În calitate de scriitor bătrân, primesc numeroase cărți de la diferite persoane cunoscute și necunoscute, autori care doresc să-mi afle părerea în legătură cu scrisul lor. Printre cărțile primite, sunt și încercările literare ale unor copii, lucrările care mă bucură cel mai mult. Din păcate, de regulă, sunt texte în care aparținătorii adulți se implică prea mult. Și sunt și texte unde aspectul didactic este precumpănitor. Oricum, este îmbucurător că niște copii văd un rost în a scrie și chiar dacă încercările sunt uneori puerile, faptul că își pot admira numele pe o copertă îi face să simtă gustul lecturii și, poate, unii dintre ei să devină cititori pasionați.
Deunăzi, niște prieteni vechi, familia Rodica și dr. Emil Vancu mi-au adus un volum scris de una dintre nepoatele lor, Lisa, de fapt Elisabeta Roman, cum apare tipărit numele autorului pe copertă.
Am luat în mână volumul, așteptându-mă să dau de una dintre multele producții naive, copilărești, emanând prospețime, la fel ca toate compunerile gingașe ale celorlalți autori copii. Cartea – de data asta fiind vorba de o carte și nu doar de un caiet de compuneri ori de poezii
tipărite – odată deschisă, nu m-a lăsat să n-o parcurg cu încântare de la prima pagină la ultima.
Die Rettung der versteckten Welt (Salvarea lumii ascunse) depășește cu mult tot ce mi-a trecut prin mână drept opera unui copil/adolescent.
Scrisă într-un limbaj elevat, folosind un fond bogat de cuvinte, dar, în primul rând, trădând o sigură știință a construcției, Salvarea… se prezintă ca un volum pentru tineret la nivelul unui prozator cu experiență. Dar Elisabeta Roman are un avantaj chiar față de un autor profesionist: acela că ea însăși se află la vârsta protagonistei.
Lumea inventată de ea este lumea imaginației unui copil căruia tocmai îi cresc aripile. Naivitățile din epicul foarte bogat sunt visele unei fete de treisprezece ani: de la ambianța luxoasă oferită de o familie bine situată în stil britanic, de la îmbrăcămintea variată descrisă în amănunt pentru fiecare episod al narațiunii, de la eticheta de acasă, până la obiectele adesea fantastice folosite în călătoria aventuroasă pentru salvarea lumii ascunse. Niciun adult nu poate insera în povestea cu animale fabuloase, cu pirați și ființe mitice, și începutul unei povești de dragoste așa cum și-o dorește o fată în care abia i se dezvoltă mugurii strigătelor iubirii. La fel cum doar această vârstă permite intrarea în aventurile cele mai fantastice pe un ton firesc, unde eroina câștigă lupta cu orice adversar, unde ființele fantastice se simt la ele acasă, spre deosebire de autorul adult, care încearcă mereu să motiveze rațional – și de multe ori moralizator – luptele și izbânzile personajelor sale. În cel mai bun caz, autorul matur scrie din amintirile copilăriei, pe când Lisa scrie chiar din interiorul acestei vârste.
Lisa mai dovedește ceva:
faptul că pentru a putea crea tu însuți literatură, este necesar să citești mai înainte cât mai mult din ceea ce ne-au oferit marii scriitori. Elisabeta Roman a trecut și acest test, dovadă trimiterile la autori cunoscuți, dar și la eroii mitologici. Ea este conștientă de acest deziderat și ni-l prezintă într-un mod original și ingenios: în noua ei locuință are o încăpere bibliotecă unde rafturile sunt încărcate cu cărți, cărți, cărți. Dar din camera aceasta se mai deschide și o altă cameră, o altă bibliotecă unde rafturile sunt încă goale. De acolo există o ieșire secretă spre holul de unde se poate pătrunde în lumea aventurii, de unde pornește Lisa să salveze lumea ascunsă. La revenirea în lumea concretă cu amintirile din cealaltă lume tocmai părăsită, probabil că rafturile goale din cea de a doua bibliotecă se vor completa ca această primă carte.
Această carte este scrisă într-o germană impecabilă. Tânăra autoare promite să scoată un viitor volum în limba română. În biblioteca a doua este loc de multe volume.
Entuziasmul din rândurile mele poate părea tributar prieteniei cu familia autoarei. Nu pot decât să declar că atunci când am citit cartea, aceasta m-a condus în propria ei lume fascinantă, unde tot ce vine din afară face parte dintr-un alt joc.
