a durut cronica mea de ieri. Sunt unii care au afirmat că 80 la sută din galerie sunt drogați, sunt anti-români, anti-arădeni, anti-utiști. Comentați-le voi afirmațiile. Eu nu mai am motivație să-i mai cataloghez cumva. Sunt mulți de la tribuna a doua, care au afirmat demult, că odată și odată îi vor hudui pe băieții din peluza „Iosif Petschovschi”, că prea mult îi deranjează. Pe bune? I-am întrebat de ce și au spus „pentru că înjură”. Ha, ha! La un meci de fotbal! Ce să le pretinzi ăstora? Știm toți că ultrașii arădeni au clienții lor, doi la număr. Unuia îi dedică hitul de douăj’ de ani, cred că destinatarul e și mâhnit când nu aude melodia. Și celălalt e client mai recent, iar ultrașii îi dedică piesa din crez. Și asistența, care cum vrea, aplaudă, murmură, sau cântă în gând. Am postat zilele trecute un „ghid al suporterului utist”, detaliat pe scurt. Dar voi face unul pe larg, cât de curând.

Și-acum închei cu mesajul următor:

Sunt independent și stau drept. Și așa voi sta cât scriu în presa sportivă. Știu multe din fenomen, știu cât îi duce capul pe mulți. Prieteni, cunoscuți, utiști în general. Suport hate-ul, dar mă bucur și pentru like-uri. Asta e viața de jurnalist, pe care eu o fac doar din pasiune, una care durează de treizeci de ani. Și fiți singuri că sunt utist. Clar?

Citește și: UTA – PETROLUL 3-1 (2-0) | Am mai văzut recent filmul ăsta!