Arheologii care lucrează la vechiul sit neolitic de la Çatalhöyük din sudul Turciei au făcut o descoperire semnificativă: resturi de pâine nedospită, fermentată, datând de aproximativ din anul 6600 î.Hr.
Excavând în cadrul unei structuri de cuptor din vechiul proto-orășel, ei au descoperit grâu, orz, semințe de mazăre și resturi ale unor bucăți spongioase de pâine nedospită, dar fermentată. În timp ce această descoperire îmbogățește înțelegerea noastră despre cultivarea și prepararea alimentelor în comunitățile timpurii, promovarea acesteia de către statul turc drept „cea mai veche pâine din lume” declanșează discuții mai ample despre definiția acestui aliment de bază, utilizarea descoperirilor arheologice în scopuri naționaliste de către țări precum Turcia și semnificația atribuită identificării locului de naștere al „civilizației”.
Pâinea a avut o importanță imensă în societățile antice, reprezentând adesea o parte substanțială – între 50 și 70% – din aportul caloric zilnic.
Cu toate acestea, ceea ce constituie exact pâinea și cine a făcut-o pentru prima dată rămân subiecte de dezbatere științifică. În mod tradițional, apariția sa a fost legată de tranziția de la stilurile de viață de vânător-culegător la agricultură în perioada neolitică. Çatalhöyük a fost văzut ca emblematic pentru această schimbare esențială către agricultură, în special datorită studiului din 2017 al arheobotanistului Lara González Carretero, care a evidențiat substanțe „podoabă” și „asemănătoare cu pâinea” printre resturile de cereale de la sit, sugerând că acestea ar putea fi cele mai vechi exemple cunoscute.
Cu toate acestea, în 2018, cercetătorii din Iordania au descoperit dovezi care sugerează că fabricarea pâinii probabil a precedat agricultura cu aproximativ 4.000 de ani.
Descoperirea de pâine plată – făcută din cereale sălbatice – la situl de vânători-culegători natufieni de la Shubayqa din Deșertul Negru a contestat pretenția de la Çatalhöyük la titlul de cea mai veche pâine. Această pâine plată, datând de aproximativ 12.400 î.Hr., a indicat că vânătorii-culegători au creat o hrană asemănătoare cu pâinea, nedospită, din cereale sălbatice mult înainte de apariția agriculturii.
Această dezbatere este strâns legată de asocierea pâinii cu nașterea percepută a civilizației agricole și a agriculturii, chestiuni care au însemnătate semnificativă din punct de vedere naționalist. Universitatea Anadolu, sprijinită de statul turc, conduce eforturile de excavare în secțiunea Çatalhöyük unde au fost găsite resturile de pâine. După analizarea descoperirilor, arheologul-șef Ali Umut Türkcan a afirmat pentru agenția de stat Anadolu că pâinea Çatalhöyük este într-adevăr cea mai veche din lume, subliniind că ,,punctul de plecare al arheologiei alimentare este Anatolia„.
Cu toate acestea, Türkcan nu a răspuns încă la anchetele de la revista Hyperallergic referitoare la această chestiune.
În ultimii cinci ani, autoritățile turcești au exercitat din ce în ce mai mult control asupra produselor alimentare antice și excavate din țară.
După cum a relatat jurnalistul Joshua Hammer pentru Smithsonian Magazine, în 2019, toate semințele antice excavate în țară au fost declarate proprietatea statului turc. Apoi, în septembrie 2020, oficialii turci au sosit la Institutul Britanic din Ankara și au confiscat catalogul său extins de semințe, inclusiv multe de la Çatalhöyük.
Confiscarea de către Ministerul Culturii și Turismului din Turcia a fost direct legată de așa-numitul Proiect Ancestral Seed (Ata Tohum), o inițiativă naționalistă lansată de prima doamnă Emine Erdoğan pentru a recupera boabele antice și a le relansa ca „super-alimente” pe piața mondială. Narațiunea hiperbolică care înconjoară noile descoperiri de la Çatalhöyük este foarte asemănătoare cu obiectivul mai larg al statului de a revendica pâinea antică ca tehnologie și de a regenera boabele antice.
Dezbaterea aparent inofensivă asupra a ceea ce constituie pâinea și cine a făcut-o prima dată poate părea, la prima vedere, o întrebare pur istorică. Dar acum devine destul de clar că, cel puțin pentru guvernul turc, politica războaielor ale pâinii poate fi motivată de profit.
Articole Similare:
Sursa: Hyperallergic
