Weekendul trecut, între 18-19 octombrie, am avut ocazia de a participa la Media Art Festival Arad 2024 (MAFA11) desfășurat sub tema „Chronicles of Stillness”, care a oferit o experiență deosebită.
Festivalul, organizat de Kinema Ikon la Filarmonica din Arad, s-a concentrat pe fuziunea dintre artă, tehnologie și explorarea sonoră și vizuală, aducând în atenție artiști multimedia din diverse generații.
Prima zi a început pe la ora 18:10 și pot spune că a avut o prezență semnificativă din partea publicului, majoritatea fiind artiști sau oameni din domeniu. Cei prezenți au avut ocazia să vizioneze selecția de filme și instalații artistice direct de pe scena Filarmonicii, o poziționare atipică și interesantă care a oferit o perspectivă diferită asupra lucrărilor expuse, prin poziționarea asta pot spune că nu te simți asa „outsider” față de ce se întâmpla în jur.
Prezentarea lucrărilor de artiști precum Apparatus 22, Irina Bako, Sándor Bartha și mulți alții a captat atenția publicului și a reușit să pună în valoare tema festivalului, „Chronicles of Stillness”, navigând în jurul paradoxurilor temporalității și nemișcării.
Tema stillness a fost resimțită profund în întreaga selecție a lucrărilor din cadrul Media Art Festival Arad 2024 (MAFA11). Deși filmele prezentate au variat enorm în stil, abordare și tehnică, fiecare dintre ele a reușit să capteze și să transmită acel sentiment subtil de nemișcare, fie prin explorarea timpului încetinit, fie prin spațiile care păreau suspendate într-un prezent etern.
Chiar dacă lucrările au provenit din contexte artistice diverse, stillness s-a manifestat ca un fir comun care le lega, permițând publicului să simtă o atmosferă meditațională, aproape contemplativă, indiferent de variațiile narative sau estetice. De la fragmentele de film analog ale lui kinema ikon, care au dovedit paradoxul mișcării prin cadre discrete, până la lucrările experimentale ale tinerilor artiști în care prezentau natura, despărțiri, simetrie, cromatici, fiecare piesă părea să stea în fața publicului ca un tablou de nemișcare, făcându-te să te oprești și să observi.
Câteva filme pe care eu personal le consider memorabile sunt:
Claudiu Cobilanschi cu „O sută de pietre castel”- Deși nu impresionează neapărat prin complexitatea vizuală, filmul te captează prin natura sa meditativă. În cadrul său, artistul dărâmă un castel construit din 100 de pietre, piatră cu piatră, iar procesul lent și deliberat devine aproape hipnotic.
Ceea ce face cu adevărat această lucrare specială este modul în care oboseala fizică a artistului devine palpabilă prin sunet – vocea sa trădând efortul resimțit în timp ce aruncă pietrele una câte una. Această acțiune repetitivă, împreună cu sunetele din fundal induce o stare profundă de „stillness” în spectator. Nu este un film despre spectacol, ci despre proces, despre felul în care fiecare mișcare contează și fiecare moment de nemișcare este amplificat prin repetiție și efort. Filmul lui Cobilanschi devine astfel un exercițiu de contemplație, prin care ești invitat să simți fiecare clipă, piatră după piatră.
Arantxa Etcheverria cu „Alphabet” – Pe scurt, o capodoperă vizuală și conceptuală care m-a captivat de la început până la sfârșit. Absolut superb în fiecare detaliu, de la alegerea coloristicii vibrante, la conceptul ingenios și până la designul costumelor, totul a fost orchestrat perfect. Filmul explorează simetria și coregrafia mișcărilor corpului uman, performerii interpretând literele alfabetului într-un mod armonios și hipnotic.
Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost felul în care simetria a fost reprezentată nu doar vizual, ci și prin coregrafia meticuloasă. Performanțele corporale au adus literele la viață, transformând alfabetul într-un limbaj universal al mișcării. Simetria mișcărilor dintre performeri a adăugat o dimensiune care a redat echilibru și perfecțiune, transmintând atât frumusețea formală, cât și complexitatea conceptuală a proiectului.
Anca Raluca Memete cu „Bloody Lemons” – Singura animație de genul prezentată în cadrul MAFA11, este o lucrare care surprinde prin simplitatea sa vizuală, dar care captează atenția prin simbolistica sa provocatoare. Îmbinând un stil minimalist cu elemente grafice puternice, animația urmărește povestea unor lămâi sângerânde care în ciuda naturaleței lor inerte sugerează o stare de tensiune latentă și un sentiment de disconfort subtil.
Radu Pandele cu /00:55 – Pe Radu Pandele majoritatea îl cunoaștem pentru cel mai mare mural din Arad(aflat la Cinema Arta) dar și pentru arta sa per total, fiind unul dintre cei mai cunoscuți artiști din zona asta, fiind familiarizat cu mai multe mediumuri nu a fost o surpriză să văd că face și short-films, însă felul cum a fost servit și simbolistica au fost interesante.
Selecția:
Irina Bako: EOTW. End Of The World (00:56)
Apparatus 22: We found the bones of fiction (04:13)
Antonia Corduneanu: forgive me father, for I have seen (00:58)
Joséphina Blanchet: 01.05_2022 (09:22)
Sándor Bartha: VIP (00:52)
Claudiu Cobilanschi: O sută de pietre castel (04:35)
Cătălin Alb: In the halls of Loss (03:38)
Dragoș Dogioiu: Latent News (04:45)
Arantxa Etcheverria: Alphabet (04:37)
A.I. Grecu: Strings (02:05)
Cristina Iliescu: A Flat Number Two Bucharest (03:20)
13mp10j: Waiting for the next iteration… (00:50)
Thea Lazar: A Dying Leaf Should Be Able to Carry the Weight of the World (05:00)
Tisa Lust: 23.07.2020 (01:39)
Anastasia Manole: The Different Stages of Beautification (01:44)
Marta Mattioli: Metallic Taste of Patience (02:16)
Anca Raluca Memete: Bloody Lemons (01:08)
Nicoleta Mureș: In This Dark Time (04:10)
Sorin Neamțu: Sisi (00:57)
Marina Oprea: Sediments (04:36)
Raluca Paraschiv: Dr. Jelly and Mr. Human (04:33)
Ana Radu: Anatomia unei despărțiri (08:32)
Mimi Ciora & Sergiu Sas: Fragments of Eden (04:00)
Taitezei Ticalos: Samples of Irrational Frames (06:36)
Mihai Toth: Continuous State Of An Open Form (04:12)
Mara Verhoogt: Cross-Contamination (04:14)
Xavier Robles de Medina: Ai: Sranang (04:15)
Yapici Ramos: Guayce (04:04)
Mihai Zgondoiu: The Small Big Bang (03:16)
Radu Pandele: /00:55
Adrian Ganea: In The Long Twilight (06:15)
reVoltaire: Mandatory Absence (scenography)
A doua zi a început mai pe seară la ora 19:10 și a avut o prezență mai redusă din partea publicului. Acesta a fost un eveniment de tip „off stage”, incluzând performance-uri experimentale sonore precum „uncut soundscapes” de Selfmademusic x Lemarian, „ZeamĂ NeagrĂ” de Alex Halka și „lyssaviridæ_a/v” de [d s l x].
Deși artiștii și-au oferit un spectacol remarcabil, se simțea o discrepanță între calitatea actului artistic și interesul redus al publicului.
Această diferență de audiență între cele două zile ridică întrebări legate de cum sunt promovate astfel de evenimente. Festivalul demonstrează că Aradul are potențialul de a găzdui manifestări culturale de înaltă calitate dar rămâne întrebarea dacă problema constă în lipsa interesului comunității față de cultură sau în strategia de promovare care adesea nu este promovată spre un public potrivit.
Media Art Festival Arad 2024 (MAFA11) a fost un eveniment cu o selecție excelentă și bine gândită de lucrări vizuale, sonore și performative. Deși prezența publicului nu a fost una impresionantă și nici măcar nu a reușit să umple jumătate din sală, festivalul a reușit să ofere o experiență profundă celor care au ales să participe.
Este evident că valoarea artistică și conceptuală a evenimentului nu a fost umbrită de lipsa unui public numeros. Sper ca acest festival să continue și în viitor, deoarece are un potențial enorm de a aduce arta media și tehnologia în prim-plan, atât pentru Arad, cât și pentru un public mai larg.
