Nu ar trebui să existe privilegii în fața bolii, nu ar trebui să mai avem parte de asemenea imagini apocaliptice și umilitoare. Serviciile publice de sănătate nu ar trebui să umilească pe nimeni! Dacă ești copil și ajungi internat pe secția de Pediatrie II – la neuropsihiatrie infantilă, obișnuit cu suferința fizică și cu faptul că ți-ai pierdut copilăria prin spitale, ai nevoie, în primul rând de condiții decente, de un spațiu care să răspundă nevoilor și suferințelor tale, ai nevoie de igienă la fel de mult ca de aer și de îngrijirile de specialitate.
E greu să relatezi o dramă prin care a trecut un copil de 15 ani internat o săptămână pe secția NPI a Spitalului Județean și e greu să accepți că încă mai există asemenea situații. Acesta suferă de boli cronice și toată copilăria și-a petrecut-o prin spitale. Dincolo de boală, nici măcar nevoile sale firești elementare de igienă nu pot fi satisfăcute. „Baia copiilor internați la NPI e nefolosibilă. De o săptămână am copil internat, nu a făcut duș. Pozele sunt înfiorătoare” – e sinteza tristă a unei mame.
Această baie, nu este o toaletă publică devastată de oamenii străzii, ci este baia pe care o au la dispoziție copiii internați pe secția NPI a Spitalului Județean Arad, o secție care, pe hârtie figurează cu reabilitări de-a lungul timpului – vezi articolul asociat Spitalul Județean Arad – investiția de care ȘI-A BĂTUT JOC Consiliul Județean Arad cel mai mult, exploatând-o ca pe un bordel și „pompând” ZECI DE MILIOANE DE EURO în… propriul capital!:
Nici măcar nu ține de „fonduri” rezolvarea acestei mizerii. Ține, în primul rând, de responsabilitatea și interesul pe care și-l dau cei care administrează aceste spații. De respectul pe care orice spital din România ar trebui să-l arate pacienților, indiferent de vârstă. Pentru că, deși se fac investiții, nu se mai face ulterior întreținerea și, în scurt timp, se degradează. Cui ar trebui să-i fie rușine de „rușinea” acestui copil și să răspundă pentru asta?: „ Mami, mă duci acasă să fac un duș? Îmi e rușine să merg așa la EEG”…
Electroencefalograma (EEG) NU se face la Spitalul Județean!
După lungul șir de investiții (VEZI AICI LISTA) aflăm că pacienții ( cel puțin cei de pe secția NPI) care au nevoie de această investigație, în timp ce se află internați, sunt de fapt pe cont propriu și trebuie să facă investigațiile înafara spitalului pentru că „Eeg au zis că nu fac. Nu știu dacă nu există aparatul, sau dacă există și nu-l știu interpreta sau nu funcționează”.
Ce se întâmplă dacă ești nevoit să faci investigația înafara spitalului? Ești liber s-o faci dar nu te mai întorci în spital, pentru că, așa e procedura!…
„Azi îl scot pe semnătură și îl duc pe propria răspundere la o clinică privată pentru această investigație. Apoi nu putem reveni în spital. O să îl duc la un alt spital. Dacă face analize în altă parte, spitalul nu îl poate lua înapoi din cauza Covid-ului. Bine, ar fi varianta să mergem acasă și să sun la 112, așa cred că îl primesc. Asta ar presupune iar test Covid, stat în zona tampon… repetat procedura. Pot înțelege procedura, dar nu pot înțelege dezinteresul și mizeria. Așa că, vom face externarea pe semnătură și mergem într-un alt spital. Dar, mă întreb, ce fac cei care nu-și permit?” .
Niciun comentariu în plus și nicio interpretare nu necesită această relatare. Concluziile sunt ușor de conturat: dezinteres, mizerie, lipsă de responsabilitate, bătaie de joc la adresa pacienților, lipsă de respect față de actul medical în sine, igiena pacienților în spitale nu este obligația nimănui și este considerată „lux”, nu parte integrantă a actului medical și nici o NECESITATE în recuperarea pacienților.
Articole asociate:
